Omilia papei Francisc la 60 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II
Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
11 octombrie 2022 – Vatican News. Cu o reflec?ie despre întrebarea ”M? iube?ti?”, pe care Isus o adreseaz? Sfântului Apostol Petru (Ioan 21,15), ?i despre ultimul s?u îndemn ”Pa?te oile mele (v. 17), papa Francisc a prezentat la omilia Sfintei Liturghii din 11 octombrie 2022, prezidat? la ora Romei 17.00 în bazilica vatican?, importan?a anivers?rii deschiderii Conciliului Vatican II. Pontiful a spus c? în aceast? sear? ”sim?im c? ne sunt adresate nou?, ca Biseric? aceste cuvinte ale Domnului: M? iube?ti? Pa?te oile mele”.
Organizat? de Departamentul pentru evanghelizare în ziua comemor?rii liturgice a Sfântului Ioan al XXIII-lea, pontiful care a deschis lucr?rile Conciliului acum 60 de ani, celebrarea euharistic? a fost precedat? de lectura unor texte din documentele Conciliului Vatican II, în special din constitu?iile dogmatice Dei Verbum, Sacrosanctum Concilium, Lumen Gentium ?i Gaudium et Spes. Alte câteva gesturi au îmbog??it semnifica?ia celebr?rii liturgice: papa a aprins lumânarea câtorva credincio?i, care la rândul lor, au aprins lumânarea altor credincio?i, încredin?ând în acela?i timp mandatul de a p?stra vie înv???tura Conciliului.
Biseric?, ”m? iube?ti?”
Vorbind la omilie despre prima întrebare pe care Isus o adreseaz? dup? învierea sa apostolului Petru, ”M? iube?ti?”, papa a spus c? Isus continu? s? întrebe întotdeauna Biserica, mireasa sa: M? iube?ti? ”Conciliul Vatican II a fost un mare r?spuns la aceast? întrebare: Biserica, pentru prima dat? în istorie, ca s?-?i revigoreze iubirea, a dedicat un Conciliu pentru a se întreba despre ea îns??i, ca s? mediteze la propria natur? ?i propria misiune. S-a descoperit pe sine ca mister de har care s-a n?scut din iubire, s-a redescoperit ca Popor al lui Dumnezeu, Trup al lui Cristos, templu viu al Duhului Sfânt”. E necesar, de aceea, ca asupra Bisericii s? avem mai întâi de toate ”o vedere de sus”.
Papa Francisc: ”Da, Biserica trebuie v?zut? mai întâi de toate de sus, cu ochii îndr?gosti?i ai lui Dumnezeu. S? ne întreb?m dac? în Biseric? pornim de la Dumnezeu, de la privirea sa îndr?gostit? asupra noastr?. Exist? întotdeauna ispita de a porni mai degrab? de la eu decât de la Dumnezeu, de a pune agendele noastre înaintea Evangheliei, de a ne l?sa du?i de vântul mondenit??ii pentru a urma modele timpului sau de a respinge timpul pe care ni-l d? Providen?a pentru a ne întoarce înapoi. S? fim, îns?, aten?i: fie progresismul care merge în urma lumii, fie tradi?ionalismul – sau ’înapoismul’ – care deplor? o lume care a trecut, nu sunt dovezi de iubire, ci de infidelitate. Sunt egoisme pelagiene care pun propriile gusturi ?i propriile planuri mai presus de iubirea care-i place lui Dumnezeu, iubirea simpl?, smerit? ?i fidel? pe care Isus o cere lui Petru”.
Biseric?, ”pa?te oile mele!”
Referitor la al doilea îndemn, ”Pa?te oile mele”, papa a eviden?iat c? ”prin acest verb, Isus exprim? iubirea pe care o dore?te de la Petru”. Unui pescar de meserie, Isus îi cere s? îndeplineasc? o meserie pe care nu o practicase niciodat? înainte. Un p?stor tr?ie?te împreun? cu turma, hr?ne?te oile ?i se afec?ioneaz?. Nu st? deasupra, ca pescarul, ci în mijloc.
Papa Francisc: ”Iat? a doua privire pe care ne-o înva?? Conciliul, privirea de mijloc. A sta în lume împreun? cu ceilal?i ?i f?r? a se sim?i vreodat? deasupra celorlal?i, ca servitori ai mai marii Împ?r??ii a lui Dumnezeu. A duce buna veste a Evangheliei în interiorul vie?ii ?i limbilor oamenilor, împ?rt??ind bucuriile ?i speran?ele lor. (...) El nu se gânde?te numai la unele [oi], ci la toate, pentru c? pe toate le iube?te, pe toate le cheam? cu afec?iune ?ale mele’. Bunul P?stor vede ?i vrea ca turma sa s? fie unit?, sub c?l?uzirea P?storilor pe care i le-a dat. El vrea – a treia privire – privirea de ansamblu: to?i, cu to?ii împreun?. Conciliul ne aminte?te c? Biserica, dup? chipul Treimii, este comuniune (Lumen Gentium, 4 ?i 13). Diavolul, în schimb, vrea s? semene neghina dezbin?rii. S? nu ced?m la ademenirile lui, s? nu ced?m la ispita polariz?rii! De câte ori, dup? Conciliu, cre?tinii ?i-au dat de treab? pentru a alege o parte a Bisericii f?r? a-?i da seama c? în acest fel ei sfâ?ie, de fapt inima Mamei lor! De câte ori s-a preferat a fi suporterii propriului grup în loc de a fi servii tuturor, a fi progresi?ti ?i conservatori în loc de a fi fra?i ?i surori, a fi de dreapta sau de stânga mai mult decât a fi ai lui Isus. A se etala drept custozi ai adev?rului sau soli?ti ai nout??ii în loc de a se recunoa?te fii smeri?i ?i recunosc?tori ai Sfintei Maici Biserici”.
Papa a încheiat cu aceast? rug?ciune: ”Î?i aducem mul?umire, Doamne, pentru darul Conciliului. Tu care ne iube?ti, elibereaz?-ne de prezum?ia autosuficien?ei ?i de spiritul de critic? mundan?. Elibereaz?-ne de autoexcluderea din unitate. Tu, care ne pa?ti cu blânde?e, conduce dincolo de ?arcurile autoreferen?ialit??ii. Tu, care ne vrei ca o turm? unit?, elibereaz?-ne de artificiul diabolic al polariz?rilor, al -ismelor. Iar noi, Biserica ta, cu Petru ?i ca Petru î?i spunem: Doamne, tu toate le ?tii, tu ?tii c? noi te iubim (cf. Ioan 21,17)”.