Respectarea limitelor morale ale r膬zboiului; de neconceput uciderea inten葲ionat膬 a inocen葲ilor
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 8 august 2025. «M膬 simt umil gândindu-m膬 c膬 nu sunt aici doar ca îndrum膬tor pastoral al Bisericii Catolice, ci 葯i ca cet膬葲ean american. Permite葲i-mi s膬 v膬 împ膬rt膬葯esc gândurile mele cu privire la ac葲iunea întreprins膬 de 葲ara mea în vara anului 1945. Consider c膬, având în vedere abandonarea unui principiu fundamental atât al dreptului interna葲ional, cât 葯i al tradi葲iei morale a Bisericii mele, decizia de a folosi bombele atomice asupra Hiroshimei 葯i Nagasaki a fost profund gre葯it膬.»
Astfel 葯i-a început cardinalului Blase Cupich, arhiepiscop de Chicago, reflec葲ia privind bombardamentele atomice de la Hiroshima 葯i Narasaki, din vara anului 1945. Prelatul 葯i-a împ膬rt膬葯it gândurile joi, 7 august, la Nagasaki, în cadrul unui simpozion interreligios privind chestiunile nucleare 葯i pacea în lume, organizat în contextul împlinirii a 80 de ani de la bombardamentul atomic american.
Anularea principiului imunit膬葲ii non-combatan葲ilor
Pornind de la premisa necesit膬葲ii de a trasa o linie de demarca葲ie între persoanele nevinovate 葯i indivizii susceptibili de a fi ataca葲i în mod deliberat din cauza rolului lor în ac葲iunea de r膬zboi, sus葲inut膬 de Conven葲iile de la Geneva 葯i de teoria r膬zboiului just, cardinalul american Cupich a reliefat: «În timpul celui de-al Doilea R膬zboi Mondial, în ora葯e, mul葲i civili deveniser膬 葲inte înc膬 înainte de bombardamentele atomice. De fapt, preotul iezuit american John Ford publicase, în 1944, o evaluare riguroas膬 葯i sincer膬 a ceea ce el numea "bombardament de anihilare" (John Ford, The Morality of Obliteration Bombing, Theological Studies 5 (1944) 261-309). Eseul s膬u era un protest împotriva practicii alia葲ilor occidentali de a bombarda ora葯ele germane în mod nediscriminatoriu. Recurgerea la tactica terorii de c膬tre prim-ministrul britanic Winston Churchill a fost un r膬spuns la ac葲iunile anterioare ale For葲elor Aeriene germane (Luftwaffe) asupra Londrei. Bombele incendiare aruncate asupra ora葯ului Dresda, în Germania, au contribuit la crearea unui precedent pentru for葲ele aeriene americane 葯i au normalizat uciderea inten葲ionat膬 a unui num膬r mare de civili japonezi. Din p膬cate, în timpul barbariei celui de-al Doilea R膬zboi Mondial, s-a destr膬mat insisten葲a tradi葲ional膬 asupra imunit膬葲ii non-combatan葲ilor.»
O opinie public膬 schimbat膬, dar nu prea mult
Amintind c膬, în 1945, obiectivul era de a pune cap膬t unui r膬zboi care dura deja de ani de zile, "iar moartea civililor era considerat膬 parte din costul r膬zboiului" (McGeorge Bundy, Danger and Survival: Choices About the Bomb in the First Fifty Years. Vintage Books, 1988, 63-68.), arhiepiscopul de Chicago a subliniat: «A葯adar, în teatrul opera葲iunilor militare din Pacific, Statele Unite au ac葲ionat conform unei strategii care, din toate punctele de vedere, devenise practic un r膬zboi total. În s膬pt膬mânile premerg膬toare bombardamentelor atomice, Statele Unite au condus o campanie aerian膬 sângeroas膬 de bombardamente incendiare împotriva multor centre urbane din Japonia. De fapt, unul dintre motivele pentru care Hiroshima 葯i Nagasaki au fost incluse pe lista poten葲ialelor 葲inte a fost faptul c膬 multe alte ora葯e japoneze fuseser膬 deja grav avariate, iar impactul psihologic al bombelor atomice nu ar fi fost la fel de puternic dac膬 ar fi fost lansate asupra unor locuri deja devastate (Paul Ham, The Bureaucrats Who Singled Out Hiroshima for Destruction, The Atlantic, August 5, 2015).
Istoricii povestesc c膬, atunci când pre葯edintele Harry Truman a decis s膬 foloseasc膬 bombele atomice, pentru el nu a fost o decizie dificil膬. Opinia istoricilor este sus葲inut膬 de cuvintele lui Truman, scrise în memoriile sale: "Consideram bomba o arm膬 militar膬 葯i nu am avut niciodat膬 vreo îndoial膬 c膬 trebuia folosit膬" (Harry Truman, Memoirs by Harry S. Truman, vol.1 Years of Decision. Doubleday & Co., 1955, 419). La acea vreme, poporul american era în mare parte în favoarea bombardamentului, iar în cercul restrâns de func葲ionari civili 葯i militari responsabili de dezvoltarea 葯i utilizarea armelor atomice, pu葲ini au contestat decizia (Bundy, Danger and Survival, 54).»
«În cei optzeci de ani care au trecut de la fatidicele bombardamente atomice, opinia public膬 din 葲ara mea s-a schimbat în aceast膬 privin葲膬» - a spus cardinalului Blase Cupich, eviden葲iind c膬 "o minoritate semnificativ膬 de americani înc膬 aprob膬 decizia lui Truman", în vreme ce "o majoritate de dou膬 treimi nu o aprob膬", explicând c膬 schimbarea opiniei cu privire la folosirea armelor nucleare este sus葲inut膬 de timpul scurs de la evenimente, de moartea veteranilor de r膬zboi 葯i a genera葲iilor cele mai afectate de cel de-al Doilea R膬zboi Mondial, precum 葯i de o a葯a-numit膬 distan葲膬 emo葲ional膬 fa葲膬 de ororile r膬zboiului. Totodat膬, pierderea sprijinului pentru utilizarea bombelor, se datoreaz膬 鈥� potrivit prelatului 鈥� 葯i intensific膬rii prieteniei dintre Japonia 葯i Statele Unite, dup膬 sfâr葯itul r膬zboiului, fapt care "a avut un impact foarte mare asupra modului în care îi vedem pe ceilal葲i ca fiind oameni ca noi".
«Cu toate acestea» - a continuat prelatul în reflec葲ia din cadrul simpozionului de la Nagasaki 鈥� «constat cu regret c膬 acela葯i studiu care ar膬ta sc膬derea sprijinului americanilor pentru utilizarea în premier膬 a armelor atomice în timpul r膬zboiului a relevat 葯i faptul c膬 majoritatea cet膬葲enilor americani sunt în continuare dispu葯i s膬 utilizeze arme nucleare împotriva unei amenin葲膬ri actuale la adresa armatei americane. Punând o serie de întreb膬ri despre un scenariu imaginar în care s-ar fi putut pune cap膬t unui r膬zboi cu Iranul folosind arme nucleare împotriva ora葯elor iraniene, limitând astfel pierderile militare americane, a devenit clar c膬 "disponibilitatea opiniei publice americane de a recurge la arme nucleare 葯i de a ucide în mod deliberat civili str膬ini nu s-a schimbat într-atât de mult, fa葲膬 de1945, pe cât au presupus mul葲i cercet膬tori" (Scott Sagan and Benjamin Valentino, Revisiting Hiroshima in Iran, International Security 42.1 (2017) 41-79 at 42, Ibid. 77). Dac膬 este în joc via葲a militarilor americani, opinia public膬 american膬 nu consider膬 interzis膬 utilizarea armelor nucleare. În schimb, pentru majoritatea americanilor, prioritatea este s膬 câ葯tige r膬zboiul rapid 葯i s膬 salveze vie葲ile solda葲ilor americani, chiar dac膬 aceasta înseamn膬 uciderea multor civili str膬ini (Ibid. 77).
Pân膬 葯i r膬zboiul are limite morale de respectat
Oprindu-se asupra tradi葲iei morale a gândirii despre r膬zboiul just, care "este o conversa葲ie constant膬 despre cum, de ce 葯i când se poate purta un r膬zboi", cardinalul Cupich a explicat: «De葯i numeroase teorii din cadrul acestei tradi葲ii încearc膬 s膬 r膬spund膬 la aceste întreb膬ri, pentru cei dintre noi care conduc Poporul lui Dumnezeu, provocarea intelectual膬 reprezentat膬 de un r膬zboi just nu este cea mai mare problem膬. În timp ce ne adun膬m pentru a comemora bombardamentele de la Nagasaki 葯i Hiroshima, ni se reaminte葯te c膬 ast膬zi adev膬rata problem膬 este aceea de a g膬si oameni atât de dedica葲i respect膬rii limitelor morale ale r膬zboiului încât s膬 fac膬 de neconceput actele de ucidere inten葲ionat膬 a inocen葲ilor 葯i s膬 se asigure c膬 acestea nu sunt niciodat膬 considerate ca un mijloc deplorabil, dar util, de a scurta un r膬zboi.
Cu alte cuvinte, tradi葲ia r膬zboiului just trebuie s膬 fie o resurs膬 pentru formarea moral膬 nu numai a militarilor, ci 葯i a popula葲iei unei na葲iuni în general. Ajutarea oamenilor s膬 reziste ideilor de represalii, ur膬, etnocentrism 葯i na葲ionalism ar trebui s膬 fie un element necesar în fiecare afirma葲ie a tradi葲iei r膬zboiului just. Pentru ca tradi葲ia r膬zboiului just s膬 continue s膬 fie o abordare moral膬 credibil膬, ea trebuie s膬 se încadreze în contextul mai larg al unei etici a solidarit膬葲ii care acord膬 prioritate construirii p膬cii. Este ceea ce Biserica Catolic膬 a încercat s膬 fac膬 vorbind despre dezarmarea integral膬. Pacea autentic膬 este mai mult decât un armisti葲iu îngrijor膬tor. Omenirea trebuie s膬 se angajeze s膬 pun膬 cap膬t cursei înarm膬rii nucleare.
Prioritate nonviolen葲ei; rol secundar r膬zboiului just centrat pe arme
Cu privire la expresia "dezarmarea integral膬", care a fost formulat膬 în contextul unei întâlniri din noiembrie 2027, g膬zduit膬 la Vatican 葯i promovat膬 de Departamentul în slujba dezvolt膬rii umane integrale, prelatul american a amintit: «Întâlnirea a avut ca scop dezvoltarea unei perspective asupra dezarm膬rii care s膬 dep膬葯easc膬 o viziune îngust膬 centrat膬 pe arme, pentru a lua în considerare nu numai aspectele militare, ci 葯i dimensiunile sociale, economice 葯i ecologice ale dezarm膬rii. O abordare mai holistic膬, integral膬, plaseaz膬 dezarmarea în cadrul preocup膬rii mai largi pentru pace 葯i dorin葲a de a aborda r膬d膬cinile cele mai profunde ale dependen葲ei noastre de armele nucleare. 葮i a葯 dori s膬 adaug, în conformitate cu ceea ce a sus葲inut fratele meu, cardinalul McElroy, c膬 în definirea unei abord膬ri holistice a înv膬葲膬turii catolice privind conflictul, trebuie s膬 se acorde prioritate nonviolen葲ei, în timp ce teoria r膬zboiului just centrat pe arme trebuie s膬 joace un rol mai secundar (Cardinal Robert McElroy, Address for the Inauguration of The Catholic Institute for Nonviolence, September 29, 2024). De fapt, a葯a cum a observat Papa Francisc, ne-am bazat prea mult timp pe armele nucleare pentru "un sentiment în葯el膬tor de siguran葲膬" (杏MAP导航 Francis, Address to the Participants in the International Symposium, November 10, 2017).
Descurajarea prin amenin葲area nuclear膬, o pace iluzorie
Utilizarea amenin葲膬rilor, care este esen葲a strategiei de descurajare prin amenin葲area nuclear膬, nu va putea niciodat膬 s膬 realizeze coexisten葲a pa葯nic膬 între na葲iuni, care ar putea genera o etic膬 inspirat膬 de solidaritate, dezvoltare autentic膬 葯i drepturile omului. Na葲iuni precum a mea, Statele Unite, au încercat s膬 g膬seasc膬 siguran葲膬 prin stocuri nucleare. Acest lucru ne-a condus la realitatea incomod膬 a impasurilor armate între na葲iuni, pe care le-am confundat cu pacea autentic膬.
Aceast膬 atitudine ne-a condus, de asemenea, la o lume în care 葲膬ri precum Iranul par s膬 doreasc膬 s膬 intre în "clubul nuclear" al na葲iunilor. Teama fa葲膬 de aceste ambi葲ii a dus, în iunie anul trecut, la bombardarea Iranului de c膬tre Statele Unite 葯i Israel, în timp ce crearea unui arsenal nuclear de c膬tre Coreea de Nord a dus doar la o mai mare nesiguran葲膬 în regiune. Pacea autentic膬 este mai mult decât un armisti葲iu îngrijor膬tor. Omenirea trebuie s膬 se angajeze s膬 pun膬 cap膬t cursei pentru arme nucleare, deoarece este o curs膬 pe care nimeni nu o poate câ葯tiga cu adev膬rat, dar pe care milioane de oameni o pot pierde cu adev膬rat. »
Concluzia cardinalului arhiepiscop de Chicago echivaleaz膬 unui îndemn-avertisment, în m膬sur膬 s膬 ne scoat膬 din starea de fals-confort procurat膬 de îndep膬rtarea gândurilor care ne-ar putea preocupa, deoarece 鈥� potrivit prelatului american 鈥� "ca cet膬葲eni, trebuie s膬 ne ridic膬m la în膬l葲imea rolului nostru, în special cei dintre noi care au norocul de a tr膬i în democra葲ii unde discursul public 葯i ac葲iunea sunt protejate 葯i încurajate":
«Ca singura na葲iune care a recurs la arme nucleare în r膬zboi 葯i ca na葲iune dotat膬 cu un arsenal nuclear care le face pe toate celelalte s膬 par膬 mici, cu excep葲ia Rusiei, cred c膬 Statele Unite au datoria special膬 de a conduce familia uman膬 într-o direc葲ie diferit膬. Statele Unite trebuie s膬 încerce s膬 construiasc膬 o ordine interna葲ional膬 bazat膬 pe fundamente non-nucleare. Acest lucru nu este posibil dac膬 America adopt膬 o politic膬 extern膬 de neo-izola葲ionism, pe care unii din Statele Unite par s膬 o doreasc膬. În schimb, angajamentul diplomatic cu Rusia ar trebui s膬 pun膬 reducerea armelor nucleare în fruntea agendei. Când cele dou膬 superputeri vor ajunge la reduceri reale, va fi momentul s膬 extindem discu葲ia pentru a include 葯i alte na葲iuni din lume dotate cu arme nucleare, inclusiv China 葯i Coreea de Nord. Dar mai întâi, Statele Unite 葯i Rusia trebuie s膬 demonstreze c膬 sunt dispuse s膬-葯i îndeplineasc膬 responsabilitatea pe care 葯i-au asumat-o ca superputeri nucleare gemene. Împreun膬, ele de葲in peste 10.500 din cele aproximativ 12.300 de ogive nucleare existente pe P膬mânt. »
