ÐÓMAPµ¼º½

Călătoria de neuitat a Papei, misionar la capătul lumii

"Călătoria de neuitat a Papei, misionar la capătul lumii" este titlul articolului de fond al directorului nostru editorial, Andrea Tornielli, însoțit și de un scurt video, care ilustrează imaginile destinate să rămână în minte și în inimă la sfârșitul pelerinajului în Asia de Sud-Est și Oceania.

ANDREA TORNIELLI
Vatican News – 13 septembrie 2024. «La sfârÈ™itul celei mai lungi călătorii a pontificatului papei Francis, în Asia de Sud-Est È™i Oceania, există câteva imagini destinate să rămână în minte È™i în inimă. Prima este cea a "tunelului fraternității" pe care pontiful l-a binecuvântat, alături de marele imam din Jakarta: într-o perioadă în care tunelurile sunt asociate cu imagini de război, terorism, violență È™i moarte, acest pasaj subteran care leagă marea moschee de catedrala catolică este un semn È™i o sămânță de speranță. Gesturile de prietenie È™i afecÈ›iune pe care episcopul Romei È™i imamul le-au schimbat au atins o coardă sensibilă pentru mulÈ›i, în cea mai mare È›ară musulmană din lume.

A doua imagine îl prezintă pe papa Francisc urcând la bordul avionului militar C130 al ForÈ›elor Aeriene Australiene, pentru a merge la Vanimo, în Papua Noua Guinee, în nord-vestul țării, pentru a vizita trei misionari de origine argentiniană È™i turma lor de credincioÈ™i, aducând cu el o tonă de ajutoare È™i cadouri. Papa, care în tinereÈ›e a visat să fie misionar în Japonia, È™i-a dorit mult această călătorie în cel mai periferic loc din lume, unde a fost îmbrățiÈ™at de bărbaÈ›i È™i femei în costumele lor colorate. A fi misionar înseamnă în primul rând să împărtășeÈ™ti viaÈ›a, numeroasele probleme È™i speranÈ›ele acestui popor care trăieÈ™te în precaritate, înconjurat de o natură explozivă. Înseamnă să mărturiseÈ™ti chipul unui Dumnezeu care este bunătate È™i compasiune.

A treia imagine este cea a preÈ™edintelui Republicii, José Manuel Ramos-Horta, care, la sfârÈ™itul discursurilor oficiale din palatul prezidenÈ›ial din Dili, Timorul de Est, s-a aplecat pentru a-l ajuta pe Sfântul Părinte să îÈ™i aÈ™eze picioarele în scaunul cu rotile. În cea mai catolică È›ară din lume, credinÈ›a este un puternic element de identitate, iar rolul Bisericii a fost decisiv în procesul care a condus la independenÈ›a față de Indonezia.

A patra imagine este cea emoÈ›ionantă a îmbrățișării de către Papă a copiilor cu dizabilități îngrijiÈ›i de călugăriÈ›ele de la È™coala "Irmãs Alma": gesturi, priviri, câteva cuvinte profund evanghelice pentru a ne aminti că aceÈ™ti copii care au nevoie de toate, lăsându-se îngrijiÈ›i, ne învață să ne lăsăm îngrijiÈ›i de Dumnezeu. Întrebarea de ce suferă cei mici este o lamă care răneÈ™te, o rană care nu se vindecă. Răspunsul papei Francisc a fost apropierea È™i îmbrățiÈ™area. 

A cincea imagine este cea a locuitorilor din Timorul de Est care l-au aÈ™teptat ore în È™ir pe Suveranul Pontif sub soarele arzător, pe esplanada din Taci Tolu. Au fost prezenÈ›i peste 600.000 de oameni, practic fiecare al doilea locuilor din Timorul de Est. Papa Francisc a fost impresionat de această primire È™i căldură, într-o È›ară care, după ce a luptat pentru a-È™i câÈ™tiga independenÈ›a față de Indonezia, îÈ™i construieÈ™te încet viitorul. Șaizeci È™i cinci la sută din populaÈ›ie are sub 30 de ani, iar străzile străbătute de maÈ™ina papală erau pline de tineri È™i femei cu copiii lor mici. O speranță pentru Biserică. O speranță pentru lume.

A È™asea imagine este cea a liniei de orizont din Singapore, insula-stat cu cei mai înalÈ›i È™i mai moderni zgârie-nori. O È›ară dezvoltată È™i bogată. Imposibil să nu te gândeÈ™ti la contrastul cu străzile prăfuite din Dili, pe care papa Francisc le părăsise cu câteva ore mai devreme. Și aici, unde prosperitatea este evidentă în fiecare colÈ›, unde viaÈ›a este organizată È™i transportul foarte rapid, pontiful i-a îmbrățiÈ™at pe toÈ›i È™i a arătat calea către iubire, armonie È™i fraternitate.

În cele din urmă, ultima imagine, este cea a Papei însuÈ™i. Au fost unii care s-au îndoit că va rezista bine la oboseala unei călătorii atât de lungi, în țări cu climă tropicală. Dimpotrivă, a fost un crescendo: în loc să obosească zi de zi, 'măcinând' kilometri, transferuri È™i zboruri, el È™i-a recăpătat energia. S-a întâlnit cu tinerii din diferite țări, a renunÈ›at la textul scris È™i a dialogat cu ei, refăcându-È™i spiritul, dar È™i trupul. Tânăr printre tineri, în ciuda vârstei sale care se apropie acum de 88 de ani, pe care îi va împlini în ajunul Jubileului.»

 

 

 

13 septembrie 2024, 19:01