杏MAP导航

(Vatican News – 24 august 2025) E Ziua Domnului, s?rb?toarea s?pt?mânal? a Pa?telui. Liturghia duminical? se deschide cu o rug?ciune st?ruitoare din Cartea Psalmilor: ?Pleac?-?i, Doamne, urechea ?i r?spunde-mi, pentru c? sunt s?rman ?i nevoia?! P?ze?te-mi sufletul, pentru c? î?i sunt credincios. Mântuie?te, Dumnezeul meu, pe slujitorul t?u, care ?i-a pus încrederea în tine! Ai mil? de mine, Doamne, c?tre tine strig toat? ziua!” (Ps 85/86,1-3: Ant. la intrare).

1. În rug?ciune cu Cristos, slujitorul credincios

Rug?torul acestui psalm face parte dintre acei oameni evlavio?i cunoscu?i în Biblie cu denumirea ebraic? ?hasidìm/credincio?i” ?i respectiv ?anawìm/s?raci” care î?i construiesc via?a pe credin?a în Dumnezeu. Psalmistul rug?tor se define?te prin cuvintele: ?eu sunt slujitorul t?u ?i fiul roabei tale”. Expresia era aplicat? celui n?scut dintr-o sclav? dar era adoptat ca fiu de c?tre capul tribului. În contextul psalmului, servitorul înfiat de Dumnezeu este numit. ?Slujitorul Domnului/ebed Adonài”. Este un nume de mare cinste în Vechiul Testament, dat unor judec?tori, regi ?i profe?i. Sunt îns? renumite cele patru cânturi din cartea profetului Isaia (42, 1-9; 49,1-9; 50, 4-9; 52,13-53,12) dedicate unui personaj misterios numit, întocmai, ?Ebed Adonài/Slujitorul Domnului”. P?rin?ii Bisericii au v?zut în slujitorul rug?tor al acestui psalm o prefigurare a lui Isus Cristos. El este slujitorul credincios ?i s?rac despre care autorul Scrisorii c?tre Evrei afirm? c? ?în zilele vie?ii sale p?mânte?ti, el a oferit, cu strig?te puternice ?i lacrimi, rug?ciuni ?i cereri c?tre acela care avea puterea s?-l salveze de la moarte ?i a fost ascultat datorit? evlaviei sale” (Evr 5,7). La rândul s?u apostolul Paul scrie cre?tinilor din Corint c? ?Isus Cristos, care din iubire fa?? de voi, de?i era bogat, s-a f?cut s?rac pentru ca, prin s?r?cia lui, voi s? v? îmbog??i?i” (2 Cor 8,9). Dovada cea mai mare c? Isus a fost ascultat de c?tre Tat?l este învierea lui din mor?i iar duminica este pentru noi s?rb?toarea s?pt?mânal? a Pa?telui. Salva?i în speran??, tr?im încrez?tori c? vom fi asculta?i ?i mântui?i în s?rb?toarea Pe?telui ve?nic. Evanghelia acestei duminici aduce în prim plan o întrebare r?scolitoare ce ne intereseaz? pe fiecare în mod personal.

2. Doamne, sunt pu?ini cei mântui?i?

Evanghelistul Luca relateaz? c? în drumul s?u spre Ierusalim, Isus trecea înv??ând prin sate ?i cet??i. Atunci, cineva l-a întrebat: "Doamne, sunt pu?ini cei mântui?i?" El le-a spus: "Str?dui?i-v? s? intra?i pe poarta cea strâmt?, c?ci v? spun, mul?i vor c?uta s? intre ?i nu vor putea! Dup? ce st?pânul casei se va scula ?i va închide poarta, stând afar?, ve?i începe s? bate?i la poart?, spunând: «St?pâne, deschide-ne!», dar el, r?spunzând, v? va spune: «Nu ?tiu de unde sunte?i». Atunci ve?i începe s? spune?i: «Noi am mâncat ?i am b?ut împreun? cu tine, iar tu ai înv??at prin pie?ele noastre». Îns? el va spune: «Nu ?tiu de unde sunte?i; pleca?i de la mine voi to?i care s?vâr?i?i f?r?delegea!» Acolo va fi plânset ?i scrâ?nirea din?ilor când îi ve?i vedea pe Abraham, pe Isaac, pe Iacob ?i pe to?i profe?ii în împ?r??ia lui Dumnezeu; voi îns? ve?i fi alunga?i afar?. ?i vor veni de la r?s?rit ?i de la apus, de la miaz?noapte ?i de la miaz?zi ?i vor fi a?eza?i la mas? în împ?r??ia lui Dumnezeu. ?i, iat?, unii dintre cei din urm? vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii!" (Lc 13,22-30: Evanghelia zilei).

3. Sunt mul?i sau pu?ini cei care se mântuiesc?

Cel care l-a întrebat pe Isus: ?Doamne, sunt mul?i cei mântui?i?”, era în mod cert un discipol al s?u, din moment ce i se adreseaz? numindu-l ?Domn”. ?i întrucât ar?ta interes pentru cei care se mântuiesc, e probabil c? nu cerea simple date statistice, dar voia s? confrunte Evanghelia cu alte înv???turi despre mântuire. Aceast? chestiune era discutat? în mod curent pe timpul lui Isus. Mul?i cereau l?muriri adresându-se înv???torilor legii. Cei mai mul?i dintre ace?tia r?spundeau c? mântuirea lui Dumnezeu este rezervat? doar celor care studiaz? legea lui Moise pentru a o pune în practic?. Al?ii sus?ineau c? ?to?ii evreii vor participa la bucuria lumii viitoare datorit? fidelit??ii lui Dumnezeu fa?? de f?g?duin?ele sale”. Îns? potrivit tezei sus?inute mai târziu de unii rabini, pentru mântuire trebuie împlinite trei condi?ii: ?Poate fi considerat fiu al lumii viitoare doar acela care face parte din poporul lui Israel, vorbe?te limba ebraic? ?i recit? în fiecare diminea?? ?i sear? cunoscuta rug?ciune ?Shemà/Ascut?, Israele” despre porunca iubirii unicului Dumnezeu cel viu ?i adev?rat.. Era subîn?eles c? cei care fac parte din alte popoare nu pot s? se mântuiasc?. Erau totu?i unii care extindeau mântuirea la p?gâni cu condi?ia s? fie drep?i. Domina îns? ideea c? ?sunt mai numero?i cei care se pierd decât cei care se mântuiesc”.

4. Poarta strâmt?

Auzind întrebarea, Isus nu pare interesat de chestiunea statistic?. Este evident c? cine îmbr??i?eaz? o religie, o face ca ?i cum ar intra pe o ?poart? îngust?”, convins c? este vorba de chestiunea cea mai serioas? a vie?ii. Isus nu r?spunde direct la întrebarea interlocutorului anonim, nu spune dac? sunt mul?i sau pu?ini cei care se mântuiesc, ci arat? felul în care oamenii se mântuiesc. El le-a spus: "Str?dui?i-v? s? intra?i pe poarta cea strâmt?, c?ci v? spun, mul?i vor c?uta s? intre ?i nu vor putea!” În r?spunsul s?u, Isus se situeaz? pe linia profe?ilor care cu multe secole mai înainte anun?aser? c? Dumnezeu vrea s? salveze toate popoarele.

5. Vine timpul s? adun toate neamurile

În prima lectur? duminical? luat? din partea final? a c?r?ii profetului Isaia, a?a vorbe?te Domnul: "Vin s? adun pe oamenii din orice na?iune ?i de orice limb?. Ei vor veni ?i vor vedea slava mea: voi pune un semn în mijlocul lor. Voi trimite pe unii dintre cei sc?pa?i cu via?? din poporul meu la popoarele cele mai îndep?rtate, c?tre insulele din dep?rtare, care n-au auzit vorbindu-se de mine ?i n-au v?zut slava mea. Ace?ti trimi?i ai poporului meu vor vesti slava mea printre popoare ?i dintre toate popoarele îi vor aduna pe to?i fra?ii vo?tri ca ofrand? pentru Domnul, pe cai sau în c?ru?e, în lectici, pe catâri ?i pe c?mile. Îi voi conduce pân? la muntele meu cel sfânt, la Ierusalim, zice Domnul, a?a cum fiii lui Israel î?i aduc ofranda în vase curate la templul Domnului. Chiar ?i dintre ei voi lua preo?i ?i levi?i", spune Domnul” (Is 66,18-21). Potrivit lui Isus, la Dumnezeu nu exist? recomand?ri speciale, nu exist? privilegia?i nici datorit? originii, nici limbii pe care o vorbesc, nici culturii. Dumnezeu este tat? pentru to?i ?i vrea mântuirea tuturor. De aceea, Isus încheie pericopa evanghelic? spunând c? ?vor veni de la r?s?rit ?i de la apus, de la miaz?noapte ?i de la miaz?zi ?i vor ?edea la osp?? în împ?r??ia lui Dumnezeu" (Lc 13,29).

5. Intra?i pe poarta îngust?!

În r?spunsul s?u, Isus î?i extinde privirea ?i î?i l?rge?te inima la popoarele p?gâne care primeau pentru prima dat? Evanghelia mântuirii. Acestea nu se sim?eau ?ucenici de seria B”, de o categorie inferioar? în compara?ie cu evreii, ci fii ai lui Dumnezeu în sens deplin. Totu?i r?spunsul lui Isus este provocator datorit? imaginii pe care o folose?te. R?spunsul s?u nu vizeaz? doar pe cel care îi pusese întrebarea, nici numai pe cona?ionalii s?i evrei. Isus se adreseaz? ?i ucenicilor care îl urmau în drum spre Ierusalim. El ne vorbe?te ?i nou?, cre?tini de la na?tere. În acest caz, chestiunea devine ?i mai serioas?. E posibil ca noi s? fi trecut în via?? prin sute de por?i la s?rb?tori, la adun?ri religioase, la primirea sfintelor Sacramente ?i celelalte slujbe cre?tine, f?r? s? fi trecut îns? de-a binelea prin poarta mântuirii. De aceea r?spunsul lui Isus este un avertisment salutar pentru to?i: ?Da?i-v? silin?a s? intra?i pe poarta cea îngust?, c?ci v? spun: Mul?i vor c?uta s? intre ?i nu vor putea” (Lc 13,24).

6. Un avertisment salutar

Isus explic? bine discipolilor c? pentru a se mântui nu este îndeajuns s? fi stat în preajma lui, crezând c? se dobânde?te dreptul la mântuire prin simplul fapt de a-l fi ascultat predicând în pie?ele ora?elor lor. Ucenicii nu pot justifica preten?ia de mântuire spunând: «Noi am mâncat ?i am b?ut împreun? cu tine, iar tu ai înv??at prin pie?ele noastre». Dup? ce a amintit ascult?torilor s?i c? Isus este poarta de salvare, evanghelistul Luca transcrie parabola în care Isus se prezint? pe sine ca ?st?pânul casei” (Lc 13.25), termen ce corespunde titlului liturgic de ?Domn”. Întrucât Isus este st?pânul, el las? s? intre în casa sa pe cine este demn ?i încuie u?a, l?sându-i pe dinafar? pe cei nedemni. Nevrednici sunt cei care, de?i l-au ascultat predicând în pie?ele lor, nu au f?cut un pas mai departe. S-au limitat la atât. Între ace?tia, sunt ?i acei iudei care î?i f?ceau iluzia c?, deoarece s-au n?scut în poporul lui Israel, au acces liber la împ?r??ia lui Dumnezeu. Demni de împ?r??ia lui Dumnezeu, dup? patriarhii ?i profe?ii de demult care au tr?it în fidelitate fa?? de promisiunile mesianice ale lui Dumnezeu, sunt to?i cei care, oriunde s-ar fi n?scut ?i de orice popor ar fi apar?inut, l-au acceptat pe Isus ca trimisul lui Dumnezeu.

7. Nota zguduitoare a parabolei

S? ne imagin?m o mul?ime de oameni stând la u?a unei case. Sunt în a?teptare. Se îmbulzesc s? intre. Dar u?a s-a închis ?i ei se v?d l?sa?i afar?. Bat insistent spunând: «Doamne deschide-ne». Aud un glas cunoscut. ?i-au deschis ochii prea târziu asupra gravit??ii refuzului lor ?i de aceea plâng ?i scrâ?nesc din din?i. Exprim? astfel am?r?ciunea ?i necazul pentru marele bine de care s-ar fi putut bucura ?i pe care l-au pierdut prea u?or ?i în mod iremediabil. O angoas? cumplit? îi cuprinde pe to?i a?teptând îngr?m?di?i înaintea acelei por?i înguste; o crud? dezam?gire ce cre?te când poarta deja strâmt? se închide; când glasul, cunoscut ?i familiar, r?spunde din?untru: ?Nu ?tiu de unde sunte?i, pleca?i de la mine voi to?i care s?vâr?i?i nelegiuirea”. Îngrozitor, î?i zic. Am umblat toat? via?a ?i te-am c?utat ?i acum tu ne alungi! Versiunea evanghelistului Matei este de-a dreptul cutremur?toare. Cel care deschide poarta la osp??ul ve?nic este Isus, iar cei care caut? s? intre, nu sunt dintre evrei, nici dintre p?gâni, ci sunt cre?tini care spun c? au predicat Evanghelia în numele lui, c? au f?cut minuni numele lui ?i au alungat diavoli în numele lui. Încremenesc când Isus le r?spunde: ?Niciodat? nu v-am cunoscut. Îndep?rta?i-v? de mine, voi care s?vâr?i?i nelegiuirea” (cf. Mt 7,22-23).

8. Recunoa?terea ?sunt p?c?tos”, primul pas al convertirii

Principala condi?ie pentru a fi mântui?i de Dumnezeu este convertirea inimii, distan?area complet? de mul?imea celor care ?s?vâr?esc nelegiuirea”. ?A se converti înseamn? a se recunoa?te p?c?to?i ?i a adopta un mod diferit de a gândi ?i ac?iona. A-l pune pe Dumnezeu ?i voin?a sa sfânt? pe primul loc în via??, fiind gata, dac? este necesar, de a renun?a la orice alt lucru, oricât de important ?i de pre?ios ar fi. Înseamn? a se debarasa de idolii pe care ni i-am creat ?i care ne înc?tu?eaz? inima: avu?ii, prestigiu social, afecte dezordonate, prejudec??i culturale ?i religioase” (cf. Conf. Ep. Italian?, Catehismul pentru Adul?i 142). Deci, primul pas al convertirii este a se recunoa?te p?c?to?i. Aceasta este deja un dar al lui Dumnezeu, o victorie asupra tendin?ei spontane de autojustificare. Dar convertirea prin c?in?? nu este doar ac?iunea moral? caracteristic? celui sfâ?iat l?untric de remu?c?ri, de sensul de culp?. C?in?a comport? ?i gândul la refuzarea de c?tre om a Iubirii r?stignite. Este c?in?a des?vâr?it?. Deci credinciosul nu simte doar p?rere de r?u pentru p?cat de frica focului ve?nic al iadului, dar ?i p?rere de r?u pentru c? l-a ofensat pe Dumnezeu, p?rintele nostru ?atât de mare ?i atât de bun”, cum spunem în actul de c?in??. În acest caz, c?in?a se exprim? în lacrimi nu doar ale sufletului ci ?i ale spiritului comparate de p?rin?ii Bisericii cu apele purificatoare ale Botezului. În plânsul celui care î?i recunoa?te p?catul este d?ruit? o via?? nou? la fel ca la primirea Botezului. Deci, primul pas spre poarta îngust? este a se recunoa?te p?c?to?i. Acest lucru se poate exprima în mod esen?ial în rug?ciune, a?a cum f?cea pelerinul rus care înainta pe drum repetând ca rug? neîncetat? o singur? fraz?: ?Doamne, Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, fie-?i mil? de mine, p?c?tosul!” Este cunoscuta rug?ciune a inimii inspirat? direct din Evanghelie. Rug?ciunea lui Isus a fost redescoperit? ?i propus? de Catehismul Bisericii Catolice care comenteaz?:  ?Aceast? invoca?ie foarte simpl? de credin?? s-a dezvoltat sub felurite forme în tradi?ia rug?ciunii, în R?s?rit ?i în Apus. Formularea cea mai obi?nuit?, transmis? de monahii din Sinai, din Siria ?i de la Muntele Athos, este invoca?ia: “Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-ne pe noi, p?c?to?ii!” (CBC 2667).

9. Dumnezeu însu?i se recunoa?te în noi

Ce s? facem pentru a fi recunoscu?i de Domnul? Eu sunt cunoscut de Dumnezeu dac? în via?a mea tr?iesc ceva din via?a lui. Dumnezeu cel primitor va c?uta în mine urme de ospitalitate. Dumnezeu cel milostiv va c?uta în mine semne de iertare ?i în?elegere fa?? de aproapele. Dumnezeu cel darnic va c?uta s? vad? în mine semne de generozitate, de comuniune, de pâine împ?r?it? cu al?ii ?i g?sindu-le îmi va deschide larg poarta. În pragul ve?niciei Dumnezeu-iubire caut? în?untrul nostru ceva în care s? se reflecte, s? se oglindeasc?. ?i dac? recunoa?te în noi, chiar ?i numai în faz? incipient?, un reflex al inimii sale, atunci va spune: ?V? cunosc!” Mai mult, vom spune împreun?, noi ?i Domnul: ?Ne cunoa?tem, ca Tat?l ?i fiul; ca apa m?rii ?i pic?tura; ca soarele ?i raza de lumin?. Numai iubirea cunoa?te.

10. Via?a nou? în Duhul Sfânt

Dar mai exist? o reflec?ie legat? de poarta îngust?. Datorit? mor?ii pe Cruce, Isus a fost în?l?at în slav? la dreapta Tat?lui. Purtarea Crucii pe p?mânt conduce invita?ii la masa ve?nic? a Mielului. Numai cine î?i va fi dat via?a asemenea lui Isus va putea s? stea al?turi de Tat?l ceresc ?i s? se bucure de comuniunea cu el.
Deci nu conteaz? apartenen?a, tradi?ia, cultura, deoarece nu acestea conduc direct la Domnul, ci purtarea crucii, asemenea lui Isus. În cruce "nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav nici liber, nici b?rbat nici femeie” (Gal 3,28). În acela?i timp, Duhul Sfânt ne d? putere ?i ne c?l?uze?te pe calea întoarcerii. Colaborând cu darul s?u, nu numai c? devenim con?tien?i de p?cate, dar ne propunem un plan nou de via?? conform Evangheliei mântuirii. Tr?im atitudinea de fii fa?? de Dumnezeu ?i de fra?i fa?? de aproapele, în comuniune cu Dumnezeu ?i cu ceilal?i semeni ai no?tri. Convertirea nu este drumul de o zi, nici de un an. Convertirea este drumul întregii vie?i, c?ci a tr?i cre?tine?te înseamn? a vâsli continuu împotriva curentului. Este o trecere continu? de la ?via?a dup? trup” la ?via?a dup? spirit”. Între timp, ?Dumnezeu ne trateaz? ca pe ni?te fii; ?i care este fiul c?ruia tat?l nu-i aplic? pedepse?” Se întreab? autorul Scrisorii c?tre Evrei, azi, lectura a doua, ?i apoi explic?: ?Fiecare pedeaps?, pentru moment, pare s? nu aduc? bucurie, ci triste?e; mai târziu, cei care au trecut prin aceast? ?coal? se bucur? de rodul p?cii ?i al drept??ii” (cf. Evr 12, 7.11).

11. Poarta deschis?, poarta ?surprizelor”

Evanghelia zilei se încheie cu imaginea consolatoare a unei por?i ce se deschide celor din urm?: ??i, iat?, unii dintre cei din urm? vor fi primii, iar unii dintre primii vor fi ultimii!” (Lc 13,30). Prin aceast? fraz? se afirm? clar ?i hot?rât c? vestirea Evangheliei poart? cu sine r?sturnarea vechilor criterii de evaluare. Mul?i dintre cei care se cred admi?i în mod sigur la banchetul de nunt?, constat? c? sunt exclu?i. Al?ii, ca de pild? p?gânii, sunt admi?i în mod surprinz?tor: ??i vor veni de la r?s?rit ?i de la apus, de la miaz?noapte ?i de la miaz?zi ?i vor fi a?eza?i la mas? în împ?r??ia lui Dumnezeu” (Lc 13,29). Criteriile lui Dumnezeu sunt diferite de cele ale oamenilor. Isus aminte?te acest lucru, adresându-se discipolilor ?i mul?imii din timpul s?u, dar ?i nou?. ?Dumnezeu nu este p?rtinitor, ci în orice neam, cel care se teme de el ?i face dreptatea îi este pl?cut” (Fap 10, 34-35). Deci, s? nu pierdem timpul cu întreb?ri de prisos ale c?ror r?spunsuri sunt peste puterile noastre; s? nu judec?m situa?ia altora, ?dac? ?i câ?i sunt mântui?i”. S? ne d?m silin?a s? intr?m pe poarta cea strâmt?, ?tiind c? ?milostivirea lui Dumnezeu r?mâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. A ar?tat puterea bra?ului s?u: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ?i i-a în?l?at pe cei smeri?i; pe cei fl?mânzi i-a cople?it cu bunuri, iar pe cei boga?i i-a l?sat cu mâinile goale” (cf, Lc 1,50-53). ?Dumnezeu este mai mare decât inima noastr?” (1In 3,20).

12.  Cântarea Psalmistului ?i rug?ciunea Bisericii

S? spunem asta tuturor, împlinind mandatul misionar: ?Merge?i în toat? lumea ?i predica?i evanghelia la toat? f?ptura!”. ?L?uda?i-l pe Domnul, toate neamurile, pream?ri?i-l, toate popoarele! C?ci mare este îndurarea lui asupra noastr? ?i adev?rul Domnului r?mâne în veci” (Mc 16,15; Ps 116/117,1-2: psalmul responsorial). ?Dumnezeule, care une?ti într-o singur? voin?? cugetele celor ce cred în tine, d?-i poporului t?u harul s? iubeasc? ceea ce porunce?ti ?i s? doreasc? ceea ce f?g?duie?ti, pentru ca, în nestatornicia lumii acesteia, inimile noastre s? fie ancorate acolo unde se afl? adev?ratele bucurii”.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucurie ?i pace.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 22 august 2025)