Darul lacrimilor pentru cei afla?i departe de Domnul
ANDREA TORNIELLI
Vatican News – 28 martie 2024. «"Domnul nu cere judec??i dispre?uitoare asupra celor care nu cred, ci iubire ?i lacrimi pentru cei afla?i departe de El". Papa Francisc începe riturilor din S?pt?mâna Sfânt? prezidând Liturghia Crismei în Bazilica Sfântul Petru ?i roste?te o omilie despre lacrimi. Începând de la "plânsul amar" al apostolului Petru, care dup? ce l-a renegat de trei ori pe Înv???torul, în curtea casei marilor preo?i, traverseaz? pentru câteva clipe privirea milostiv? a lui Isus în lan?uri ?i, în fa?a îmbr??i??rii iert?rii, î?i recunoa?te p?catul. Papa Francisc le vorbe?te fra?ilor s?i preo?i, în celebrarea dedicat? în mod special lor. Dar cuvintele sale se pot extinde ?i ne pot înv?lui pe to?i.
În fa?a situa?iilor de via??, a pozi?iilor celor care nu cred, a celor care se ceart? cu noi, dar ?i în fa?a sensibilit??ilor diferite ale fra?ilor ?i surorilor noastre în credin??, cât de des curg din inima noastr? judec??i dispre?uitoare ?i definitive. Uneori judec??i pline de batjocur?, nu foarte diferite de cele care se auzeau la picioarele crucii. Este suficient s? privim mai întâi "în cas?" pentru a ne da seama de acest risc. Este suficient s? privim, chiar ?i numai distrat, lumea re?elelor de socializare ?i a blogurilor care se pretind cre?tine pentru a ne da seama ce contra-testament evanghelic trece prin atitudinea celor care sufl? asupra dezbin?rii, a opozi?iei, a ridiculiz?rii celor a c?ror singur? vin? este s? gândeasc? diferit. L?rgindu-ne privirea, cum s? nu ne gândim la oceanul de ur? dezl?n?uit ?i alimentat de r?zboaiele, terorismul ?i violen?a care continu? s? fac? victime nevinovate.
Cre?tinii sunt adep?ii unui Dumnezeu f?cut om care ne-a cerut s?-i iubim chiar ?i pe du?manii no?tri. Un Dumnezeu care nu are nevoie de prejudec??ile noastre ?i de judec??ile noastre dispre?uitoare la adresa celorlal?i, ci care se manifest? îmbr??i?ându-ne atunci când suntem capabili s? plângem ?i s? iubim, când ne l?s?m str?pun?i de suferin?a celorlal?i, ie?ind din pl?gile indiferen?ei, când îi iubim pe cei care sunt departe ?i ne rug?m pentru ei, atunci când – în loc s? acuz?m – v?rs?m lacrimi pentru cei care se afl? în afara a ceea ce noi consider?m a fi spa?iul celor drep?i, a celor salva?i, a celor buni, a celor care sunt 'în regul?', a celor care cred c? ?tiu deja totul ?i, prin urmare, nu mai a?teapt? nimic.
"Situa?iile dificile pe care le vedem ?i le tr?im, lipsa de credin??, suferin?a pe care o atingem", le-a spus Francisc preo?ilor, "în contact cu o inim? c?it?, nu stârnesc hot?râre în a fi polemici, ci perseveren?? în milostivire. Cât de mult avem nevoie s? ne eliber?m de asperit??i ?i recrimin?ri, de egoism ?i ambi?ie, de rigiditate ?i nemul?umire, pentru a ne încredin?a ?i a ne baza pe Dumnezeu, g?sind în El pacea care salveaz? din orice furtun?! S? ne rug?m, s? mijlocim ?i s? plângem pentru ceilal?i: îi vom permite Domnului s? fac? minuni". În ajunul retr?irii jertfei de pe Golgota, cre?tinii, p?c?to?i ierta?i, înva?? din lacrimile lui Petru s? se recunoasc? pe ei în?i?i ca atare. ?i, deschizându-se iubirii gratuite ?i necondi?ionate a Celui R?stignit, ei înva?? s? se iubeasc? unii pe al?ii ?i s? fie astfel m?rturisitori ai milostivirii într-o lume care nu iart?; m?rturisitori ai unit??ii într-o lume a diviz?rii; m?rturisitori ai p?cii într-o lume în care violen?a ?i r?zboiul par s? prevaleze. Ei înva?? s? fie m?rturisitorii unei speran?e care nu se bazeaz? pe propriile abilit??i ?i priceperi, ci pe certitudinea a ceea ce s-a întâmplat în noaptea de Pa?te în acel mormânt din Ierusalim.»
