Papa: Bucuria Evangheliei nu se uzeaz膬 卯n timp 葯i se multiplic膬 prin 卯mp膬rt膬葯irea ei
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 27 noiembrie 2024. A 15-a catehez膬 din ciclul intitulat "Duhul 艧i Mireasa. Duhul Sfânt conduce poporul lui Dumnezeu la întâlnirea cu Isus, speran牛a noastr膬" a fost dedicat膬 bucuriei, ca rod al Duhului Sfânt, pontiful inspirându-se în reflec葲ia sa din îndemnul con葲inut în capitolul 4 al Scrisorii sfântului apostol Paul c膬tre Filipeni: Bucura牛i-v膬 mereu în Domnul! Iar膬艧i v膬 spun: bucura牛i-v膬! Bun膬voin牛a voastr膬 s膬 fie cunoscut膬 tuturor oamenilor! Domnul este aproape. Nu v膬 îngrijora牛i pentru nimic 艧i, în orice împrejurare, cerând cu insisten牛膬 prin rug膬ciune, cu mul牛umire, s膬 fie f膬cute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu! Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va p膬zi inimile 艧i gândurile voastre în Cristos Isus.
Dup膬 catehezele dedicate harului sfin葲itor 葯i carismelor, pontiful a dedicat cateheza audien葲ei generale de miercuri, 27 noiembrie a.c., din Pia葲a San Pietro, unei a treia realit膬葲i legate de ac葲iunea Duhului Sfânt: "roadele Duhului Sfânt". Spunând c膬 sfântul Paul ofer膬 o list膬 a acestora în Scrisoarea c膬tre Galateni (Gal 5,22), papa Francisc le-a amintit: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga r膬bdare, bun膬tatea, bun膬voin牛a, fidelitatea, blânde牛ea, cump膬tarea.
Sfântul P膬rinte a precizat c膬, spre deosebire de carisme, pe care Duhul le d膬 cui vrea El 葯i când vrea El pentru binele Bisericii, roadele Duhului sunt rezultatul colabor膬rii dintre har 葯i libertate. Aceste roade 鈥� a subliniat 鈥� exprim膬 întotdeauna creativitatea persoanei, în care "credin葲a lucreaz膬 prin caritate" (Gal 5,6), uneori într-un mod surprinz膬tor 葯i plin de bucurie.
De asemenea, a observat c膬 nu toat膬 lumea din Biseric膬 poate fi apostol, profet, evanghelist; dar toat膬 lumea, f膬r膬 deosebire, poate 葯i trebuie s膬 fie caritabil膬, r膬bd膬toare, umil膬, pacificatoare.
Dintre roadele Duhului Sfânt enumerate de apostolul Paul, papa Francisc a dorit s膬 eviden葲ieze bucuria, amintind cuvintele de început ale Exorta葲iei apostolice Evangelii gaudium: "Bucuria Evangheliei umple inima 葯i întreaga via葲膬 a celor care îl întâlnesc pe Isus. Cei care se las膬 salva葲i de El sunt elibera葲i de p膬cat, de triste葲e, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos bucuria se na葯te 葯i rena葯te mereu" (nr. 1).
Sfântul P膬rinte a explicat c膬 bucuria ca rod al Duhului Sfânt are în comun cu toate celelalte bucurii umane un anumit sentiment de plin膬tate 葯i împlinire, care ne face s膬 ne dorim s膬 dureze pentru totdeauna. Îns膬, pontiful a notat c膬, din experien葲膬, 葯tim c膬 nu este a葯a, pentru c膬 aici totul trece repede: tinere葲ea, s膬n膬tatea, puterea, bun膬starea, prieteniile, iubirea... În plus, chiar dac膬 aceste lucruri nu trec repede, dup膬 un timp nu mai sunt suficiente sau chiar devin plictisitoare, pentru c膬, a葯a cum îi spunea sfântul Augustin lui Dumnezeu: "Tu ne-ai f膬cut pentru tine, Doamne, 葯i inima noastr膬 este nelini葯tit膬 pân膬 nu se odihne葯te în tine".
Pontiful a eviden葲iat, totodat膬, c膬 bucuria Evangheliei, spre deosebire de orice alt膬 bucurie, poate fi reînnoit膬 în fiecare zi 葯i poate deveni contagioas膬. "Numai prin întâlnirea 鈥� sau reîntâlnirea 鈥� cu iubirea lui Dumnezeu, care se transform膬 în prietenie fericit膬, suntem r膬scump膬ra葲i din con葯tiin葲a noastr膬 izolat膬 葯i din autoreferen葲ialitate. [...] Aici se afl膬 sursa ac葲iunii evanghelizatoare. C膬ci dac膬 cineva a acceptat aceast膬 iubire care îi red膬 sensul vie葲ii, cum s膬 se ab葲in膬 de la a o comunica 葯i altora?" (Evangelii gaudium, 8). Pontiful a reliefat c膬 aceasta este dubla caracteristic膬 a bucuriei, ca rod al Duhului Sfânt: nu numai c膬 nu este supus膬 uzurii inevitabile a timpului, dar se multiplic膬 prin împ膬rt膬葯irea ei cu al葲ii!
