杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – A. M?rtina?
Vatican News – 8 august 2025. «M? simt umil gândindu-m? c? nu sunt aici doar ca îndrum?tor pastoral al Bisericii Catolice, ci ?i ca cet??ean american. Permite?i-mi s? v? împ?rt??esc gândurile mele cu privire la ac?iunea întreprins? de ?ara mea în vara anului 1945. Consider c?, având în vedere abandonarea unui principiu fundamental atât al dreptului interna?ional, cât ?i al tradi?iei morale a Bisericii mele, decizia de a folosi bombele atomice asupra Hiroshimei ?i Nagasaki a fost profund gre?it?.»

Astfel ?i-a început cardinalului Blase Cupich, arhiepiscop de Chicago, reflec?ia privind bombardamentele atomice de la Hiroshima ?i Narasaki, din vara anului 1945. Prelatul ?i-a împ?rt??it gândurile joi, 7 august, la Nagasaki, în cadrul unui simpozion interreligios privind chestiunile nucleare ?i pacea în lume, organizat în contextul împlinirii a 80 de ani de la bombardamentul atomic american.

Anularea principiului imunit??ii non-combatan?ilor

Pornind de la premisa necesit??ii de a trasa o linie de demarca?ie între persoanele nevinovate ?i indivizii susceptibili de a fi ataca?i în mod deliberat din cauza rolului lor în ac?iunea de r?zboi, sus?inut? de Conven?iile de la Geneva ?i de teoria r?zboiului just, cardinalul american Cupich a reliefat: «În timpul celui de-al Doilea R?zboi Mondial, în ora?e, mul?i civili deveniser? ?inte înc? înainte de bombardamentele atomice. De fapt, preotul iezuit american John Ford publicase, în 1944, o evaluare riguroas? ?i sincer? a ceea ce el numea "bombardament de anihilare" (John Ford, The Morality of Obliteration Bombing, Theological Studies 5 (1944) 261-309). Eseul s?u era un protest împotriva practicii alia?ilor occidentali de a bombarda ora?ele germane în mod nediscriminatoriu. Recurgerea la tactica terorii de c?tre prim-ministrul britanic Winston Churchill a fost un r?spuns la ac?iunile anterioare ale For?elor Aeriene germane (Luftwaffe) asupra Londrei. Bombele incendiare aruncate asupra ora?ului Dresda, în Germania, au contribuit la crearea unui precedent pentru for?ele aeriene americane ?i au normalizat uciderea inten?ionat? a unui num?r mare de civili japonezi. Din p?cate, în timpul barbariei celui de-al Doilea R?zboi Mondial, s-a destr?mat insisten?a tradi?ional? asupra imunit??ii non-combatan?ilor.»

O opinie public? schimbat?, dar nu prea mult

Amintind c?, în 1945, obiectivul era de a pune cap?t unui r?zboi care dura deja de ani de zile, "iar moartea civililor era considerat? parte din costul r?zboiului" (McGeorge Bundy, Danger and Survival: Choices About the Bomb in the First Fifty Years. Vintage Books, 1988, 63-68.), arhiepiscopul de Chicago a subliniat: «A?adar, în teatrul opera?iunilor militare din Pacific, Statele Unite au ac?ionat conform unei strategii care, din toate punctele de vedere, devenise practic un r?zboi total. În s?pt?mânile premerg?toare bombardamentelor atomice, Statele Unite au condus o campanie aerian? sângeroas? de bombardamente incendiare împotriva multor centre urbane din Japonia. De fapt, unul dintre motivele pentru care Hiroshima ?i Nagasaki au fost incluse pe lista poten?ialelor ?inte a fost faptul c? multe alte ora?e japoneze fuseser? deja grav avariate, iar impactul psihologic al bombelor atomice nu ar fi fost la fel de puternic dac? ar fi fost lansate asupra unor locuri deja devastate (Paul Ham, The Bureaucrats Who Singled Out Hiroshima for Destruction, The Atlantic, August 5, 2015).

Istoricii povestesc c?, atunci când pre?edintele Harry Truman a decis s? foloseasc? bombele atomice, pentru el nu a fost o decizie dificil?. Opinia istoricilor este sus?inut? de cuvintele lui Truman, scrise în memoriile sale: "Consideram bomba o arm? militar? ?i nu am avut niciodat? vreo îndoial? c? trebuia folosit?" (Harry Truman, Memoirs by Harry S. Truman, vol.1 Years of Decision. Doubleday & Co., 1955, 419). La acea vreme, poporul american era în mare parte în favoarea bombardamentului, iar în cercul restrâns de func?ionari civili ?i militari responsabili de dezvoltarea ?i utilizarea armelor atomice, pu?ini au contestat decizia (Bundy, Danger and Survival, 54).»

«În cei optzeci de ani care au trecut de la fatidicele bombardamente atomice, opinia public? din ?ara mea s-a schimbat în aceast? privin??» - a spus cardinalului Blase Cupich, eviden?iind c? "o minoritate semnificativ? de americani înc? aprob? decizia lui Truman", în vreme ce "o majoritate de dou? treimi nu o aprob?", explicând c? schimbarea opiniei cu privire la folosirea armelor nucleare este sus?inut? de timpul scurs de la evenimente, de moartea veteranilor de r?zboi ?i a genera?iilor cele mai afectate de cel de-al Doilea R?zboi Mondial, precum ?i de o a?a-numit? distan?? emo?ional? fa?? de ororile r?zboiului. Totodat?, pierderea sprijinului pentru utilizarea bombelor, se datoreaz? – potrivit prelatului – ?i intensific?rii prieteniei dintre Japonia ?i Statele Unite, dup? sfâr?itul r?zboiului, fapt care "a avut un impact foarte mare asupra modului în care îi vedem pe ceilal?i ca fiind oameni ca noi".
«Cu toate acestea» - a continuat prelatul în reflec?ia din cadrul simpozionului de la Nagasaki – «constat cu regret c? acela?i studiu care ar?ta sc?derea sprijinului americanilor pentru utilizarea în premier? a armelor atomice în timpul r?zboiului a relevat ?i faptul c? majoritatea cet??enilor americani sunt în continuare dispu?i s? utilizeze arme nucleare împotriva unei amenin??ri actuale la adresa armatei americane. Punând o serie de întreb?ri despre un scenariu imaginar în care s-ar fi putut pune cap?t unui r?zboi cu Iranul folosind arme nucleare împotriva ora?elor iraniene, limitând astfel pierderile militare americane, a devenit clar c? "disponibilitatea opiniei publice americane de a recurge la arme nucleare ?i de a ucide în mod deliberat civili str?ini nu s-a schimbat într-atât de mult, fa?? de1945, pe cât au presupus mul?i cercet?tori" (Scott Sagan and Benjamin Valentino, Revisiting Hiroshima in Iran, International Security 42.1 (2017) 41-79 at 42, Ibid. 77). Dac? este în joc via?a militarilor americani, opinia public? american? nu consider? interzis? utilizarea armelor nucleare. În schimb, pentru majoritatea americanilor, prioritatea este s? câ?tige r?zboiul rapid ?i s? salveze vie?ile solda?ilor americani, chiar dac? aceasta înseamn? uciderea multor civili str?ini (Ibid. 77).

Pân? ?i r?zboiul are limite morale de respectat

Oprindu-se asupra tradi?iei morale a gândirii despre r?zboiul just, care "este o conversa?ie constant? despre cum, de ce ?i când se poate purta un r?zboi", cardinalul Cupich a explicat: «De?i numeroase teorii din cadrul acestei tradi?ii încearc? s? r?spund? la aceste întreb?ri, pentru cei dintre noi care conduc Poporul lui Dumnezeu, provocarea intelectual? reprezentat? de un r?zboi just nu este cea mai mare problem?. În timp ce ne adun?m pentru a comemora bombardamentele de la Nagasaki ?i Hiroshima, ni se reaminte?te c? ast?zi adev?rata problem? este aceea de a g?si oameni atât de dedica?i respect?rii limitelor morale ale r?zboiului încât s? fac? de neconceput actele de ucidere inten?ionat? a inocen?ilor ?i s? se asigure c? acestea nu sunt niciodat? considerate ca un mijloc deplorabil, dar util, de a scurta un r?zboi.

Cu alte cuvinte, tradi?ia r?zboiului just trebuie s? fie o resurs? pentru formarea moral? nu numai a militarilor, ci ?i a popula?iei unei na?iuni în general. Ajutarea oamenilor s? reziste ideilor de represalii, ur?, etnocentrism ?i na?ionalism ar trebui s? fie un element necesar în fiecare afirma?ie a tradi?iei r?zboiului just. Pentru ca tradi?ia r?zboiului just s? continue s? fie o abordare moral? credibil?, ea trebuie s? se încadreze în contextul mai larg al unei etici a solidarit??ii care acord? prioritate construirii p?cii. Este ceea ce Biserica Catolic? a încercat s? fac? vorbind despre dezarmarea integral?. Pacea autentic? este mai mult decât un armisti?iu îngrijor?tor. Omenirea trebuie s? se angajeze s? pun? cap?t cursei înarm?rii nucleare.

Prioritate nonviolen?ei;  rol secundar r?zboiului just centrat pe arme

Cu privire la expresia "dezarmarea integral?", care a fost formulat? în contextul unei întâlniri din noiembrie 2027, g?zduit? la Vatican ?i promovat? de Departamentul în slujba dezvolt?rii umane integrale, prelatul american a amintit:  «Întâlnirea a avut ca scop dezvoltarea unei perspective asupra dezarm?rii care s? dep??easc? o viziune îngust? centrat? pe arme, pentru a lua în considerare nu numai aspectele militare, ci ?i dimensiunile sociale, economice ?i ecologice ale dezarm?rii. O abordare mai holistic?, integral?, plaseaz? dezarmarea în cadrul preocup?rii mai largi pentru pace ?i dorin?a de a aborda r?d?cinile cele mai profunde ale dependen?ei noastre de armele nucleare. ?i a? dori s? adaug, în conformitate cu ceea ce a sus?inut fratele meu, cardinalul McElroy, c? în definirea unei abord?ri holistice a înv???turii catolice privind conflictul, trebuie s? se acorde prioritate nonviolen?ei, în timp ce teoria r?zboiului just centrat pe arme trebuie s? joace un rol mai secundar (Cardinal Robert McElroy, Address for the Inauguration of The Catholic Institute for Nonviolence, September 29, 2024). De fapt, a?a cum a observat Papa Francisc, ne-am bazat prea mult timp pe armele nucleare pentru "un sentiment în?el?tor de siguran??" (杏MAP导航 Francis, Address to the Participants in the International Symposium, November 10, 2017).

Descurajarea prin amenin?area nuclear?, o pace iluzorie

Utilizarea amenin??rilor, care este esen?a strategiei de descurajare prin amenin?area nuclear?, nu va putea niciodat? s? realizeze coexisten?a pa?nic? între na?iuni, care ar putea genera o etic? inspirat? de solidaritate, dezvoltare autentic? ?i drepturile omului. Na?iuni precum a mea, Statele Unite, au încercat s? g?seasc? siguran?? prin stocuri nucleare. Acest lucru ne-a condus la realitatea incomod? a impasurilor armate între na?iuni, pe care le-am confundat cu pacea autentic?.

Aceast? atitudine ne-a condus, de asemenea, la o lume în care ??ri precum Iranul par s? doreasc? s? intre în "clubul nuclear" al na?iunilor. Teama fa?? de aceste ambi?ii a dus, în iunie anul trecut, la bombardarea Iranului de c?tre Statele Unite ?i Israel, în timp ce crearea unui arsenal nuclear de c?tre Coreea de Nord a dus doar la o mai mare nesiguran?? în regiune. Pacea autentic? este mai mult decât un armisti?iu îngrijor?tor. Omenirea trebuie s? se angajeze s? pun? cap?t cursei pentru arme nucleare, deoarece este o curs? pe care nimeni nu o poate câ?tiga cu adev?rat, dar pe care milioane de oameni o pot pierde cu adev?rat. »

Concluzia cardinalului arhiepiscop de Chicago echivaleaz? unui îndemn-avertisment, în m?sur? s? ne scoat? din starea de fals-confort procurat? de îndep?rtarea gândurilor care ne-ar putea preocupa, deoarece – potrivit prelatului american – "ca cet??eni, trebuie s? ne ridic?m la în?l?imea rolului nostru, în special cei dintre noi care au norocul de a tr?i în democra?ii unde discursul public ?i ac?iunea sunt protejate ?i încurajate":

«Ca singura na?iune care a recurs la arme nucleare în r?zboi ?i ca na?iune dotat? cu un arsenal nuclear care le face pe toate celelalte s? par? mici, cu excep?ia Rusiei, cred c? Statele Unite au datoria special? de a conduce familia uman? într-o direc?ie diferit?. Statele Unite trebuie s? încerce s? construiasc? o ordine interna?ional? bazat? pe fundamente non-nucleare. Acest lucru nu este posibil dac? America adopt? o politic? extern? de neo-izola?ionism, pe care unii din Statele Unite par s? o doreasc?. În schimb, angajamentul diplomatic cu Rusia ar trebui s? pun? reducerea armelor nucleare în fruntea agendei. Când cele dou? superputeri vor ajunge la reduceri reale, va fi momentul s? extindem discu?ia pentru a include ?i alte na?iuni din lume dotate cu arme nucleare, inclusiv China ?i Coreea de Nord. Dar mai întâi, Statele Unite ?i Rusia trebuie s? demonstreze c? sunt dispuse s?-?i îndeplineasc? responsabilitatea pe care ?i-au asumat-o ca superputeri nucleare gemene. Împreun?, ele de?in peste 10.500 din cele aproximativ 12.300 de ogive nucleare existente pe P?mânt. »