S膬 ne recunoa艧tem s膬raci 艧i datornici 卯n fa牛a lui Dumnezeu: papa Francisc, la Sf芒nta Liturghie
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina艧
27 octombrie 2019 鈥� Vatican News. Pornind de la lecturile din liturgia Duminicii a XXX-a de peste an, papa Francisc a observat c膬 fragmentele din Sfânta Scriptur膬 "ne ajut膬 s膬 ne rug膬m prin intermediul a trei personaje: fariseul 艧i vame艧ul, din parabola lui Isus, 艧i cel s膬rac despre a c膬rui rug膬ciune se vorbe艧te în prima lectur膬 a liturgiei Duminicii, luat膬 din Cartea lui Ben Sirah, capitolul 35.
Papa Francisc: «Rug膬ciunea fariseului începe astfel: "Dumnezeule, î牛i mul牛umesc". Este un început foarte bun deoarece rug膬ciunea cea bun膬 este aceea de gratitudine, este aceea de laud膬. Îns膬, imediat vedem pentru ce mul牛ume艧te: "pentru c膬 nu sunt ca ceilal牛i oameni" (Lc 18,11). 艦i, chiar explic膬 motivul: poste艧te de dou膬 ori pe s膬pt膬mân膬, când la acea vreme exista obliga牛ia de a posti o dat膬 pe an; d膬 zeciuial膬 din tot ceea ce câ艧tig膬 când, de fapt, la acea vreme exista obliga牛ia zeciuielii doar pentru câ艧tigurile majore (cf Dt 14,22). Pe scurt, se laud膬 pentru c膬 respect膬 cât se poate de bine preceptele particulare. Îns膬, uit膬 porunca cea mai mare: iubirea fa牛膬 de Dumnezeu 艧i fa牛膬 de aproapele (cf Mt 22,36-40). Debordant în privin牛a siguran牛ei de sine, a propriei capacit膬牛i de a respecta poruncile, a propriilor merite 艧i a propriilor virtu牛i, este concentrat doar asupra lui însu艧i. Drama acestui om este faptul de a fi lipsit de iubire. Îns膬, chiar 艧i cele mai bune lucruri, f膬r膬 iubire nu ar folosi la nimic (cf 1 Cor 13). 艦i, f膬r膬 iubire, care este rezultatul? Faptul c膬 la final, în loc s膬 se roage, se autoelogiaz膬. De fapt, nu-i cere nimic lui Dumnezeu pentru c膬 nu se simte în nevoie sau datornic, ci se simte creditor. Se afl膬 în templul lui Dumnezeu dar practic膬 o alt膬 religie, religia propriului Eu.»
Oprindu-se 艧i asupra modului în care fariseul se rela牛ioneaz膬 cu aproapele, pe care nu doar îl uit膬 鈥� a艧a cum face cu Dumnezeu 鈥� dar îl 艧i dispre牛uie艧te, adic膬 nu d膬 pe el niciun pre牛, nicio valoare, papa Francisc explic膬 comportamentul fariseului prin modalitatea gre艧it膬 de a se autoevalua:
Papa Francisc: «Se consider膬 mai bun decât ceilal牛i, pe care-i nume艧te, literalmente, "restul, ceilal牛i" ("loipoi", Lc 18,11) Adic膬 sunt "resturi", sunt de艧euri de care s膬 te îndep膬rtezi. De câte ori nu vedem aceast膬 dinamic膬 în ac牛iune în cursul vie牛ii 艧i al istoriei! De câte ori cine st膬 în fa牛膬, precum fariseul în raport cu vame艧ul, nu înal牛膬 ziduri pentru a m膬ri distan牛ele, evaluându-i 艧i mai mult pe al牛ii ca fiind de艧euri. Sau, considerându-i înapoia牛i 艧i de mic膬 valoare, le dispre牛uiesc tradi牛iile, le 艧terg istoria, le ocup膬 teritoriile, le folosesc ilegal bunurile. »
Îndemnându-ne s膬 ne rug膬m 鈥� cerând harul de a nu ne considera superiori, de a nu ne crede drep牛i, de a nu deveni cinici 艧i dispre牛uitori 鈥� papa Francisc ne sugereaz膬 s膬-i cerem lui Isus s膬 ne vindece de vorbirea de r膬u, de tendin牛a de a ne plânge de ceilal牛i, 艧i se opre艧te asupra modului în care se roag膬 vame艧ul:
Papa Francisc: «În schimb, rug膬ciunea vame艧ului ne ajut膬 s膬 în牛elegem ce anume este pl膬cut lui Dumnezeu. El nu începe cu în艧iruirea meritelor, ci porne艧te de la lipsuri; nu începe prin a-艧i etala bog膬牛ia, ci s膬r膬cia, nu o s膬r膬cie economic膬 鈥揹eoarece vame艧ii erau înst膬ri牛i 艧i uneori câ艧tigau prin în艧el膬ciune, chiar în dauna propriilor cona牛ionali 鈥� ci o s膬r膬cie în ale vie牛ii, pentru c膬 nu se tr膬ie艧te nicicând bine în stare de p膬cat. Acel om se recunoa艧te ca fiind s膬rac înaintea lui Dumnezeu 艧i Domnului îi ascult膬 rug膬ciunea alc膬tuit膬 din doar din 艧apte cuvinte 艧i din comportamente autentice. De fapt, în timp ce fariseul st膬tea în picioare, în fa牛膬 (cf v 11), vame艧ul st膬tea departe 艧i "nici m膬car nu îndr膬znea s膬-艧i ridice ochii spre cer" deoarece credea în existen牛a 艧i în maiestuozitatea Cerului, în vreme ce el se sim牛ea m膬runt. 艦i 'î艧i b膬tea pieptul" (cf v 13) pentru c膬 în piept se afl膬 inima. Rug膬ciunea lui se na艧te chiar din inim膬, este transparent膬: î艧i pune inima înaintea Domnului, nu aparen牛ele. A ne ruga înseamn膬 s膬 ne l膬s膬m privi牛i în膬untru de Dumnezeu [鈥 f膬r膬 falsit膬牛i, f膬r膬 scuze, f膬r膬 justific膬ri. [鈥 Pentru c膬 opacitatea 艧i falsitatea vin de la diavol 鈥� acestea sunt justific膬rile 鈥� în vreme ce lumina 艧i adev膬rul, transparen牛a inimii mele vin de la Dumnezeu.»
«Azi» 鈥� a continuat pontiful 鈥� «privind la vame艧 redescoperim de unde s膬 pornim din nou: de la a ne considera trebuincio艧i de mântuire, cu to牛ii. Este primul pas al religiei lui Dumnezeu, reprezentat膬 de milostivirea fa牛膬 de cel care recunoa艧te c膬 este p膬c膬tos. «În schimb, r膬d膬cina oric膬rei gre艧eli spirituale, potrivit înv膬牛膬turii anticilor monahi este de a ne crede drep牛i. A ne considera drep牛i înseamn膬 s膬-l l膬s膬m pe Dumnezeu, singurul drept, înafara casei», a mai spus pontiful, explicând c膬 pentru Isus este într-atât de important膬 atitudinea de la începutul rug膬ciunii încât "ni-o indic膬 printr-o antitez膬 paradoxal膬", punându-i al膬turi, în parabol膬, pe cel mai pios 艧i mai devotat din templu 鈥� fariseul 鈥� 艧i pe vame艧, p膬c膬tosul prin excelen牛膬.
