"Dilexit nos", a patra enciclic膬 a papei Francisc pentru "o lume care pare s膬-葯i fi pierdut inima"
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 22 octombrie 2024. Printre vorbitori se vor num膬ra: mons. Bruno Forte, teolog, arhiepiscop de Chieti-Vasto (Italia); c膬lug膬ri葲a Antonella Fraccaro, director general al Institutului Discipolele Evangheliei.
Conferin葲a de pres膬 va fi transmis膬 în direct în limba original膬 pe canalul Youtube al Vatican News, prin conectarea la https://www.youtube.com/c/VaticanNews.
Este posibil s膬 se acceseze canalele de traducere simultan膬 葯i s膬 se asculte conferin葲a de pres膬 în italian膬, englez膬, francez膬, spaniol膬, portughez膬 葯i german膬.
Documentul a fost anun葲at la finalul audien葲ei generale de miercuri, 5 iunie, cu inten葲ia de a repropune întregii Bisericii cultul la Preasfânta Inim膬 a lui Isus, definit "un cult plin de frumuse葲e spiritual膬 într-o lume care pare s膬-葯i fi pierdut inima".
Cu referire la documentul dedicat cultului Preasfintei Inimi a lui Isus, pontiful a amintit c膬, la 27 decembrie 2023, s-au împlinit 350 de ani de la prima manifestare a Preasfintei Inimi a lui Isus, prilej cu care a început o perioad膬 de celebr膬ri care se va încheia la 27 iunie 2025.
V膬 repropunem cuvintele prin care papa Francisc a anun葲at, la audien葲a general膬 de miercuri, 5 iunie a.c., documentul dedicat Preasfintei Inimi a lui Isus, spunând: "Parcurgem acum aceast膬 lun膬 dedicat膬 Inimii Preasfinte a lui Isus. Pe 27 decembrie, anul trecut, s-au împlinit 350 de ani de la prima manifestare a Inimii Preasfinte a lui Isus Sfintei Margareta Maria Alacoque. Cu acea ocazie, a început o perioad膬 de celebr膬ri care se va încheia pe 27 iunie anul viitor. De aceea, sunt bucuros c膬 preg膬tesc documentul care adun膬 reflec葲iile pre葲ioase con葲inând textele precedente ale magisteriului 葯i ale lungii istorii care-葯i are originea în Sfintele Scripturi pentru a propune din nou ast膬zi, întregii Biserici, acest cult de o frumuse葲e spiritual膬 îmbel葯ugat膬. Cred c膬 ne va face foarte bine s膬 medit膬m asupra diferitelor aspecte ale iubirii Domnului care pot ilumina drumul de reînnoire bisericeasc膬, dar s膬 spun膬 ceva semnificativ 葯i lumii care pare c膬 葯i-a pierdut inima. V膬 cer s膬 m膬 înso葲i葲i cu rug膬ciunea în acest timp de preg膬tire cu inten葲ia de a face public acest document (...)".
S膬rb膬toarea Preasfintei Inimi are 168 de ani. Aceasta a fost extins膬 de papa Pius al IX-lea la toat膬 Biserica, în 1856. Îns膬, spiritualitatea Inimii lui Isus este la fel de veche cât 艧i cre艧tinismul, avându-艧i originea în str膬pungerea de c膬tre soldatul roman a coastei lui Isus r膬stignit pe Cruce. O ran膬 din care au ie艧it sânge 艧i ap膬, "semnul iubirii milostive a lui Dumnezeu", deoarece "în inima R膬scump膬r膬torului noi ador膬m iubirea lui Dumnezeu fa牛膬 de umanitate, voin牛a sa de mântuire universal膬, milostivirea sa nem膬rginit膬. A cinsti prin cult Sfânta Inim膬 a lui Cristos înseamn膬, de aceea, a adora acea Inim膬 care, dup膬 ce ne-a iubit pân膬 la sfâr艧it, a fost str膬puns膬 de o suli牛膬 艧i de la în膬l牛imea Crucii a l膬sat s膬 curg膬 sânge 艧i ap膬, izvor nesecat de via牛膬 nou膬" (Benedcit al XVI-lea, Alocu葲iunea care a înso葲it rug膬ciunea Angelus, 4 iunie 2005).
"În limbajul biblic" 鈥� explica Benedict al XVI-lea în alocu葲iunea care a înso葲it rug膬ciunea antifonului marian Angelus, din 4 iunie 2005 鈥� inima indic膬 centrul persoanei, sediul sentimentelor 艧i inten牛iilor sale. Aceast膬 devo牛iune exprim膬 clar faptul c膬 credin牛a cre艧tin膬 este o rela牛ie personal膬 cu Dumnezeu care s-a f膬cut vizibil膬 în Fiul; a adora Inima lui Isus înseamn膬, prin urmare, a intra în comuniune total膬 cu Domnul, a-艧i însu艧i voin牛a, gândurile, cuvintele, sentimentele lui Cristos. A fi una "cu inima sa care vede" unde este nevoie de iubire, pentru a se deschide altora, mai presus de toate, celor suferinzi, departe de orice închidere în sine".
