Mica lumin膬 a sinodului 卯n ceasul 卯ntunecat al lumii
Cetatea Vaticanului - Andrea Tornielli
Vatican News - 30 octombrie 2023. «Într-o lume în fl膬c膬ri, aflat膬 în pragul abisului unui nou conflict mondial; într-o lume marcat膬 de incapacitatea de a asculta 葯i de ura care alimenteaz膬 r膬zboaiele 葯i violen葲a reflectat膬 葯i pe continentul digital, faptul c膬 patru sute de persoane s-au adunat timp de o lun膬 departe de cas膬 pentru a se ruga, pentru a se asculta, pentru a discuta este cu siguran葲膬 o noutate. Biserica sinodal膬 asupra c膬reia papa Francisc insist膬 ast膬zi reprezint膬 o mic膬 s膬mân葲膬 de speran葲膬: este înc膬 posibil dialogul, acceptarea reciproc膬, renun葲area la proeminen葲a propriului ego pentru a dep膬葯i polariz膬rile în vederea ajungerii la un consens larg împ膬rt膬葯it. Tr膬im într-o perioad膬 întunecat膬, o perioad膬 în care r膬zboaiele 葯i terorismul, care masacreaz膬 civili 葯i m膬cel膬resc copii, se între葲in cu for葲a violen葲ei verbale 葯i a gândirii unice.
O or膬 întunecat膬 în care chiar 葯i cuvintele "pace", "dialog", "negociere" 葯i "încetarea focului" au devenit de nepronun葲at. O or膬 întunecat膬, marcat膬 de lipsa de curaj, de previziune 葯i de creativitate diplomatic膬 la toate nivelurile, începând cu guvernele 葯i clasele conduc膬toare. Avem cu adev膬rat nevoie s膬 ne ag膬葲膬m de rug膬ciune. Avem cu adev膬rat nevoie de o voce profetic膬 capabil膬 s膬 se ridice, s膬 se înal葲e deasupra intereselor, ideologiilor 葯i partizanatului, care trebuie sus葲inut膬 葯i urmat膬: cea a episcopului de Roma. Într-o lume în fl膬c膬ri, sinodul care a avut loc în luna octombrie reprezint膬 o mic膬 s膬mân葲膬 care, sper膬m, va fi plin膬 de efecte pentru viitorul Bisericii 葯i al întregii umanit膬葲i.
Privind la Biseric膬 葯i la misiunea sa, dac膬 analiz膬m documentul de sintez膬 al acestei prime sesiuni a unicului sinod care va avea epilogul peste un an - un text votat cu un procent foarte mare de consens - descoperim destul de multe nout膬葲i. În primul rând, o nou膬 con葯tientizare a necesit膬葲ii de a aplica înv膬葲膬turile ultimului conciliu, în ceea ce prive葯te unica chemare care ne implic膬 pe to葲i în calitate de boteza葲i. În fiecare pagin膬 a Evangheliei, Isus, care i-a apropiat pe to葲i 葯i a vorbit cu to葲i, este contrastat 葯i comb膬tut de caste. Clerici ai vremii, obi葯nui葲i s膬 pun膬 sarcini grele pe umerii altora, c膬rturarii, înv膬葲膬torii legii, exper葲ii în ale doctrinei.
Este nevoie s膬 privim la Nazarinean pentru a recupera în Biseric膬, la toate nivelurile, de la Curia Roman膬 pân膬 la cele mai mici parohii, con葯tiin葲a c膬 orice slujire este slujire 葯i nu putere, 葯i c膬 se "sluje葯te" cu adev膬rat dac膬 oamenii sunt adu葯i împreun膬, dac膬 sunt condu葯i la unitate, dac膬 îi face coresponsabili, dac膬 se creeaz膬 fraternitate 葯i se d膬 m膬rturie despre milostivirea lui Dumnezeu, 葯i nu dac膬 se creeaz膬 distan葲e între ei, nu dac膬 se înr膬d膬cineaz膬 privilegii, nu dac膬 se traseaz膬 linii de separare între cei care sunt hirotoni葲i 葯i cei care nu sunt, nu dac膬 îi consider膬 (poate mai mult prin fapte decât prin cuvinte) pe laici ca fiind o persoan膬 botezat膬 de mâna a doua. În acela葯i timp, este de asemenea necesar s膬 se evite, din partea celor boteza葲i care nu sunt chema葲i la voca葲ia preo葲iei, ci la alte forme de m膬rturie 葯i slujire în unica preo葲ie baptismal膬, riscul de a dori s膬 se clericalizeze 葯i s膬 se lase clericaliza葲i, pentru a merge dincolo de micile caste ale "laicilor angaja葲i". Sinodul despre sinodalitate va fi o s膬mân葲膬 de speran葲膬 dac膬 timpul de har tr膬it de b膬rba葲ii (majoritatea, 葯i în majoritate episcopi) 葯i de femeile adunate la Roma va fi m膬rturisit ca o metod膬 care trebuie aplicat膬 cu r膬bdare în orice expresie a vie葲ii comunit膬葲ilor cre葯tine. Nu va fi o s膬mân葲膬 de speran葲膬 dac膬 va fi redus膬 la o realizare birocratic膬, poate prin introducerea în blenderul limbajului a葯a-supranumit "ecclesialese" 葯i în limbajul autoreferen葲ial un amestec de vechi categorii clericale. Cele ale unei Biserici care î葯i d膬 cu p膬rerea despre aplicarea Conciliului, dar care apoi ac葲ioneaz膬 cu categorii preconciliare prin practici consacrate, episcopii 葯i preo葲ii hot膬rând, iar ceilal葲i boteza葲i trebuind s膬 se limiteze la punerea în practic膬 a deciziilor lor.
Raportul de sintez膬 care tocmai a fost publicat vorbe葯te despre nevoia comun膬 de a acorda mai mult spa葲iu femeilor, geniului feminin, principiului marian atât de important în Biseric膬. 葮i aici ar fi suficient s膬 avem curajul de a privi mai mult spre Evanghelie 葯i de a ne încrede mai mult în Isus. Sub cruce, când apostolii 葯i discipolii (cu excep葲ia lui Ioan) au fugit, se aflau femei. În timp ce El murea, ele au r膬mas. 葮i tocmai intui葲iei 葯i curajului lor de a p膬r膬si cenaclul le dator膬m primul anun葲 al învierii. La mormântul gol au fost mai întâi femeile, nu b膬rba葲ii, nu apostolii speria葲i care r膬m膬seser膬 închi葯i în casele lor. Primul anun葲 al celei mai 葯ocante nout膬葲i din istoria omenirii - aceea a lui Dumnezeu care devine om, moare pentru noi 葯i apoi învie f膬cându-ne parte din acest destin - a fost f膬cut de femei, nu de b膬rba葲i. Ele sunt martorele a ceea ce au v膬zut, mormântul gol, ele sunt primele care spun c膬 Isus este viu. Ele 葲in prima omilie despre kerygma, despre elementele esen葲iale ale credin葲ei noastre, apostolilor 葯i discipolilor înc膬 îngrozi葲i de ceea ce s-a întâmplat în Vinerea Mare.
Ar fi suficient s膬 pornim de aici pentru a ne face pe to葲i con葯tien葲i de faptul c膬 femeile trebuie s膬 fie mult mai valorizate la toate nivelurile în Biseric膬, dep膬葯ind flagelul clericalismului, o boal膬 din p膬cate înc膬 adânc înr膬d膬cinat膬 葯i denun葲at膬 în mod repetat.
Este nevoie de o Biseric膬 capabil膬 s膬 priveasc膬 astfel, cu aceea葯i privire a lui Isus, pe fiecare femeie 葯i pe fiecare b膬rbat, cu propria situa葲ie nefericit膬, cu propriul p膬cat, pentru a-i face s膬 se simt膬 bineveni葲i 葯i a-i înso葲i cu r膬bdare 葯i bun膬tate, având încredere în lucrarea 葯i ac葲iunea harului - potrivit timpilor 葯i modalit膬葲ilor lui Dumnezeu - în inimile oamenilor 葯i în istoriile lor de via葲膬.
În fine, cum s膬 nu men葲ion膬m, în trecere, punctele în care sinteza sinodal膬 cere revizuirea dreptului canonic, urmarea cu mai mult膬 convingere 葯i concrete葲e a c膬ii ecumenismului 葯i folosirea mai intens膬 a structurilor sinodale existente. 葮i, de asemenea, urmarea c膬ii indicat膬 în zadar de sfântul Ioan Paul al II-lea înc膬 din 1995, cu privire la ministerul Papei, acela "de a g膬si o form膬 de exercitare a primatului care, f膬r膬 a renun葲a în niciun fel la natura esen葲ial膬 a misiunii sale, s膬 fie deschis膬 la o situa葲ie nou膬" (Ut unum sint). »
(traducere de lucru)
