S膬 cerem harul de a asculta mai mult dec芒t a vorbi, dup膬 modelul sf芒ntului Iosif
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 29 ianuarie 2025. Revenind la ciclul de cateheze din Anul Jubiliar, intitulate "Isus Cristos speran葲a noastr膬", în reflec葲ia sa pontiful a propus contemplarea lui Isus, speran葲a noastr膬, în misterul originilor sale istorisite în Evangheliile copil膬riei.
Papa Francisc a explicat c膬 evanghelistul Luca ne îng膬duie s膬 facem acest lucru din perspectiva mamei sale, Fecioara Maria, în vreme ce evanghelistul Matei se plaseaz膬 în perspectiva lui Iosif, "omul care î葯i asum膬 paternitatea legal膬 a lui Isus, inserându-l pe trunchiul lui Iese 葯i legându-l de promisiunea f膬cut膬 lui David".
"Isus" 鈥� a continuat 鈥� "este, de fapt, speran葲a lui Israel care se împline葯te: el este urma葯ul promis lui David (cf. 2Sam 7:12; 1Cr 17:11), care face casa sa 'binecuvântat膬 în veci' (2Sam 7:29); el este ml膬di葲a din trunchiul lui Iése (cf Is 11,1), "odrasla dreapt膬" destinat膬 s膬 domneasc膬 ca un adev膬rat rege, care 葯tie s膬 exercite legea 葯i dreptatea (cf. Ier 23,5; 33,15).
Amintind c膬 Iosif intr膬 în scen膬, în Evanghelia dup膬 Matei, ca logodnic al Mariei, pontiful a explicat c膬, pentru evrei, logodna însemna o leg膬tur膬 juridic膬 real膬, care preg膬tea ceea ce urma s膬 se întâmple aproximativ un an mai târziu, celebrarea c膬s膬toriei. Atunci, femeia trecea din custodia tat膬lui în cea a so葲ului ei, mutându-se cu el 葯i punându-se la dispozi葲ia darului maternit膬葲ii.
În aceast膬 perioad膬 鈥� se spune în continuarea catehezei 鈥� Iosif a descoperit sarcina Mariei 葯i iubirea lui a fost pus膬 la grea încercare. În fa葲a unei astfel de situa葲ii, care ar fi dus la ruperea logodnei, Legea sugera dou膬 solu葲ii posibile: fie un act juridic public, cum ar fi citarea femeii la tribunal, fie un act privat, cum ar fi înmânarea unei scrisori de repudiere a femeii.
Pontiful explic膬 faptul c膬 evanghelistul Matei îl define葯te pe Iosif "drept" (zaddiq), adic膬 un om care tr膬ie葯te dup膬 Legea Domnului, care se inspir膬 din aceasta, cu fiecare ocazie din via葲a sa. Urmând astfel Cuvântul lui Dumnezeu 鈥� continu膬 pontiful 鈥� Iosif ac葲ioneaz膬 cu chibzuin葲膬, f膬r膬 a se l膬sa cople葯it de sentimente instinctive 葯i de teama de a o lua pe Maria cu el, ci prefer膬 s膬 se lase ghidat de în葲elepciunea divin膬. El alege s膬 se despart膬 de Maria în ascuns, adic膬 în privat (cf. Mt 1:19). Aceast膬 în葲elepciune îi permite s膬 nu fac膬 gre葯eli 葯i s膬 se fac膬 deschis 葯i docil la glasul Domnului, care r膬sun膬 în el prin canalul visului 鈥� a ad膬ugat Sfântul P膬rinte, subliniind c膬, în acest fel, Iosif din Nazaret aminte葯te de un alt Iosif, fiul lui Iacob, supranumit "st膬pânul viselor" (cf. Gen 37:19), atât de iubit de tat膬l s膬u 葯i atât de urât de fra葲ii s膬i, pe care Dumnezeu l-a ridicat a葯ezându-l la curtea lui Faraon.
Cu privire la ceea ce viseaz膬 Iosif din Nazaret, pontiful a pus în lumin膬 minunea pe care Dumnezeu o face în via葲a Mariei, dar 葯i la miracolul pe care îl face în propria sa via葲膬: asumarea paternit膬葲ii capabil膬 s膬 p膬zeasc膬, s膬 protejeze 葯i s膬 transmit膬 o mo葯tenire material膬 葯i spiritual膬.
În toate acestea 鈥� a explicat pontiful 鈥� Iosif nu roste葯te cuvinte, ci crede, sper膬 葯i iube葯te. El nu spune "cuvinte în vânt", ci ac葲ioneaz膬 prin fapte concrete, punând în practic膬 Cuvântul.
