杏MAP导航

(Vatican News - 31 august 2025) E Ziua Domnului. Începem sfânta 艧i dumnezeiasca Liturghie cu o invoca牛ie din psalmii biblici: 鈥濧i mil膬 de mine, Doamne, c膬tre tine strig toat膬 ziua, c膬ci tu, Doamne, e艧ti bun 艧i iert膬tor, plin de îndurare fa牛膬 de cei care te cheam膬鈥� (Ps 85/86,3.5 Ant. la intrare). Rug膬ciunea este respira牛ia sufletului iar inima omului credincios este îndreptat膬 continuu c膬tre Dumnezeu,  încrez膬toare în bun膬tatea sa. Isus Cristos, 鈥瀖ijlocitorul noului leg膬mânt鈥� (Evr 12,24: lectura a doua) ne-a ar膬tat prin parabola tat膬lui milostiv c膬 Dumnezeu este bun 艧i iert膬tor 艧i nu-l umile艧te pe fiul risipitor care se reîntoarce acas膬 dar îl îmbr膬牛i艧eaz膬 p膬rinte艧te 艧i îl îmbrac膬 în hain膬 de s膬rb膬toare (cf. Lc 15,11-32). Celebrând Sfânta Liturghie, suntem invita牛i s膬 lu膬m parte 鈥瀕a osp膬牛ul Mielului鈥�: 鈥濴ua牛i 艧i mânca牛i鈥�Lua牛i 艧i be牛i!鈥� R膬spundem invita牛iei liturgice cu atitudinea smerit膬 a centurionului roman, când l-a chemat pe Isus s膬 vin膬 艧i s膬-i vindece servitorul bolnav: 鈥濪oamne nu sunt vrednic s膬 intri sub acoper膬mântul meu dar spune numai cu cuvântul 艧i se va t膬m膬dui sufletul meu鈥� (cf. Lc 7,6). Ast膬zi Cuvântul lui Dumnezeu vrea s膬 ne conduc膬 spre un nou mod de a ne concepe pe noi în艧ine 艧i pe ceilal牛i. Suntem invita牛i la umilin牛膬 艧i la slujirea dezinteresat膬 a semenilor având ca m膬sur膬 inima lui Dumnezeu Tat膬l.

1. Umile艧te-te 艧i vei afla har înaintea Domnului!

Isus înso牛it de discipoli este în drum spre Ierusalim, unde va p膬timi 艧i va muri r膬stignit pe cruce. Pe parcurs îi preg膬te艧te pe discipoli pentru masa împ膬r膬牛iei lui Dumnezeu la care se ajunge trecând pe poarta cea strâmt膬. Isus înva牛膬 c膬 discipolul este umil 艧i se intereseaz膬 de cei s膬raci. În concret, vorbe艧te despre alegerea locului din urm膬 în comunitate 艧i despre iubirea gratuit膬 艧i universal膬 fa牛膬 de to牛i.  Discipolii îl au ca model pe înv膬牛膬torul lor care le spune în mod explicit: 鈥濴ua牛i asupra voastr膬 jugul meu 艧i înv膬牛a牛i de la mine c膬 sunt blând 艧i smerit cu inima!鈥� (Mt 11,29ab: Aclama牛ie la Evanghelie). Din lecturile liturgice se desprinde leg膬tura profund膬 dintre umilin牛a omului care crede în Dumnezeu 艧i bel艧ugul de har ce se revars膬 asupra lui. Deja în牛eleptul din vechime înv膬牛a c膬 omul modest este pl膬cut lui Dumnezeu: 鈥濩u cât e艧ti mai mare, cu atât mai mult s膬 te umile艧ti 艧i vei afla har înaintea Domnului!鈥� (cf. Sir 3,17-18.20.28-29: prima lectur膬). Avantajul acestui comportament consist膬 în faptul c膬 este aprobat de Dumnezeu care se complace de omul bun 艧i f膬r膬 trufie în inima sa. De fapt Isus confirm膬 umilin牛a ca regul膬 fundamental膬 a candida牛ilor la împ膬r膬牛ia lui Dumnezeu, spunând c膬 鈥瀘ricine se înal牛膬 pe sine va fi umilit, iar cel care se umile艧te va fi în膬l牛at鈥� (cf. Lc 14,1.7-14: Evanghelia zilei). Pentru a atrage privirea binevoitoare a lui Dumnezeu 艧i simpatia semenilor no艧tri s膬 ne înscriem cu hot膬râre la 艧coala umilin牛ei, care este 艧coala Evangheliei.

2. Primele locuri 艧i alegerea invita牛ilor

Continuând lectura Evangheliei dup膬 sfântul Luca, liturghia acestei duminici propune parabola despre primele locuri la mas膬 艧i alegerea invita牛ilor (Lc 14,7-14). Într-o zi de sâmb膬t膬 Isus s-a dus în casa unuia dintre conduc膬torii fariseilor, unde fusese invitat la prânz. Fariseii îl urm膬resc cu privirea cum se comport膬, ca apoi s膬-l acuze. Dar 艧i Isus îi observ膬 pe farisei, înv膬牛膬tori ai legii, 艧i vede c膬 se comport膬 în mod total diferit de ceea ce înva牛膬 legea lui Dumnezeu. În Biblie Dumnezeu spune: 鈥濶u te da mare în fa牛a regelui 艧i nu sta în locurile celor mari! C膬ci este mai bine s膬-牛i zic膬: 鈥濽rc膬 aici!鈥�, decât s膬 fii coborât înaintea celui nobil pe care-l v膬d ochii t膬i鈥� (Prov 25,6-7). De fapt, în timp ce a艧tepta ca gazda s膬-i arate locul la mas膬, Isus observ膬 cu cât膬 ardoare 艧i grij膬 invita牛ii se gr膬beau s膬 prind膬 primele locuri, f膬r膬 nici un pic de pudoare. Observ膬, de asemenea, c膬 printre comeseni nu se afla nici o persoan膬 s膬rac膬 sau de condi牛ie modest膬. 艦i totu艧i ast膬zi în psalmul biblic se afirm膬 c膬 鈥濪umnezeu este tat膬l orfanilor, ap膬r膬torul v膬duvelor鈥� (Ps 67/68,6-7ab). Isus se serve艧te de aceste situa牛ii pentru a da celor prezen牛i 艧i tuturor celor care vor asculta cuvântul s膬u dou膬 înv膬牛膬turi fundamentale pentru împ膬r膬牛ia lui Dumnezeu, care începe înc膬 de acum.

3. Când e艧ti invitat, 补艧别补锄膬-迟别 (Sic!) în locul din urm膬

Prima înv膬牛膬tur膬 este aceasta: 鈥濧lege locul din urm膬!鈥�. Cunoa艧tem povestirea. V膬zând cum î艧i alegeau locurile dintâi, Isus le-a spus celor invita牛i aceast膬 parabol膬: 鈥濩ând e艧ti invitat de cineva la nunt膬, nu ocupa primul loc, pentru c膬 ar putea fi chemat cineva mai de seam膬 decât tine 艧i, venind cel care te-a chemat 艧i pe tine 艧i pe el, î牛i va spune: «D膬 locul acestuia!» Atunci vei sta cu ru艧ine pe ultimul loc. Dimpotriv膬, când e艧ti chemat, mergi 艧i a艧az膬-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat s膬-牛i spun膬: «Prietene, urc膬 mai sus!»; 艧i acolo vei avea glorie în fa牛a tuturor celor care sunt la mas膬 cu tine!鈥� (Lc 14,8-10). În alt膬 ocazie Isus îi avertizeaz膬 pe discipoli cu privire la comportamentul c膬rturarilor: 鈥濬i牛i aten牛i la c膬rturarii c膬rora le place s膬 umble în haine lungi, c膬rora le pace s膬 fie saluta牛i prin pie牛e, [s膬 ocupe] primele locuri în sinagogi 艧i locurile dintâi la ospe牛e鈥� (Lc 20,46). Trebuie îns膬 s膬 艧ti牛i bine c膬 鈥瀘ricine se înal牛膬 pe sine va fi umilit, iar cel care se umile艧te va fi în膬l牛at鈥� (Lc 14,11). Aceast膬 afirma牛ie conclusiv膬 provine în mod cert dintr-un oracol al profetului Ezechiel: 鈥濧艧a vorbe艧te Domnul Dumnezeu: «Îndep膬rteaz膬-牛i turbanul 艧i ridic膬 coroana! Aceasta nu va mai fi: pe cel înjosit în膬l牛a牛i-l 艧i pe cel în膬l牛at înjosi牛i-l!» (Ez 21,31). Concluzia este reluat膬 艧i în parabola vame艧ului 艧i fariseului (cf. Lc 18,14) 艧i comentat膬 într-o alt膬 ocazie la adresa fariseilor iubitori de argin牛i: 鈥濾oi sunte牛i cei care v膬 ar膬ta牛i drep牛i înaintea oamenilor, îns膬 Dumnezeu cunoa艧te inimile voastre; c膬ci ceea ce este pre牛ios pentru oameni este abominabil înaintea lui Dumnezeu鈥� (Lc 16,15).

4. O regul膬 a împ膬r膬牛iei lui Dumnezeu

Este clar c膬 pentru Isus nu-i vorba doar de o simpl膬 norm膬 de în牛elepciune omeneasc膬. Din contra, este o regul膬 a împ膬r膬牛iei lui Dumnezeu. Isus denun牛膬 cu insisten牛膬 c膬utarea primelor locuri, l膬sând s膬 se în牛eleag膬 c膬 nu este vorba de un defect de mic膬 importan牛膬. Isus vede în aceast膬 dorin牛膬 a fariseilor de a fi onora牛i în mijlocul oamenilor, manifestarea în exterior a unei false rela牛ii interioare cu Dumnezeu. Isus condamn膬 prezum牛ia de a fi drep牛i, ce denatureaz膬 raportul cu Dumnezeu, dar 艧i rela牛iile cu oamenii. Din aceast膬 prezum牛ie se nasc preten牛iile, preocup膬rile ierarhice, judec膬牛ile, cum reiese din parabola vame艧ului 艧i fariseului deja men牛ionat膬. În societatea construit膬 dup膬 inima lui Dumnezeu, în împ膬r膬牛ia pe care discipolii lui Isus (cre艧tinii) sunt chema牛i s膬 o construiasc膬, începând deja aici pe p膬mânt, primul este cel care sluje艧te iar cel mai mare este cel din urm膬. Acestuia Dumnezeu i se va adresa în ultima zi pentru a-i spune: 鈥濸rietene, urc膬 lâng膬 mine. Intr膬 în casa mea鈥�. Arivi艧tii, uzurpatorii primelor locuri, sunt în schimb cei mai departe de Dumnezeu. Sunt cei care în ziua din urm膬 vor fi trimi艧i de Dumnezeu s膬 ocupe, ru艧ina牛i, ultimele locuri. Re牛inem c膬 banchetul de nunt膬 care conteaz膬 este cel al împ膬r膬牛iei lui Dumnezeu iar a fi umili este o condi牛ie fundamental膬 pentru a intra în ea. Dar mai sunt 艧i altele.

5. Când dai un osp膬牛, invit膬-i pe cei s膬raci

Este 艧i aceasta. A doua înv膬牛膬tur膬 a lui Isus este pentru gazd膬, adic膬 cel care invit膬 la mas膬. Nici aceasta nu este o simpl膬 invita牛ie la a fi caritabili,  ci se refer膬 la gratuitatea gestului. C膬ci Isus i-a spus celui care l-a invitat: "Când dai un osp膬牛 la prânz sau la cin膬, nu-i invita pe prietenii t膬i, nici pe fra牛ii t膬i, nici pe p膬rin牛ii t膬i, nici pe vecinii boga牛i, ca nu cumva s膬 te invite 艧i ei la rândul lor 艧i astfel s膬-牛i prime艧ti r膬splata. Dimpotriv膬, când dai un osp膬牛, invit膬-i pe cei s膬raci, pe schilozi, pe 艧chiopi 艧i pe orbi. Atunci ferice de tine, c膬ci ei nu au cu ce s膬-牛i r膬spl膬teasc膬 艧i î牛i vei primi r膬splata la învierea celor drep牛i" (Lc 14,12-14). Isus înva牛膬 o iubire care nu urmeaz膬 logica schimbului de favoruri. Sfatul pe care Isus îl d膬 st膬pânului casei este de-a dreptul revolu牛ionar, contrar tuturor uzan牛elor. Modelul este Isus însu艧i, c膬ci Dumnezeu Tat膬l l-a dat lumii pe unicul s膬u Fiu ca expresie a iubirii sale. În fa牛a lui Dumnezeu nimeni nu este marginalizat, ci fiecare este 鈥瀉proapele鈥�. Criteriul de urmat când se aleg invita牛ii la cin膬 sau la prânz este iubirea lui Dumnezeu, 艧i nu vechea dreptate a oamenilor. De ce s膬 invi牛i mereu doar rude 艧i prieteni? Procedând astfel se r膬mâne mereu în cadrul unei iubiri interesate. Sunt invita牛ii între prieteni, între persoane de acela艧i rang, ast膬zi m膬 invi牛i tu, mâine te invit eu. S膬racii r膬mân mereu afar膬 iar cei exclu艧i sunt mereu marginaliza牛i.

6. Iubire gratuit膬 艧i universal膬

În concluzie, Evanghelia vizeaz膬 o fraternitate cu dou膬 caracteristici clare: gratuitate 艧i universalitate. Se d膬 艧i celor de la care nu se poate a艧tepta nimic în schimb. Isus se gânde艧te la viitoarea comunitate a discipolilor. Acum, în marea c膬l膬torie spre Ierusalim îi preg膬te艧te cu grij膬. Isus viseaz膬 un loc de ospitalitate pentru cei exclu艧i. Nu-i, desigur, o înv膬牛膬tur膬 nou膬. În Evanghelie este proclamat膬 fericirea pentru cei s膬raci: 鈥濬erici牛i voi, cei s膬raci, c膬ci a voastr膬 este împ膬r膬牛ia lui Dumnezeu鈥� (Lc 6,20) dar 艧i fericirea pentru cei care folosesc bunurile proprii pentru a-i primi pe cei nevoia艧i: 鈥濬erice de tine, c膬ci ei nu au cu ce s膬-牛i r膬spl膬teasc膬 艧i î牛i vei primi r膬splata la învierea celor drep牛i" (Lc 14,14). Aceea艧i idee, ca un fel de testament, apare în discursul rostit de apostolul Paul la Milet c膬tre prezbiterii din Efes: 鈥濾-am ar膬tat în toate privin牛ele c膬 trudind astfel trebuie s膬 le veni牛i în ajutor celor slabi, amintindu-v膬 de cuvintele Domnului Isus. C膬ci el spunea: «Este mai mare fericire a da decât a primi»鈥� (Fap 20,35). Într-adev膬r, iubirea adev膬rat膬 艧i des膬vâr艧it膬 nu locuie艧te în inima celui care se dovede艧te darnic dar crede c膬 pentru asta merit膬 mii de mul牛umiri sau pretinde s膬 fie r膬spl膬tit pentru ceea ce a f膬cut. M膬sura iubirii este Dumnezeu care iube艧te în mod gratuit. 艦i atunci întrebarea: "Ce ai, omule, ce nu ai primit? 艦i dac膬 ai primit, de ce te lauzi ca 艧i cum nu ai fi primit!" (1Cor 4,7). Ce ai putea s膬 restitui lui Dumnezeu, care s膬 nu fi fost primit de la el? Dumnezeu ne-a încredin牛at crea牛ia, bucuria iert膬rii, Sfânta Împ膬rt膬艧anie ca izvor de via牛膬. Dumnezeu îl iube艧te pe om când este înc膬 p膬c膬tos. Omul afl膬 fericirea, când ajunge s膬 iubeasc膬 f膬r膬 s膬 pretind膬 nimic în schimb.

7. Umilin牛膬 艧i iubire dezinteresat膬: o înv膬牛膬tur膬 constant膬

Aceste dou膬 înv膬牛膬turi despre adev膬rata umilin牛膬 艧i iubirea dezinteresat膬 sunt de o importan牛膬 fundamental膬 pentru tr膬irea cre艧tineasc膬. Ele revin frecvent în Evanghelie, de艧i sub alte forme. Astfel, dup膬 a treia anun牛are a mor牛ii 艧i învierii lui Isus, când apostolii discutau despre cine trebuie s膬 ocupe primele locuri în noua împ膬r膬牛ie, Isus, chemându-i, le-a zis: 鈥炁瀟i牛i c膬 cei care conduc neamurile le domin膬 艧i cei mari î艧i fac sim牛it膬 puterea asupra lor. Între voi s膬 nu fie a艧a. Dimpotriv膬, cine vrea s膬 devin膬 mare între voi s膬 fie sclavul vostru 艧i cine vrea s膬 fie primul între voi s膬 fie servitorul vostru, a艧a cum Fiul Omului nu a venit ca s膬 fie slujit, ci ca s膬 slujeasc膬 艧i s膬-艧i dea via牛a ca r膬scump膬rare pentru mul牛i鈥� (Mt 20,25-28). Apoi, când la ultima cin膬 apostolii înc膬 mai discutau despre cine dintre ei este mai mare. Isus a luat 艧tergarul de servitor, a îngenuncheat în fa牛a tuturor 艧i le-a sp膬lat picioarele. La sfâr艧it le-a zis: 鈥濾oi m膬 numi牛i «Înv膬牛膬torul» 艧i «Domnul» 艧i bine spune牛i, pentru c膬 sunt. A艧adar, dac膬 eu, Domnul 艧i Înv膬牛膬torul, v-am sp膬lat picioarele, 艧i voi sunte牛i datori s膬 v膬 sp膬la牛i picioarele unii altora. C膬ci v-am dat exemplu ca 艧i voi s膬 face牛i a艧a cum v-am f膬cut eu鈥� (In 13,13-15). În fine, pe Calvar, Isus Înv膬牛膬tor 艧i Domn moare r膬stignit pe cruce între doi tâlhari, d膬ruindu-艧i via牛a din iubire 艧i f膬când oamenilor cel mai mare serviciu posibil: împ膬carea cu Dumnezeu, mântuirea, învierea. Ast膬zi, noi suntem s膬racii ferici牛i invita牛i 鈥瀕a osp膬牛ul Mielului鈥�. Împreun膬 cu darurile sfin牛ite prin lucrarea Duhului Sfânt ne oferim pe noi în艧ine lui Dumnezeu spunând. 鈥濧le Tale dintru ale Tale, 泞ie î牛i aducem de toate 艧i pentru toate鈥�.

8. M膬rturia de iubire a p膬rin牛ilor fa牛膬 de copii

Exist膬 experien牛e umane ce ne ajut膬 s膬 în牛elegem iubirea lui Cristos deschis膬 spre gratuitatea curat膬. De pild膬, cea a p膬rin牛ilor fa牛膬 de copii. Ace艧tia cer 艧i primesc de la p膬rin牛i iubire gratuit膬. Ce ar putea un copila艧 s膬 dea în schimb pentru iubirea primit膬 de la p膬rin牛i, pentru jertfele, truda 艧i nop牛ile lor nedormite, pentru laptele mamei, pentru lacrimile ei? Tocmai în darul autentic, liber 艧i necondi牛ionat persoana uman膬 începe s膬 cunoasc膬 iubirea lui Dumnezeu care este Tat膬, c膬ci 鈥�Tu, Doamne, ne îndemni sufletul s膬-艧i afle desf膬tarea în lauda Ta, pentru c膬 ne-ai f膬cut pentru Tine 艧i nelini艧tit膬 este inima noastr膬 pân膬 ce se va odihni în Tine鈥�. Cine accept膬 în toat膬 valoarea sa rolul de a fi p膬rin牛i responsabili dovede艧te o mare generozitate, o iubire gratuit膬 ce comport膬 umilin牛膬. În ce sens? Înseamn膬 s膬 pui iubirea fa牛膬 de proprii copii mai presus de gloria carierii 艧i de succesul profesional. 艦i întâlnim atâ牛ia p膬rin牛i care aleg modestia casei ca loc în care petrec o parte din zi împreun膬 cu copiii lor. Asta înseamn膬 într-adev膬r a face experien牛a celui care afl膬 în umilin牛膬 gratuitatea iubirii 艧i urmeaz膬 calea cunoa艧terii 艧i a tr膬irii lui Dumnezeu.

9. Rug膬ciunea Bisericii

Dumnezeule al puterilor, de la care vine tot darul des膬vâr艧it, s膬de艧te în inimile noastre iubirea fat膬 de numele t膬u; une艧te-ne tot mai strâns cu tine, spre a hr膬ni în noi ceea ce este bun, 艧i vegheaz膬 cu grij膬, ca s膬 p膬strezi ce ai s膬dit în noi.

S膬 ave牛i o 鈥濪uminic膬 binecuvântat膬鈥� cu bucurie 艧i pace.

(Radio Vatican 鈥� Anton Lucaci, material omiletic de vineri 29 august 2025)