杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
12 septembrie 2021 – Vatican News. ”Înr?d?cina?i în ascultarea Celui Preaînalt ?i a celorlal?i, îi vom ajuta pe contemporanii no?tri s? se primeasc? unii pe al?ii ?i s? se iubeasc?. Numai dac? vom fi r?d?cini de pace ?i germeni de unitate, vom fi credibili în ochii lumii”: a spus papa Francisc la întâlnirea cu reprezentan?ii Consiliului Ecumenic al Bisericilor ?i ai unor Comunit??i Ebraice din Ungaria, duminic?, 12 septembrie a.c., la Muzeul de Belle Arte din Budapesta.

”Cuvintele voastre ?i prezen?a voastr?, unul lâng? cel?lalt, exprim? o mare dorin?? de unitate”, a subliniat papa înc? de la începutul discursului s?u. ”Acestea povestesc despre un drum, uneori în urcu?, în trecut unul anevoios, dar pe care îl înfrunta?i cu curaj ?i bun? voin??, sus?inându-v? unii pe al?ii sub privirea Celui Preaînalt, care îi binecuvânteaz? pe fra?ii care tr?iesc împreun? (cf. Ps 133,1)”.

Papa i-a salutat pe ”fra?ii în credin?a în Cristos” ?i a binecuvântat parcursul de comuniune pe care îl alimenteaz? prin rug?ciunea comun?, precum ?i pe ”fra?ii în credin?a lui Abraham, p?rintele nostru”, remarcând c? apreciaz? mult ”angajamentul pentru care au dat m?rturie de a abate zidurile de separare din trecut”. ”Evrei ?i cre?tini”, a spus în continuare papa, ”voi dori?i s? vede?i în cel?lalt nu un str?in, ci un prieten; nu un adversar, ci un frate. Aceasta este schimbarea felului de a vedea, o schimbare binecuvântat? de Dumnezeu, convertirea care deschide noi începuturi, purificarea care reînnoie?te via?a”.

Papa a men?ionat s?rb?torile ebraice Rosh Hashanah ?i Yom Kippur, care se marcheaz? chiar în aceast? perioad?, ocazie cu care a transmis felicit?rile sale. ”Dumnezeul P?rin?ilor no?tri”, a subliniat papa, ”deschide mereu noi drumuri: dup? cum a transformat pustiul într-o cale c?tre ?ara F?g?duit?, tot la fel dore?te s? ne conduc? din pustiurile aride ale nesuferin?ei ?i indiferen?ei c?tre mult dorita patrie a comuniunii”.

Dezvoltând imaginea sugestiv? a Podului Lan?urilor, care leag? cele dou? p?r?i ale ora?ului, papa a subliniat c? acest pod ”nu le contope?te, ci le p?streaz? unite. La fel trebuie s? fie leg?turile dintre noi. Ori de câte ori a exista tenta?ia de a-l absorbi pe cel?lalt, nu s-a construit, ci s-a distrus. Tot la fel atunci când s-a vrut ghettoizarea, nu integrarea lui. De câte ori s-a întâmplat aceasta în istorie! Trebuie s? fim vigilen?i, trebuie s? ne rug?m ca s? nu se mai întâmple niciodat?. ?i s? ne angaj?m pentru a promova împreun? o educa?ie la fraternitate, astfel încât r?bufnirile urii pe care vrem s? o distrugem s? nu fie dominante. M? gândesc la amenin?area antisemitismului, care înc? mai ?erpuie?te în Europa ?i în alte p?r?i. Este un fitil care trebuie stins. Dar modul cel mai bun de a-l dezamorsa este s? lucr?m de o manier? pozitiv? împreun?, s? promov?m fraternitatea. Podul ne înva?? în continuare: acesta este sus?inut de mari lan?uri, formate din atât de multe inele. Noi suntem aceste inele ?i fiecare inel este fundamental: de aceea, nu mai putem s? tr?im în suspiciune ?i ignoran??, distan?i ?i în dezacord”.

Papa a citat un poet al Ungariei, Miklós Radnóti, a c?rui carier? a fost frânt? de ura oarb? a celor care, ?inând cont de origine lui evreie?ti, mai întâi i-au interzis s? predea ?i apoi l-au îndep?rtat de familie. În ”Jurnalul lui Bor”, singura colec?ie de poezii care a supravie?uit Holocaustului, el ”d? m?rturie pentru for?a de a crede în c?ldura iubirii chiar în gerul lag?rului ?i de a ilumina întunericul urii cu lumina credin?ei”. În solitudinea dezolant? a lag?rului de concentrare, când devenea din ce în ce mai clar c? via?a lui începea s? se ofileasc?, Radnóti scria: ”Sunt ?i eu acum o r?d?cin?... Eram o floare, am devenit r?d?cin?”.
Papa Francisc: ”Suntem chema?i ?i noi s? devenim r?d?cini. Deseori c?ut?m roadele, rezultatele, afirmarea. Dar Cel care face s? rodeasc? Cuvântul s?u în p?mânt cu aceea?i blânde?e a ploii care face s? încol?easc? ogorul (cf. Isaia 55,10), ne aminte?te c? drumurile noastre de credin?? sunt semin?e: semin?e care se schimb? în r?d?cini subterane, r?d?cini care alimenteaz? memoria ?i fac s? încol?easc? viitorul. Iat? ce ne cere Dumnezeul P?rin?ilor no?tri pentru c?, dup? cum scria un alt poet, Dumnezeu a?teapt? în alt? parte, a?teapt? chiar la cap?tul a toate. Jos. Unde sunt r?d?cinile (R. M. Rilke, Wladimir, pictorul de nori). Se ajunge sus numai dac? suntem înr?d?cina?i în adâncime. Înr?d?cina?i în ascultarea Celui Preaînalt ?i a celorlal?i, îi vom ajuta pe contemporanii no?tri s? se primeasc? unii pe al?ii ?i s? se iubeasc?. Numai dac? vom fi r?d?cini de pace ?i germeni de unitate, vom fi credibili în ochii lumii, care se uit? la noi cu dorul de a vedea încol?ind speran?a. V? mul?umesc ?i Drum bun împreun?! V? rog s? m? scuza?i dac? am vorbit ?ezând, dar nu am 15 ani... V? mul?umesc!”.