Darul lacrimilor pentru cei afla葲i departe de Domnul
ANDREA TORNIELLI
Vatican News 鈥� 28 martie 2024. «"Domnul nu cere judec膬葲i dispre葲uitoare asupra celor care nu cred, ci iubire 葯i lacrimi pentru cei afla葲i departe de El". Papa Francisc începe riturilor din S膬pt膬mâna Sfânt膬 prezidând Liturghia Crismei în Bazilica Sfântul Petru 葯i roste葯te o omilie despre lacrimi. Începând de la "plânsul amar" al apostolului Petru, care dup膬 ce l-a renegat de trei ori pe Înv膬葲膬torul, în curtea casei marilor preo葲i, traverseaz膬 pentru câteva clipe privirea milostiv膬 a lui Isus în lan葲uri 葯i, în fa葲a îmbr膬葲i葯膬rii iert膬rii, î葯i recunoa葯te p膬catul. Papa Francisc le vorbe葯te fra葲ilor s膬i preo葲i, în celebrarea dedicat膬 în mod special lor. Dar cuvintele sale se pot extinde 葯i ne pot înv膬lui pe to葲i.
În fa葲a situa葲iilor de via葲膬, a pozi葲iilor celor care nu cred, a celor care se ceart膬 cu noi, dar 葯i în fa葲a sensibilit膬葲ilor diferite ale fra葲ilor 葯i surorilor noastre în credin葲膬, cât de des curg din inima noastr膬 judec膬葲i dispre葲uitoare 葯i definitive. Uneori judec膬葲i pline de batjocur膬, nu foarte diferite de cele care se auzeau la picioarele crucii. Este suficient s膬 privim mai întâi "în cas膬" pentru a ne da seama de acest risc. Este suficient s膬 privim, chiar 葯i numai distrat, lumea re葲elelor de socializare 葯i a blogurilor care se pretind cre葯tine pentru a ne da seama ce contra-testament evanghelic trece prin atitudinea celor care sufl膬 asupra dezbin膬rii, a opozi葲iei, a ridiculiz膬rii celor a c膬ror singur膬 vin膬 este s膬 gândeasc膬 diferit. L膬rgindu-ne privirea, cum s膬 nu ne gândim la oceanul de ur膬 dezl膬n葲uit 葯i alimentat de r膬zboaiele, terorismul 葯i violen葲a care continu膬 s膬 fac膬 victime nevinovate.
Cre葯tinii sunt adep葲ii unui Dumnezeu f膬cut om care ne-a cerut s膬-i iubim chiar 葯i pe du葯manii no葯tri. Un Dumnezeu care nu are nevoie de prejudec膬葲ile noastre 葯i de judec膬葲ile noastre dispre葲uitoare la adresa celorlal葲i, ci care se manifest膬 îmbr膬葲i葯ându-ne atunci când suntem capabili s膬 plângem 葯i s膬 iubim, când ne l膬s膬m str膬pun葯i de suferin葲a celorlal葲i, ie葯ind din pl膬gile indiferen葲ei, când îi iubim pe cei care sunt departe 葯i ne rug膬m pentru ei, atunci când 鈥� în loc s膬 acuz膬m 鈥� v膬rs膬m lacrimi pentru cei care se afl膬 în afara a ceea ce noi consider膬m a fi spa葲iul celor drep葲i, a celor salva葲i, a celor buni, a celor care sunt 'în regul膬', a celor care cred c膬 葯tiu deja totul 葯i, prin urmare, nu mai a葯teapt膬 nimic.
"Situa葲iile dificile pe care le vedem 葯i le tr膬im, lipsa de credin葲膬, suferin葲a pe care o atingem", le-a spus Francisc preo葲ilor, "în contact cu o inim膬 c膬it膬, nu stârnesc hot膬râre în a fi polemici, ci perseveren葲膬 în milostivire. Cât de mult avem nevoie s膬 ne eliber膬m de asperit膬葲i 葯i recrimin膬ri, de egoism 葯i ambi葲ie, de rigiditate 葯i nemul葲umire, pentru a ne încredin葲a 葯i a ne baza pe Dumnezeu, g膬sind în El pacea care salveaz膬 din orice furtun膬! S膬 ne rug膬m, s膬 mijlocim 葯i s膬 plângem pentru ceilal葲i: îi vom permite Domnului s膬 fac膬 minuni". În ajunul retr膬irii jertfei de pe Golgota, cre葯tinii, p膬c膬to葯i ierta葲i, înva葲膬 din lacrimile lui Petru s膬 se recunoasc膬 pe ei în葯i葯i ca atare. 葮i, deschizându-se iubirii gratuite 葯i necondi葲ionate a Celui R膬stignit, ei înva葲膬 s膬 se iubeasc膬 unii pe al葲ii 葯i s膬 fie astfel m膬rturisitori ai milostivirii într-o lume care nu iart膬; m膬rturisitori ai unit膬葲ii într-o lume a diviz膬rii; m膬rturisitori ai p膬cii într-o lume în care violen葲a 葯i r膬zboiul par s膬 prevaleze. Ei înva葲膬 s膬 fie m膬rturisitorii unei speran葲e care nu se bazeaz膬 pe propriile abilit膬葲i 葯i priceperi, ci pe certitudinea a ceea ce s-a întâmplat în noaptea de Pa葯te în acel mormânt din Ierusalim.»
