Papa: Inima Fecioarei Maria, neprih膬nit z膬mislit膬, s膬 ne cucereasc膬 葯i s膬 ne converteasc膬
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 8 decembrie 2024. Cu aceste cuvinte a încheiat papa Francisc omilia Sfintei Liturghii pe care a celebrat-o în cea de-a doua duminic膬 din Advent, împreun膬 cu noii cardinali 鈥� 21 la num膬r 鈥� crea葲i în consistoriul public obi葯nuit care a avut loc sâmb膬t膬, 7 decembrie, în cursul dup膬-amiezii, în bazilica San Pietro.
În centrul omiliei s-a aflat figura Preacuratei Fecioare Maria, neprih膬nit z膬mislit膬. Amintind salutul adresat de înger Preacuratei (din Evanghelia dup膬 sfântul Luca, capitolul 1, versetul 28) în umila cas膬 din Nazaret, pontiful a eviden葲iat c膬, prin acest salut, Îngerul îi dezv膬luie Fecioarei Maria misterul Inimii sale neprih膬nite, de la concep葲ie "imun膬 de orice pat膬 a p膬catului originar" (Fericitul Pius al IX-lea, Constitu葲ia apostolic膬 Ineffabilis Deus, 8 decembrie 1854). Eviden葲iind c膬, de-a lungul secolelor, cre葯tinii au încercat, în numeroase moduri, prin cuvinte 葯i imagini, s膬 reprezinte acest dar, subliniind harul 葯i frumuse葲ea delicat膬 din tr膬s膬turile celei pe care îngerul a definit-o "Binecuvântat膬 e葯ti tu între femei", papa Francisc a spus: "葮i, de fapt, Maica Domnului 鈥� a葯a cum a observat sfântul Paul al VI-lea 鈥� ne arat膬 "ceea ce avem cu to葲ii în adâncul inimii noastre: imaginea autentic膬 a umanit膬葲ii [...] inocent膬, sfânt膬, [...] pentru c膬 fiin葲a ei este numai armonie, candoare, simplitate; este numai transparen葲膬, bun膬tate, perfec葲iune; este numai frumuse葲e" (Omilie la solemnitatea Neprih膬nita Z膬mislire, 8 decembrie 1963).
A葯adar 鈥� a îndemnat 鈥� s膬 ne oprim pentru o clip膬 s膬 o contempl膬m pe ea, aceast膬 frumuse葲e, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, în trei aspecte ale vie葲ii Preacuratei Fecioare Maria care ne-o fac apropiat膬 葯i familiar膬: cea de fiic膬, mireas膬 葯i mam膬.
Oprindu-se asupra Preacuratei în calitate de fiic膬, pontiful a amintit c膬 textele sacre nu vorbesc despre copil膬ria ei. În schimb 鈥� a continuat 鈥� Evanghelia ne-o prezint膬, la intrarea ei pe scena istoriei, ca pe o tân膬r膬 bogat膬 în credin葲膬, smerit膬 葯i simpl膬. Ea este "fecioara" (cf. Lc 1,27), în a c膬rei privire se reflect膬 iubirea Tat膬lui 葯i în a c膬rei inim膬 curat膬 gratuitatea 葯i recuno葯tin葲a sunt culoarea 葯i parfumul sfin葲eniei. Aici, Fecioara Maria ne apare frumoas膬 ca o floare care a crescut neobservat膬 葯i care este în sfâr葯it gata s膬 înfloreasc膬 în darul de sine 鈥� a spus pontiful.
Cu referire la cea de-a doua dimensiune a frumuse葲ii sale: cea de mireas膬, adic膬 cea pe care Dumnezeu a ales-o ca înso葲itoare pentru planul s膬u de mântuire (cf. Constitu葲iei dogmatice Lumen Gentium, 61), pontiful a reliefat c膬 Preacurata r膬spunde "da" spunând: "Iat膬 slujitoarea Domnului" (Lc 1,38). "Slujtoare" nu în sensul de "înrobit膬" 葯i "umilit膬", ci de persoan膬 "de încredere", "stimat膬, c膬reia Domnul îi încredin葲eaz膬 cele mai dragi comori 葯i cele mai importante misiuni. A葯adar 鈥� a mai spus 鈥� frumuse葲ea sa cu numeroase fa葲ete, asemenea unui diamant, dezv膬luie un nou aspect: cel al fidelit膬葲ii, loialit膬葲ii 葯i grijii care caracterizeaz膬 iubirea reciproc膬 a so葲ilor. Exact a葯a cum inten葲iona sfântul Ioan Paul al II-lea atunci când scria c膬 Preacurata neprih膬nit z膬mislit膬 "a acceptat alegerea ca Mam膬 a Fiului lui Dumnezeu, c膬l膬uzit膬 de iubirea conjugal膬, care 肠辞苍蝉补肠谤膬 total lui Dumnezeu o persoan膬 uman膬" (Scrisoarea enciclic膬 Redemptoris Mater, 39).
În leg膬tur膬 cu cea de-a treia dimensiune a frumuse葲ii Fecioarei Maria: cea de mam膬, Sfântul P膬rinte a explicat c膬 acesta este modul cel mai obi葯nuit în care o reprezent膬m: cu Pruncul Isus în bra葲e sau în p膬tu葲, aplecat膬 asupra Fiului lui Dumnezeu culcat în iesle (cf. Lc 2,7). Ea este mereu prezent膬 al膬turi de Fiul s膬u în toate circumstan葲ele vie葲ii: aproape, în modul de a se îngriji, 葯i ascuns膬 în smerenia sa; ca la Cana Galileii, unde mijloce葯te pentru miri (cf. In 2,3-5), sau la Cafarnaum, unde este l膬udat膬 pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu (cf. Lc 11,27-28), sau în cele din urm膬 la picioarele crucii, unde Isus însu葯i ne-o încredin葲eaz膬 ca mam膬 (cf. In 19,25-27).
Papa Francisc ne-a îndemnat s膬 privim la Fecioara Maria neprih膬nit z膬mislit膬 葯i s膬 îi cerem ca Inima sa plin膬 de iubire s膬 ne cucereasc膬, s膬 ne converteasc膬 葯i s膬 fac膬 din noi o comunitate în care filia葲ia, despuierea de sine 葯i maternitatea s膬 fie regula 葯i criteriul vie葲ii: în care familiile se unesc, so葲ii împart totul, ta葲ii 葯i mamele sunt prezen葲i fizic lâng膬 copiii lor. Aceasta este frumuse葲ea despre care ne vorbe葯te Preacurata neprih膬nit z膬mislit膬, aceasta este "frumuse葲ea care salveaz膬 lumea" 葯i în fa葲a c膬reia 葯i noi vrem s膬-i r膬spundem Domnului, asemenea Fecioarei Maria: "Iat膬-m膬 [...], fie mie dup膬 cuvântul t膬u" (Lc 1,38).
La rug膬ciunea antifonului marian Îngerul Domnului, din Pia葲a San Pietro, pontiful ne-a îndemnat: "Fra葲i 葯i surori, pe m膬sur膬 ce se apropie deschiderea Por葲ii Sfinte a Jubileului, haide葲i s膬 deschidem u葯ile inimilor 葯i min葲ilor noastre Domnului Isus, n膬scut din Fecioara Maria Neprih膬nit Z膬mislit膬, 葯i s膬 implor膬m mijlocirea Maicii Preacurate pentru ca El s膬 vin膬 s膬 locuiasc膬 în vie葲ile noastre".
