杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – A. M?rtina?

27 octombrie 2019 – Vatican News.  Pornind de la lecturile din liturgia Duminicii a XXX-a de peste an, papa Francisc a observat c? fragmentele din Sfânta Scriptur? "ne ajut? s? ne rug?m prin intermediul a trei personaje: fariseul ?i vame?ul, din parabola lui Isus, ?i cel s?rac despre a c?rui rug?ciune se vorbe?te în prima lectur? a liturgiei Duminicii, luat? din Cartea lui Ben Sirah, capitolul 35.  

Papa Francisc:  «Rug?ciunea fariseului începe astfel: "Dumnezeule, î?i mul?umesc". Este un început foarte bun deoarece rug?ciunea cea bun? este aceea de gratitudine, este aceea de laud?. Îns?, imediat vedem pentru ce mul?ume?te: "pentru c? nu sunt ca ceilal?i oameni" (Lc 18,11). ?i, chiar explic? motivul: poste?te de dou? ori pe s?pt?mân?, când la acea vreme exista obliga?ia de a posti o dat? pe an; d? zeciuial? din tot ceea ce câ?tig? când, de fapt, la acea vreme exista obliga?ia zeciuielii doar pentru câ?tigurile majore (cf Dt 14,22). Pe scurt, se laud? pentru c? respect? cât se poate de bine preceptele particulare. Îns?, uit? porunca cea mai mare: iubirea fa?? de Dumnezeu ?i fa?? de aproapele (cf Mt 22,36-40). Debordant în privin?a siguran?ei de sine, a propriei capacit??i de a respecta poruncile, a propriilor merite ?i a propriilor virtu?i, este concentrat doar asupra lui însu?i. Drama acestui om este faptul de a fi lipsit de iubire. Îns?, chiar ?i cele mai bune lucruri, f?r? iubire nu ar folosi la nimic (cf 1 Cor 13). ?i, f?r? iubire, care este rezultatul? Faptul c? la final, în loc s? se roage, se autoelogiaz?. De fapt, nu-i cere nimic lui Dumnezeu pentru c? nu se simte în nevoie sau datornic, ci se simte creditor.  Se afl? în templul lui Dumnezeu dar practic? o alt? religie, religia propriului Eu.»

Oprindu-se ?i asupra modului în care fariseul se rela?ioneaz? cu aproapele, pe care nu doar îl uit? – a?a cum face cu Dumnezeu – dar îl ?i dispre?uie?te, adic? nu d? pe el niciun pre?, nicio valoare, papa Francisc explic? comportamentul fariseului prin modalitatea gre?it? de a se autoevalua:

Papa Francisc: «Se consider? mai bun decât ceilal?i, pe care-i nume?te, literalmente, "restul, ceilal?i" ("loipoi", Lc 18,11) Adic? sunt "resturi", sunt de?euri de care s? te îndep?rtezi. De câte ori nu vedem aceast? dinamic? în ac?iune în cursul vie?ii ?i al istoriei! De câte ori cine st? în fa??, precum fariseul în raport cu vame?ul, nu înal?? ziduri pentru a m?ri distan?ele, evaluându-i ?i mai mult pe al?ii ca fiind de?euri. Sau,  considerându-i înapoia?i ?i de mic? valoare, le dispre?uiesc tradi?iile, le ?terg istoria, le ocup? teritoriile, le folosesc ilegal bunurile. »

Îndemnându-ne s? ne rug?m – cerând harul de a nu ne considera superiori, de a nu ne crede drep?i, de a nu deveni cinici ?i dispre?uitori – papa Francisc ne sugereaz? s?-i cerem lui Isus s? ne vindece de vorbirea de r?u, de tendin?a de a ne plânge de ceilal?i, ?i se opre?te asupra modului în care se roag? vame?ul:

Papa Francisc: «În schimb, rug?ciunea vame?ului ne ajut? s? în?elegem ce anume este pl?cut lui Dumnezeu. El nu începe cu în?iruirea meritelor, ci porne?te de la lipsuri;  nu începe prin a-?i etala bog??ia, ci s?r?cia, nu o s?r?cie economic? –deoarece vame?ii erau înst?ri?i ?i uneori câ?tigau prin în?el?ciune, chiar în dauna propriilor cona?ionali – ci o s?r?cie în ale vie?ii, pentru c? nu se tr?ie?te nicicând bine în stare de p?cat. Acel om se recunoa?te ca fiind s?rac înaintea lui Dumnezeu ?i Domnului îi ascult? rug?ciunea alc?tuit? din doar din ?apte cuvinte ?i din comportamente autentice. De fapt, în timp ce fariseul st?tea în picioare, în fa?? (cf v 11), vame?ul st?tea departe ?i "nici m?car nu îndr?znea s?-?i ridice ochii spre cer" deoarece credea în existen?a ?i în maiestuozitatea Cerului, în vreme ce el se sim?ea m?runt. ?i 'î?i b?tea pieptul" (cf v 13) pentru c? în piept se afl? inima. Rug?ciunea lui se na?te chiar din inim?, este transparent?: î?i pune inima înaintea Domnului, nu aparen?ele. A ne ruga înseamn? s? ne l?s?m privi?i în?untru de Dumnezeu […] f?r? falsit??i, f?r? scuze, f?r? justific?ri. […] Pentru c? opacitatea ?i falsitatea vin de la diavol – acestea sunt justific?rile – în vreme ce lumina ?i adev?rul, transparen?a inimii mele vin de la Dumnezeu.»

«Azi» – a continuat pontiful – «privind la vame? redescoperim de unde s? pornim din nou: de la a ne considera trebuincio?i de mântuire, cu to?ii. Este primul pas al religiei lui Dumnezeu, reprezentat? de milostivirea fa?? de cel care recunoa?te c? este p?c?tos. «În schimb, r?d?cina oric?rei gre?eli spirituale, potrivit înv???turii anticilor monahi este de a ne crede drep?i. A ne considera drep?i înseamn? s?-l l?s?m pe Dumnezeu, singurul drept, înafara casei», a mai spus pontiful, explicând c? pentru Isus este într-atât de important? atitudinea de la începutul rug?ciunii încât "ni-o indic? printr-o antitez? paradoxal?", punându-i al?turi, în parabol?, pe cel mai pios ?i mai devotat din templu – fariseul – ?i pe vame?, p?c?tosul prin excelen??.