杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
18 ianuarie 2023 – Vatican News. ”Isus, modelul vestirii Evangheliei” a fost tema catehezei prezentat? de papa Francisc la audien?a general? de miercuri, 18 ianuarie a.c., desf??urat? în Aula Paul al VI-lea cu participarea a mii de credincio?i de pe toate continentele. Tema continu? noua serie de cateheze, început? miercurea trecut?, despre ”Pasiunea evanghelizatoare: zelul celui care crede”. 

Cateheza a început cu proclamarea unei pericope din Evanghelia dup? Sfântul Luca în care Isus prezint? parabola oi?ei pierdute ?i spune c? este mai mare bucurie în cer pentru un singur p?c?tos care se converte?te decât pentru nou?zeci ?i nou? de drep?i care nu au nevoie de convertire (cf. Lc 15,4-7).

Vorbind pe larg despre ”zelul apostolic care trebuie s? însufle?easc? Biserica ?i pe orice cre?tin”, papa a spus c? la aceast? catehez? ”privim la modelul de nedep??it al vestirii Evangheliei, la Isus”. Recentele s?rb?tori ale Na?terii sale l-au prezentat drept ”Cuvântul lui Dumnezeu” (cf. In 1,1), ceea ce arat? un aspect esen?ial: ”El este mereu în rela?ie, în ie?ire; cuvântul, într-adev?r, exist? pentru a fi transmis, comunicat. A?a este Isus, Cuvântul ve?nic al Tat?lui îndreptat c?tre noi. Cristos nu doar are cuvinte de via??, dar face din via?a sa un Cuvânt: tr?ie?te, altfel spus, mereu îndreptat c?tre Tat?l ?i c?tre noi”.

Dac? ne uit?m, în lumina Evangheliilor, la felul în care Isus î?i tr?ia zilele, putem vedea c? ”pe primul loc este intimitatea cu Tat?l, rug?ciunea, pentru care Isus se trezea devreme, pe când era înc? întuneric, ?i mergea în regiuni pustii ca s? se roage (cf. Mc 1,35; Lc 4,42). Toate deciziile ?i alegerile importante le lua dup? ce se ruga (cf. Lc 6,12; 9,18). În aceast? rela?ie, în rug?ciunea care îl lega de Tat?l în Duhul Sfânt, Isus descoper? sensul faptului de a fi om, al existen?ei sale în lume ca misiune pentru noi”.

Este bogat în semnifica?ie, de aceea, primul gest public pe care El îl face dup? anii de via?? ascuns? la Nazaret. ”Isus nu face o mare minune, nu lanseaz? un mesaj cu efect, dar se amestec? printre oamenii care mergeau s? fie boteza?i de Ioan. El ne ofer? în acest fel cheia lucr?rii sale în lume: a se d?rui pentru cei p?c?to?i, f?cându-se solidar cu noi f?r? distan?e, în împ?rt??irea deplin? a vie?ii. Vorbind despre misiunea sa, El va spune, într-adev?r, c? nu a venit ca s? fie slujit, ci ca s? slujeasc? ?i s?-?i dea via?a (Mc 10,45). În fiecare zi, dup? rug?ciune, Isus dedica întreaga zi vestirii Împ?r??iei lui Dumnezeu ?i oamenilor, mai ales celor mai s?raci ?i slabi, celor p?c?to?i ?i bolnavi (cf. Mc 1,32-39)”.

Nu este greu, în acest sens, s? g?sim o imagine potrivit? care exprim? stilul s?u de via??. Isus însu?i ne-o ofer? când vorbe?te despre sine ca de Bunul p?stor, ”cel care î?i d? via?a pentru oi” (In 10,11). Într-adev?r, ”a face pe p?storul nu era doar o munc?, ce cere timp ?i mult efort, era un adev?rat mod de via??: dou?zeci ?i patru de ore pe zi, tr?ind împreun? cu turma, înso?ind-o la p??une, dormind printre oi, având grij? de cele mai slabe. Cu alte cuvinte, Isus nu face ceva pentru noi, ci î?i d? via?a pentru noi. Inima sa este o inim? pastoral? (cf. Ez 34,15).

”Pentru a cuprinde într-un cuvânt activitatea Bisericii se folose?te întocmai termenul pastoral?. Pentru a cânt?ri pastorala noastr?, trebuie s? ne confrunt?m cu modelul, cu Isus Bunul p?stor. Ne putem întreba mai întâi de toate dac? îl imit?m potolindu-ne setea la izvoarele rug?ciunii pentru ca inima noastr? s? fie în sintonie cu Inima sa. Intimitatea cu El este, dup? cum sugera frumoasa carte a abatelui Chautard, sufletul oric?rui apostolat. Isus însu?i a spus aceasta de o manier? clar? discipolilor s?i: F?r? mine nu pute?i face nimic (In 15,5). Dac? st?m cu Isus, descoperim c? inima sa pastoral? pulseaz? mereu pentru cel care s-a r?t?cit, s-a pierdut, s-a îndep?rtat. A noastr??”

Parabola oi?ei pierdute, proclamat? la începutul catehezei (cf. Lc 15,4-7), este urmat? de parabola drahmei pierdute ?i de a fiului risipitor, ceea ce sugereaz? c? tot capitolul 15 al Evangheliei dup? Sf. Luca este necesar pentru ”a antrena zelul apostolic”. ”Acolo descoperim c? Dumnezeu nu st? pe loc ca s? admire ?arcul oilor sale, nici nu le amenin?? ca s? nu plece. Mai degrab?, dac? una iese ?i se pierde, nu o p?r?se?te, ci o caut?. Nu spune: A plecat, e vina ei, e treaba ei! Inima pastoral? reac?ioneaz? altfel: sufer? ?i risc?. Sufer?: da, Dumnezeu sufer? pentru cel care pleac? ?i, în timp ce îl plânge, îl iube?te chiar mai mult. Domnul sufer? când ne îndep?rt?m de inima sa. Sufer? pentru cei care nu cunosc frumuse?ea iubirii sale ?i c?ldura îmbr??i??rii sale. Dar, ca r?spuns la aceast? suferin??, El nu se închide în sine, ci risc?: le las? pe cele nou?zeci ?i nou? de oi care sunt în siguran?? ?i se aventureaz? pentru singura r?t?cit?, f?când în acest fel ceva hazardat ?i chiar ira?ional, dar potrivit cu inima sa pastoral?, c?reia îi este dor de cel care a plecat. Când noi auzim c? cineva a p?r?sit Biserica, ce ne vine s? spunem? ”S? se descurce...”. Nu! Isus ne înva?? dorul dup? cei care au plecat. Isus nu nutre?te mânie ?i resentiment, ci un ireductibil dor de noi. Acesta este zelul lui Dumnezeu”.

E necesar, prin urmare, s? ne întreb?m dac? avem ?i noi asemenea sim??minte. ”Poate îi vedem ca adversari sau du?mani pe cei care au p?r?sit turma. Întâlnindu-i la ?coal?, la locul de munc?, pe str?zile ora?ului, de ce s? nu ne gândim c? avem, în schimb, o frumoas? ocazie de a da m?rturie înaintea lor despre bucuria unui Tat? care îi iube?te ?i nu i-a uitat niciodat?? Exist? un cuvânt bun pentru ei, iar cei care au onoarea ?i datoria s? îl duc? suntem noi. Aceasta o cere Isus, Cuvântul. Poate c? îl urm?m ?i îl iubim pe Isus de mult? vreme ?i nu ne-am întrebat niciodat? dac? împ?rt??im sentimentele sale, dac? suferim ?i risc?m în sintonie cu inima sa pastoral?. Nu e vorba de a face prozelitism pentru ca al?ii s? fie de-ai no?tri, ci de a iubi pentru ca s? fie fii ferici?i ai lui Dumnezeu. S? cerem în rug?ciune harul unei inimi pastorale pentru c?, f?r? aceast? iubire care sufer? ?i risc?, risc?m s? ne pa?tem doar pe noi în?ine”.

Dup? rezumatul catehezei prezentat în diferite limbi de mai mul?i colaboratori, papa Francisc a f?cut un apel la rug?ciune pentru apropiata sa c?l?torie apostolic? în R. D. Congo ?i Sudanul de Sud, pentru pace în Ucraina ?i pentru odihna ve?nic? a preotului Isaac Achi, care a fost ucis duminica trecut? în nordul Nigeriei. La nelipsitul salut final, adresat tinerilor, bolnavilor, b?trânilor ?i so?ilor recent c?s?tori?i, papa a men?ionat actuala Octav? de rug?ciune pentru unitatea cre?tinilor ?i i-a îndemnat s? fie ”constructori de reconciliere ?i de pace” ?i s? se roage pentru ca ”între to?i cei care cred în Cristos s? se afirme din ce în ce mai mult calea c?tre comuniunea deplin?”.

Audien?a s-a încheiat cu rug?ciunea Tat?l Nostru ?i cu binecuvântarea apostolic? a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la to?i cei care o primesc în spirit de credin??.