Papa, pomenirea episcopilor ?i cardinalilor deceda?i. Cu speran?a de a ne bucura cu ei ?n Paradis
Cetatea Vaticanului – A. M?rtina?
Vatican News – 4 noiembrie 2024. «Ast?zi» – a continuat – «amintirea noastr? devine pomenire pentru ace?ti fra?i ai no?tri. Membri ale?i ai poporului lui Dumnezeu, ei au fost boteza?i în moartea lui Cristos (cf. Rom 6,3), pentru a învia împreun? cu El. Ei au fost p?stori ?i modele pentru turma Domnului (cf. 1 Pet 5, 3): fie ca acum s? stea la masa sa, dup? ce au frânt pe p?mânt Pâinea vie?ii. Ei au iubit Biserica (...) s? ne rug?m ca ei s? se poat? bucura de tov?r??ia ve?nic? cu sfin?ii. A?tept?m, cu speran?? statornic?, s? ne bucur?m împreun? cu ei în Paradis. Isus, adu-?i aminte de noi!»
În omilie, inspirat? din Evanghelia dup? sfântul Luca, capitolul 23, pontiful s-a oprit asupra cuvintelor rostite de unul dintre r?uf?c?torii care au fost r?stigni?i împreun? cu Mântuitorul: «Isuse, adu-?i aminte de mine când vei intra în Împ?r??ia Ta» (Lc 23:42). Explicând c? acestea sunt ultimele cuvinte adresate Domnului de c?tre unul dintre cei doi r?stigni?i împreun? cu El, pontiful a subliniat: «Nu este un ucenic cel care le roste?te, unul dintre cei care l-au urmat pe Isus pe drumurile Galileei ?i au împ?r?it pâinea cu El la Cina cea de Tain?. (...) Omul care se adreseaz? Domnului este, în schimb, un r?uf?c?tor. Unul care Îl întâlne?te doar la sfâr?itul vie?ii; unul al c?rui nume nu îl cunoa?tem.»
«Ultimele respira?ii ale acestui str?in devin îns?, în Evanghelie, un dialog plin de adev?r. În timp ce Isus este "num?rat împreun? cu cei nelegiui?i" (Isaia 53,12), a?a cum a profe?it Isaia, o voce nea?teptat? se ridic? spunând: "Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am f?cut , dar el n-a f?cut niciun r?u" (Luca 23, 41). Este întocmai astfel. Acest condamnat ne reprezint? pe to?i; putem s?-i d?m numele nostru. Mai presus de toate, ne putem însu?i pledoaria lui: ?Isuse, adu-?i aminte de mine. P?streaz?-m? viu în memoria ta. Nu m uita»
Pontiful ne-a îndemnat s? medit?m asupra faptului c? acel om îi cere de fapt lui Isus s? îl ia în inima sa primitoare, f?când cererea pe un ton plin de speran??, nu cu vocea chinuit? a unui ratat. «Isus» – a continuat – « ne aminte?te de cei r?stigni?i al?turi de El.
Grija sa, pân? la ultima suflare, ne face s? reflect?m: exist? moduri ?i mijloace de a ne aminti de oameni ?i lucruri. Ne putem aminti de gre?eli, de proiecte neterminate, de prieteni ?i adversari (...). Cum ne amintim de oamenii din inimile noastre? Cum ne amintim de cei care trec pe lâng? noi prin vicisitudinile vie?ii?»
«Dragi fra?i» – a spus în încheiere pontiful – «adresându-se inimii Domnului, oamenii din toate timpurile pot spera în mântuire, "chiar dac? în ochii celor nepricepu?i par c? au pierit" (Cartea În?elepciunii 3, 2).
Amintindu-i pe episcopii ?i cardinalii deceda?i în ultimul an, pontiful ne-a îndemnat s? ne rug?m ca ei s? se poat? bucura de tov?r??ia ve?nic? cu sfin?ilor, spunând: «A?tept?m, cu speran?? statornic?, s? ne bucur?m împreun? cu ei în Paradis. Isus, adu-?i aminte de noi!»
