Sf芒nta Clara, o via葲膬 orientat膬 卯n 卯ntregime spre speran葲膬, tema Jubileului, 葯i spre des膬v芒r葯ire
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 11 august 2025. Într-un articol-interviu pentru Vatican News, semnat de colegul nostru Paolo Ondarza, c膬lug膬ri葲a Maria Chiara Riva, din Ordinul clariselor, descrie pictura care istorise葯te existen葲a p膬mânteasc膬 a sfintei Clara, despre care a spus: "Via葲a Clarei este orientat膬 în întregime spre speran葲膬, tema Jubileului. Setea ei de des膬vâr葯ire atrage înc膬 mul葲i tineri".
C膬lug膬ri葲a claris膬 vorbe葯te despre icoana pe lemn p膬strat膬, de opt secole, în Bazilica "Sfânta Clara" din Assisi, ce reprezint膬, probabil, cea mai veche imagine a Clarei, sfânta care la vârsta de optsprezece ani nu a ezitat s膬 fug膬 din casa p膬rinteasc膬 pentru a-l urma pe Francisc 葯i pe tovar膬葯ii s膬i, pentru a-葯i d膬rui via葲a lui Isus 葯i slujirii aproapelui.
Imaginea sacr膬 de la Altarul Sfintei Clara, considerat膬 ca fiind opera unui pictor anonim, supranumit Maestrul Sfintei Chiara (il Maestro di Santa Chiara), a fost realizat în 1283, sub pontificatul papei Martin al IV-lea, dup膬 cum se men葲ioneaz膬 într-o inscrip葲ie care descrie imaginea sacr膬. Dimensiunile icoanei de form膬 dreptunghiular膬 sunt de 276 x 163 cm.
Câmpul pictural al icoanei este împ膬r葲it în trei registre verticale, cele dou膬 coloane laterale reprezentând episoade din via葲a sfintei, în vreme ce spa葲iul central este rezervat exclusiv imaginii Clarei din Assisi. În partea superioar膬, cele dou膬 mici spa葲ii triunghiulare, ob葲inute prin împ膬r葲irea ogival膬 a plan葯ei de lucru, au fost umplute cu imagini de îngeri. Efectul vizual dorit sugereaz膬 un tabernacol cu u葯i.
Pe cele dou膬 laturi externe sunt pictate opt episoade din via葲a sfintei Clara, nara葲iunea desf膬葯urându-se în sens antiorar, începând din stânga, din partea de jos. Primul episod relateaz膬 despre Duminica Floriilor: în timp ce toate celelalte fete se gr膬besc spre altar pentru a lua ramura de palmier, Clara, din smerenie, r膬mâne la locul ei. 葮i iat膬 c膬 episcopul coboar膬 de la altar 葯i îi ofer膬 o ramur膬 de palmier.
Al doilea episod se refer膬 la fuga tinerei Clara din casa p膬rinteasc膬. Înso葲it膬 de câteva prietene, ajunge la Santa Maria della Porziuncola, unde este primit膬 de Francisc 葯i de fra葲ii s膬i care se roag膬 la lumina tor葲elor.
Cel de-al treilea moment o înf膬葲i葯eaz膬 pe sfânta Clara îngenuncheat膬 în fa葲a altarului, unde depune ve葯mintele bogate 葯i îmbrac膬 o c膬ma葯膬 aspr膬, în timp de Francisc îi taie p膬rul.
În urm膬toarea imagine este reprezentat unchiul Clarei, Monaldo, împreun膬 cu al葲i membri ai familiei, care încearc膬 s膬 o scoat膬 pe tân膬r膬 din m膬n膬stirea San Paolo delle benedettine, unde fusese dus膬 de Francisc: Clara se aga葲膬 de fe葲ele de mas膬 ale altarului 葯i, sco葲ându-葯i voalul, arat膬 capul ras (n.r. care face trimitere la consacrare, pin depunerea voturilor).
Imaginea succesiv膬 o reprezint膬 pe Agneza, sora Clarei, care o urmeaz膬 pe Clara în timp ce se afla în m膬n膬stirea Sant'Angelo di Panzo; rudele furioase au încercat s膬 o aduc膬 înapoi acas膬 dar, la rug膬ciunile Clarei, trupul ei a devenit mai greu decât plumbul, iar unchiul Monaldo, care ridicase pumnul pentru a o lovi cu putere, nu a mai reu葯it s膬 coboare bra葲ul, care i-a r膬mas mult timp paralizat; episodul continu膬 cu imaginea în care Francisc îi taie p膬rul Agnezei, în prezen葲a Clarei.
Urm膬torul episod ilustreaz膬 momentul când, în m膬n膬stirea San Damiano, mai era doar o singur膬 pâine; Clara îi cere c膬lug膬ri葲ei care avea în grij膬 c膬mara cu alimente s膬 trimit膬 o parte din pâine c膬lug膬rilor 葯i s膬 taie jum膬tatea r膬mas膬 în cincizeci de felii, care au fost distribuite c膬lug膬ri葲elor în refectoriu.
Cel de-al 葯aptelea episod se refer膬 la ultimele momente p膬mânte葯ti ale sfintei Clara. În timp ce z膬cea pe patul de moarte, o c膬lug膬ri葲膬 a avut o viziune în care Regina Cerului a intrat în camer膬, împreun膬 cu o mul葲ime de fecioare încoronate 葯i i-a acoperit trupul cu o pânz膬 de o frumuse葲e nep膬mânteasc膬.
Ultima imagine face trimitere la momentele succesive mor葲ii sfintei Clara. Odat膬 r膬spândit膬 vestea mor葲ii ei, o mul葲ime numeroas膬 a ie葯it din ora葯 îndrept葲ndu-se spre biserica San Damiano; ultima imagine este cea funeraliilor, oficiate de papa Inocen葲iu al IV-lea 葯i de cardinalii Curiei.
