杏MAP导航

(Vatican News - 29 mai 2025) E S?rb?toare. În?l?area Domnului este un mister de slav?. Ast?zi îl pream?rim pe Domnul ?i Mântuitorul nostru Isus Cristos care, la patruzeci de zile dup? învierea din mor?i, s-a suit la ceruri ?i ?ade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tat?l atotputernicul.

1. Semnifica?ia teologic? a În?l??rii Domnului

Dup? învierea din mor?i, Isus se manifest? ucenicilor în repetate rânduri timp de patruzeci de zile. Aceast? perioad? corespundea duratei stabilite de c?rturarii vremii pentru înv???mântul elementar religios. Ca pedagog des?vâr?it, Isus completeaz? formarea ucenicilor. Prin manifest?rile sale cu r?nile p?timirii, Isus îi convinge pe apostoli c? este viu, identic cu cel a murit pe cruce, ?i totodat? îi face con?tien?i de misiunea încredin?at? lor de a fi vestitori ai Evangheliei. În?l?area este încoronarea vie?ii lui Isus, este intrarea în slava Tat?lui dup? suferin?ele patimilor pentru a sta la dreapta sa. Dar În?l?area lui Cristos este ?i temelia speran?ei omului. Cu Isus, îns??i natura uman? este a?ezat? la dreapta Tat?lui, întrucât Cristos nu este doar Dumnezeu, ci Dumnezeu-om. În Cristos, umanitatea noastr? este deja a?ezat? lâng? Tat?l ?i, în timp ce înc? mergem ca pelerini în aceast? lume, tr?im în speran?a de a ajunge la Cristos în slav?. Totu?i, odat? cu în?l?area sa la cer, Cristos le-a dat tuturor ucenicilor un mandat: s?-?i ?in? inimile îndreptate în sus ?i spre lucrurile de sus, dar ?i s? predice tuturor popoarelor convertirea ?i iertarea p?catelor pentru a participa la zidirea împ?r??iei lui Dumnezeu, care este o împ?r??ie a drept??ii, a p?cii ?i a iubirii. A?a cum plantele ?i copacii se înal?? spre lumina ?i c?ldura soarelui ?i produc flori ?i fructe, tot a?a, îndreptându-ne privirea c?tre Soarele divin, s? ne str?duim s? producem roade de adev?rat? fraternitate.

2. O prezen?? real? dar diferit?

Evenimentul în?l??rii lui Isus la cer nu este un adio în sensul de desp?r?ire sau pierdere pentru totdeauna. Din contra, Isus îl promite pe Duhul iubirii sale, asigurând în felul acesta c? r?mâne mereu prezent în comunitatea discipolilor s?i în Cuvântul vestit, în Tainele celebrate, în m?rturia lor. Acesta este drumul Bisericii ?i aceasta este istoria noastr?. În aceste considera?ii omiletice, încadr?m tematic textele liturgice în convingerea c? ele sunt Cuvântul Domnului care p?trunde inimile. Textele ?i rug?ciunile liturgice prin îns??i for?a lor sunt indicatoare spre cerul lui Dumnezeu. Ele ne fac ?s? tres?lt?m de bucurie sfânt? ?i s? ne desf?t?m în aducere de mul?umire, pentru c? în?l?area lui Cristos înseamn? ?i ridicarea noastr?; ne înt?resc în speran?a c? ?i noi, trupul s?u mistic, vom ajunge, precum suntem chema?i, la slava în care a intrat el, mergând înaintea noastr?”.

3. Isus, calea nou? ?i vie spre sanctuarul lui Dumnezeu

S?rb?toarea de ast?zi este strâns legat? de cea a Pa?telui. Învierea ?i În?l?area Domnului sunt ca dou? fe?e ale aceleia?i medalii. Domnul înviat din mor?i se înal?? la cer ?i poart? ?umanitatea” în ?punctul” cel mai înalt posibil, adic? ?la dreapta Tat?lui”. În?l?area lui Isus nu trebuie în?eleas? în sens spa?ial (sus, jos, într-o parte sau alta), de?i limbajul biblic folose?te expresii ce indic? o deplasare în spa?iu: ?s-a îndep?rtat…a fost ridicat la cer…a fost în?l?at… ?i va veni tot a?a cum l-a?i v?zut mergând”. De fapt, Isus nu s-a îndep?rtat de discipolii s?i, a?a cum un prieten sau cineva din familie îi las? pe cei dragi. Din acel moment, discipolii nu-l mai pot vedea cu ochii, nu mai vorbesc nici nu m?nânc? cu el ca mai înainte. Au îns? certitudinea profund? c? Isus nu a plecat. De fapt, în a?teptarea Duhului promis, se întorc ?la Ierusalim cu mare bucurie”. Intrând în sanctuarul cerului, Isus a deschis o ?cale nou? ?i vie” prin jertfa trupului ?i sângelui s?u. Acum avem deplina libertate de a intra în sanctuarul…casei lui Dumnezeu, parcurgând ?calea nou? ?i vie” care este Isus. Îns? trebuie s? avem o ?inim? sincer? în plin?tatea credin?ei, cur??indu-ne prin stropire inimile de con?tiin?a rea ?i sp?lându-ne trupul cu ap? curat?”, f?r? a ?ov?i în m?rturisirea speran?ei c? într-o zi el se va întoarce! (cf. Evr 9,24-28; 10,19-23: lectura a doua).

4. În timp ce îi binecuvânta, a fost ridicat la cer

Evanghelia dup? Luca se încheie cu relatarea în?l??rii lui Isus la cer. Acela?i autor continu? relatarea episodului în cartea Faptele Apostolilor care preia nara?iunea chiar de la în?l?are. De aceea, propunem succesiv Evanghelia zilei ?i prima lectur? ca o unitate. În acel timp, Isus le-a spus discipolilor s?i: "A?a este scris: Cristos trebuia s? sufere ?i s? învie din mor?i a treia zi ?i s? fie predicat? convertirea în numele lui spre iertarea p?catelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, voi ve?i fi martorii acestor lucruri. ?i, iat?, eu îl trimit asupra voastr? pe acela pe care Tat?l l-a promis, îns? voi s? r?mâne?i în cetate pân? când ve?i fi îmbr?ca?i cu putere de sus!" Apoi i-a scos pân? spre Betania ?i, ridicându-?i mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndep?rtat de ei ?i a fost ridicat la cer. Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare ?i st?teau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu (Lc 24,46-53: Evanghelia zilei). În prima carte, o, Teofil, am tratat despre tot ce a f?cut ?i a înv??at Isus de la început pân? în ziua în care a fost în?l?at, dup? ce, prin Duhul Sfânt, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese. Dup? p?timirea sa, el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, ar?tându-li-se timp de patruzeci de zile ?i vorbindu-le despre cele privitoare la împ?r??ia lui Dumnezeu. ?i în timp ce era cu ei, le-a poruncit s? nu se îndep?rteze de Ierusalim, ci s? a?tepte promisiunea Tat?lui "pe care - zicea el - a?i auzit-o de la mine: Ioan a botezat cu ap?, dar voi ve?i fi boteza?i în Duhul Sfânt, nu dup? multe zile". Atunci, cei care se adunaser? l-au întrebat, zicând: "Doamne, în acest timp vei restabili împ?r??ia lui Israel?" Dar el le-a zis: "Vou? nu v? este dat s? cunoa?te?i timpurile sau momentele pe care Tat?l le-a stabilit prin propria autoritate. Îns? când va veni Duhul Sfânt asupra voastr?, voi ve?i primi o putere ?i îmi ve?i fi martori în Ierusalim, în toat? Iudeea ?i Samaria ?i pân? la marginile p?mântului". ?i spunând acestea, sub privirile lor, el a fost în?l?at ?i un nor l-a ascuns din ochii lor.  În timp ce erau cu ochii a?inti?i spre cer ?i el se în?l?a, iat? c? le-au ap?rut doi b?rba?i în haine albe ?i le-au spus: "B?rba?i galileeni, de ce sta?i privind la cer? Acest Isus, care a fost în?l?at de la voi la cer, va veni tot a?a cum l-a?i v?zut mergând spre cer" (Fap 1,1-11: prima lectur?).

5. Însemn?ri la misterul În?l??rii Domnului

Sfântul Luca for?eaz? pu?in cronologia: inten?ia lui este de a prezenta misterul mor?ii, învierii ?i în?l??rii în ansamblu. De aceea este inutil s? se caute date cronologice precise în desf??urarea evenimentelor. În ordinea sim?irii, ascensiunea apare ca o plecare ?i o în?l?are la cer. Isus este ca ?i r?pit într-un nor ?i ascuns privirilor apostolilor. Norul este semnul prezen?ei divine, caracteristica teofaniei, a manifest?rii lui Dumnezeu. Plecare ?i în?l?are în slav?. Isus încheie prezen?a p?mânteasc? în mijlocul ucenicilor, dar inaugureaz? un alt mod de a fi printre ei. Este un mod ce-i permite s? fie prezent ?i s? lucreze în lume la o scar? mai vast?, universal?, prin prezen?a sa spiritual?. Explica?ia aceasta este dat? de îngeri. Isus pleac?, se îndep?rteaz? ?i totu?i vine, se apropie de ai s?i, a?a cum a fost v?zut la în?l?area pe nor, într-o form? spiritual?. Tocmai datorit? acestei plec?ri în sensul de în?l?are în slav?, El poate s? vin? la fiecare om, oriunde s-ar afla, singur sau cu al?ii. Se poate spune c? Isus las? aceast? lume spre a o cuprinde cu prezen?a superioar? a Duhului iubirii sale. Venirea sa nu este altceva decât instaurarea Împ?r??iei lui Dumnezeu pe p?mânt.

6. Unde este Cristos înviat?

Primii cre?tini s-au întrebat: unde este Isus? ?i in ce condi?ii se afl?? Textele În?l??rii r?spund la aceste întreb?ri. Evangheli?tii Ioan ?i Matei nu vorbesc despre asta iar Marcu face doar o simpl? aluzie. Luca este singurul care descrie cu adev?rat în?l?area, chiar dac? în Evanghelie ea se întâmpl? imediat dup? moartea lui Isus, în timp ce în Fapte se întâmpl? patruzeci de zile mai târziu (timpul simbolic al trecerii, al transform?rii). În Evanghelie, Luca urmeaz? criteriul literar al unit??ii locului (totul se petrece la Ierusalim) ?i al timpului (totul se petrece într-o zi). În Evanghelie, cele dou? evenimente sunt legate în mod inseparabil: Isus se ridic? din mormânt intrând în slava lui Dumnezeu. Este evident c? Luca, în cele dou? texte, nu este interesat s? ofere cronica acestui eveniment, ci mai degrab? inten?ioneaz? s? arate câteva aspecte ale Pa?telui lui Isus, ale trecerii lui din aceast? lume la Tat?l.

7. De ce a plecat?

Mai devreme sau mai târziu, toat? lumea î?i pune aceast? întrebare: ?Nu putea s? r?mân?? Nu ar fi putut s? r?mân? printre noi ca în zilele manifest?rilor de dup? Înviere? Nu ar fi fost mai frumos ?i mai bine? La aceste întreb?ri r?spundem: ?Nu, ?i slav? Domnului c? nu!” C?ci numai a?a, ast?zi ne putem bucura de prezen?a sa permanent? în mijlocul nostru, oriunde ?i oricând. Isus avea nevoie s? se elibereze de timp ?i spa?iu pentru a fi prezent definitiv în fiecare col? al lumii, simultan ?i totdeauna. Acest mod de a fi prezent d? posibilitatea pe care o are fiecare om de a putea spune: ?Pot s?-l întâlnesc pe Domnul înviat”, deoarece din ziua aceea în Dumnezeu este un om: Isus din Nazaret. În Dumnezeu se afl? Cristos Isus cu umanitatea sa. Din acel moment, nimeni nu mai poate spune: ?Dumnezeu nu cunoa?te suferin?a” sau ?ce leg?tur? are Dumnezeu cu via?a mea?”. Nimeni nu poate spune: ?Dumnezeu nu cunoa?te oboseala muncii” ?i nici ?Dumnezeu nu cunoa?te moartea”. Din ziua aceea, Dumnezeu ?tie. Din acea zi, nimic în afar? de p?cat nu este str?in lui Dumnezeu ?Numai cre?tinismul a îndr?znit s? a?eze un trup omenesc în via?a intim? a lui Dumnezeu” (Romano Guardini). ?i acest lucru este minunat în ochii no?tri! Când Isus s-a întors la Tat?l, El a luat toat? umanitatea noastr? cu El. De atunci bucuriile noastre, necazurile noastre, durerile noastre, moartea noastr? se afl? sub privirea Tat?lui. Pe scurt, nimic din ceea ce ne face oameni nu este acum necunoscut lui Dumnezeu. To?i îl putem experimenta acum pe Dumnezeu, pentru c? El tr?ie?te în noi.

8. În?l?ându-se,  Cristos binecuvânteaz? lumea

În Biblie, binecuvântarea indic? întotdeauna o for??, o energie care coboar? de sus ?i produce via??. Pân? acum, Isus nu ?i-a binecuvântat niciodat? discipolii ?i nu fusese niciodat? adorat de ei. Acum este momentul: ?I-a dus afar? în Betania ?i, ridicând mâinile, i-a binecuvântat”. Acum este timpul ca Isus s?-i binecuvânteze, s? le transmit? puterea sa ?i ca apostolii s?-l recunoasc? ca Domn. Ce frumos: ne-a l?sat o binecuvântare, nu o judecat?. Domnul ?vorbe?te bine” (bine cuvânteaz?) despre lume, despre om, are încredere în el. Evenimentul are loc în Betania, pe Muntele M?slinilor, locul din care a plecat Isus pentru intrarea sa triumfal? în Ierusalim. Timpul manifest?rii fizice a Domnului înviat se încheie, dar pentru discipoli este timpul s? se întoarc? la Ierusalim. În alte cuvinte, acum le-a venit rândul. Acum e rândul lor ?i al nostru s? povestim lucr?rile minunate ale lui Dumnezeu. Isus nu mai este în mijlocul lor cu prezen?a fizic?, dar ei îl au în inim?, motiv pentru care Luca noteaz? c? ?st?teau mereu în templu l?udând pe Dumnezeu”. Nu înseamn? c? st?teau zi ?i noapte în templu, dar c? oriunde s-ar fi aflat sim?eau prezen?a Lui ?i d?deau m?rturie celor din jur..

9. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeule atotputernic, f?-ne s? tres?lt?m de bucurie sfânt? ?i s? ne desf?t?m în aducere de mul?umire, pentru c? în?l?area lui Cristos, Fiul t?u, înseamn? ?i ridicarea noastr?; înt?re?te-ne în speran?a c? ?i noi, trupul s?u mistic, vom ajunge, precum suntem chema?i, la slava în care a intrat el, mergând înaintea noastr?.

S? ave?i o ?S?rb?toare frumoas?” în a?teptarea noilor Rusalii.
(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de miercuri 28 mai 2025)