Omilia papei Francisc la 60 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II
Cetatea Vaticanului 鈥� Adrian Danc膬
11 octombrie 2022 鈥� Vatican News. Cu o reflec葲ie despre întrebarea 鈥滿膬 iube葯ti?鈥�, pe care Isus o adreseaz膬 Sfântului Apostol Petru (Ioan 21,15), 葯颈 despre ultimul s膬u îndemn 鈥漃a葯te oile mele (v. 17), papa Francisc a prezentat la omilia Sfintei Liturghii din 11 octombrie 2022, prezidat膬 la ora Romei 17.00 în bazilica vatican膬, importan葲a anivers膬rii deschiderii Conciliului Vatican II. Pontiful a spus c膬 în aceast膬 sear膬 鈥漵im葲im c膬 ne sunt adresate nou膬, ca Biseric膬 aceste cuvinte ale Domnului: M膬 iube葯ti? Pa葯te oile mele鈥�.
Organizat膬 de Departamentul pentru evanghelizare în ziua comemor膬rii liturgice a Sfântului Ioan al XXIII-lea, pontiful care a deschis lucr膬rile Conciliului acum 60 de ani, celebrarea euharistic膬 a fost precedat膬 de lectura unor texte din documentele Conciliului Vatican II, în special din constitu葲iile dogmatice Dei Verbum, Sacrosanctum Concilium, Lumen Gentium 葯颈 Gaudium et Spes. Alte câteva gesturi au îmbog膬葲it semnifica葲ia celebr膬rii liturgice: papa a aprins lumânarea câtorva credincio葯颈, care la rândul lor, au aprins lumânarea altor credincio葯颈, încredin葲ând în acela葯颈 timp mandatul de a p膬stra vie înv膬葲膬tura Conciliului.
Biseric膬, 鈥漨膬 iube葯ti?鈥�
Vorbind la omilie despre prima întrebare pe care Isus o adreseaz膬 dup膬 învierea sa apostolului Petru, 鈥滿膬 iube葯ti?鈥�, papa a spus c膬 Isus continu膬 s膬 întrebe întotdeauna Biserica, mireasa sa: M膬 iube葯ti? 鈥滳onciliul Vatican II a fost un mare r膬spuns la aceast膬 întrebare: Biserica, pentru prima dat膬 în istorie, ca s膬-葯颈 revigoreze iubirea, a dedicat un Conciliu pentru a se întreba despre ea îns膬葯颈, ca s膬 mediteze la propria natur膬 葯颈 propria misiune. S-a descoperit pe sine ca mister de har care s-a n膬scut din iubire, s-a redescoperit ca Popor al lui Dumnezeu, Trup al lui Cristos, templu viu al Duhului Sfânt鈥�. E necesar, de aceea, ca asupra Bisericii s膬 avem mai întâi de toate 鈥漮 vedere de sus鈥�.
Papa Francisc: 鈥滵a, Biserica trebuie v膬zut膬 mai întâi de toate de sus, cu ochii îndr膬gosti葲i ai lui Dumnezeu. S膬 ne întreb膬m dac膬 în Biseric膬 pornim de la Dumnezeu, de la privirea sa îndr膬gostit膬 asupra noastr膬. Exist膬 întotdeauna ispita de a porni mai degrab膬 de la eu decât de la Dumnezeu, de a pune agendele noastre înaintea Evangheliei, de a ne l膬sa du葯颈 de vântul mondenit膬葲ii pentru a urma modele timpului sau de a respinge timpul pe care ni-l d膬 Providen葲a pentru a ne întoarce înapoi. S膬 fim, îns膬, aten葲i: fie progresismul care merge în urma lumii, fie tradi葲ionalismul 鈥� sau 鈥�înapoismul鈥� 鈥� care deplor膬 o lume care a trecut, nu sunt dovezi de iubire, ci de infidelitate. Sunt egoisme pelagiene care pun propriile gusturi 葯颈 propriile planuri mai presus de iubirea care-i place lui Dumnezeu, iubirea simpl膬, smerit膬 葯颈 fidel膬 pe care Isus o cere lui Petru鈥�.
Biseric膬, 鈥漰a葯te oile mele!鈥�
Referitor la al doilea îndemn, 鈥漃a葯te oile mele鈥�, papa a eviden葲iat c膬 鈥漰rin acest verb, Isus exprim膬 iubirea pe care o dore葯te de la Petru鈥�. Unui pescar de meserie, Isus îi cere s膬 îndeplineasc膬 o meserie pe care nu o practicase niciodat膬 înainte. Un p膬stor tr膬ie葯te împreun膬 cu turma, hr膬ne葯te oile 葯颈 se afec葲ioneaz膬. Nu st膬 deasupra, ca pescarul, ci în mijloc.
Papa Francisc: 鈥滻at膬 a doua privire pe care ne-o înva葲膬 Conciliul, privirea de mijloc. A sta în lume împreun膬 cu ceilal葲i 葯颈 f膬r膬 a se sim葲i vreodat膬 deasupra celorlal葲i, ca servitori ai mai marii Împ膬r膬葲ii a lui Dumnezeu. A duce buna veste a Evangheliei în interiorul vie葲ii 葯颈 limbilor oamenilor, împ膬rt膬葯颈nd bucuriile 葯颈 speran葲ele lor. (...) El nu se gânde葯te numai la unele [oi], ci la toate, pentru c膬 pe toate le iube葯te, pe toate le cheam膬 cu afec葲iune 鈥歛le mele鈥�. Bunul P膬stor vede 葯颈 vrea ca turma sa s膬 fie unit膬, sub c膬l膬uzirea P膬storilor pe care i le-a dat. El vrea 鈥� a treia privire 鈥� privirea de ansamblu: to葲i, cu to葲ii împreun膬. Conciliul ne aminte葯te c膬 Biserica, dup膬 chipul Treimii, este comuniune (Lumen Gentium, 4 葯颈 13). Diavolul, în schimb, vrea s膬 semene neghina dezbin膬rii. S膬 nu ced膬m la ademenirile lui, s膬 nu ced膬m la ispita polariz膬rii! De câte ori, dup膬 Conciliu, cre葯tinii 葯颈-au dat de treab膬 pentru a alege o parte a Bisericii f膬r膬 a-葯颈 da seama c膬 în acest fel ei sfâ葯颈e, de fapt inima Mamei lor! De câte ori s-a preferat a fi suporterii propriului grup în loc de a fi servii tuturor, a fi 辫谤辞驳谤别蝉颈葯迟颈 葯颈 conservatori în loc de a fi fra葲i 葯颈 surori, a fi de dreapta sau de stânga mai mult decât a fi ai lui Isus. A se etala drept custozi ai adev膬rului sau soli葯ti ai nout膬葲ii în loc de a se recunoa葯te fii smeri葲i 葯颈 recunosc膬tori ai Sfintei Maici Biserici鈥�.
Papa a încheiat cu aceast膬 rug膬ciune: 鈥�Î葲i aducem mul葲umire, Doamne, pentru darul Conciliului. Tu care ne iube葯ti, elibereaz膬-ne de prezum葲ia autosuficien葲ei 葯颈 de spiritul de critic膬 mundan膬. Elibereaz膬-ne de autoexcluderea din unitate. Tu, care ne pa葯ti cu blânde葲e, conduce dincolo de 葲arcurile autoreferen葲ialit膬葲ii. Tu, care ne vrei ca o turm膬 unit膬, elibereaz膬-ne de artificiul diabolic al polariz膬rilor, al -ismelor. Iar noi, Biserica ta, cu Petru 葯颈 ca Petru î葲i spunem: Doamne, tu toate le 葯tii, tu 葯tii c膬 noi te iubim (cf. Ioan 21,17)鈥�.
