杏MAP导航

(Vatican News 鈥� 1 iunie 2025) E Ziua Domnului, duminica dintre s膬rb膬toarea 鈥�În膬l牛area Domnului鈥� 艧i cea a 鈥濺usaliilor鈥�. Aduna牛i ast膬zi la sfânta 艧i dumnezeiasca Liturghie  urm膬m pilda apostolilor care, dup膬 în膬l牛area lui Isus la cer, 鈥瀞-au întors la Ierusalím cu bucurie mare鈥� 艧i stând în templu îl binecuvântau pe Dumnezeu (cf. Lc 24,53).

1. Tabloul a艧tept膬rii Rusaliilor

Evenimentul este consemnat pe larg la începutul c膬r牛ii 鈥濬aptele Apostolilor鈥�. Când era cu ei, Isus le-a  poruncit 鈥瀞膬 nu se îndep膬rteze de Ierusalím, ci s膬 a艧tepte promisiunea Tat膬lui de a fi boteza牛i în Duhul Sfânt dup膬 nu multe zile鈥�. Le-a vorbit 艧i despre o nou膬 prezen牛膬 activ膬 în mijlocul lor: 鈥濩ând va veni Duhul Sfânt asupra voastr膬, voi ve牛i primi o putere 艧i îmi ve牛i fi martori în Ierusalím, în toat膬 Iudéea 艧i Samaría 艧i pân膬 la marginile p膬mântului鈥�. Întor艧i la Ierusalim, apostolii au urcat în înc膬perea de sus, unde obi艧nuiau s膬 se adune, 艧i to牛i într-un cuget st膬ruiau în rug膬ciune împreun膬 cu femeile 艧i cu Maria, mama lui Isus鈥� (cf. Fap 1,4-12). Î艧i aminteau, desigur, înv膬牛膬mintele 艧i îndemnurile finale date de Isus înaintea p膬timirii: 鈥濻膬 nu se tulbure inima voastr膬! Crede牛i în Dumnezeu 艧i crede牛i în mine! În casa Tat膬lui meu sunt multe locuin牛e鈥� m膬 duc s膬 v膬 preg膬tesc un loc. 艦i, dup膬 ce m膬 voi duce 艧i v膬 voi preg膬ti un loc, voi veni din nou 艧i v膬 voi lua la mine, pentru ca s膬 fi牛i 艧i voi acolo unde sunt eu鈥� (cf. In 14,1-4). 鈥濶u v膬 voi l膬sa orfani; eu m膬 duc 艧i vin iar la voi; 艧i inima voastr膬 se va bucura鈥� (In 14,18: versetul la Evanghelie). În aceste considera牛ii omiletice coment膬m pe scurt pericopa evanghelic膬 艧i aprofund膬m pe larg a doua lectur膬 liturgic膬 despre a艧teptarea întoarcerii lui Isus.

2. M膬 rog 艧i pentru cei care vor crede în mine prin cuvântul lor

Evanghelia zilei propune, ca în fiecare an în aceast膬 duminic膬, un fragment din marea 鈥瀝ug膬ciune sacerdotal膬鈥� rostit膬 de Isus în ajunul p膬timirii (cf. In 17,20-26). Isus se roag膬 pentru apostolii s膬i dar 艧i pentru to牛i aceia care vor crede în el prin m膬rturia dat膬 de ei. Rug膬ciunea sa vizeaz膬 dou膬 aspecte esen牛iale inseparabile în via牛a  ucenicilor: cel al unit膬牛ii 艧i cel al iubirii. Isus, ridicându-艧i ochii spre cer, s-a rugat, zicând: "Tat膬 sfânt, nu m膬 rog numai pentru ei, ci 艧i pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca to牛i s膬 fie una, dup膬 cum tu, Tat膬, e艧ti în mine 艧i eu în tine, ca 艧i ei s膬 fie una în noi, pentru ca lumea s膬 cread膬 c膬 tu m-ai trimis. Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei s膬 fie una, dup膬 cum noi suntem una: eu în ei 艧i tu în mine, ca s膬 fie des膬vâr艧i牛i în unire, încât s膬 cunoasc膬 lumea c膬 tu m-ai trimis 艧i i-ai iubit pe ei, a艧a cum m-ai iubit pe mine. Tat膬, vreau ca acolo unde sunt eu s膬 fie cu mine 艧i cei pe care mi i-ai dat, ca s膬 vad膬 gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru c膬 tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Tat膬 drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar ace艧tia au cunoscut c膬 tu m-ai trimis. Eu le-am revelat numele t膬u 艧i-l voi revela pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine s膬 fie în ei 艧i eu în ei" (In 17,20-26).

3. La izvoarele curate ale credin牛ei

Este mângâietor pentru noi s膬 艧tim c膬 Isus s-a rugat pentru credin牛a noastr膬, pentru sfin牛enia noastr膬, pentru unitatea noastr膬. Cuvântul lui Dumnezeu continu膬 s膬 fie viu în vestea cea bun膬 pe care Biserica o tr膬ie艧te 艧i o transmite oamenilor din orice timp. Unitatea cre艧tinilor în credin牛膬 are o importan牛膬 fundamental膬. Din aceasta lumea va 艧ti c膬 Isus este trimisul Tat膬lui 艧i c膬 discipolii s膬i sunt iubi牛i de c膬tre Tat膬l. Iubirea î艧i are izvorul în Tat膬l 艧i prin Fiul s膬u trece în ucenici. Isus vrea ca ace艧tia s膬 fie cu el 艧i s膬 vad膬 slava sa. În牛elegem de aici c膬 gloria Tat膬lui 艧i a Fiului se des膬vâr艧e艧te în unitatea Duhului care este iubire. Unitatea discipolilor lui Isus în iubire este semnul principal al revela牛iei d膬t膬toare de via牛膬. Ea permite s膬 ne apropiem printr-un contact permanent 艧i direct de izvoarele curate 艧i proaspete ale credin牛ei cre艧tine.

4. 鈥濪uhul 艧i Mireasa spun: 鈥濾ino!鈥�

Ne-am oprit în al牛i ani asupra importan牛ei rug膬ciunii lui Isus pentru unitatea cre艧tinilor. Anul acesta ne oprim aten牛ia asupra celei de-a doua lecturi liturgice (cf. Ap 22,12-14.16-17.20). Ea cuprinde rug膬ciunea Bisericii care inspirat膬 de Duhul Sfânt invoc膬 întoarcerea Domnului. V膬z膬torul din Insula Patmos prezint膬 ultima scen膬 la care a asistat într-o Zi închinat膬 Domnului. Eu, Ioan, am auzit o voce zicându-mi: "Iat膬, eu vin curând 艧i r膬splata mea este cu mine, ca s膬 dau fiec膬ruia dup膬 ceea ce a f膬cut! Eu sunt alfa 艧i omega, cel dintâi 艧i cel din urm膬, începutul 艧i sfâr艧itul. Ferici牛i cei care î艧i spal膬 hainele ca s膬 aib膬 putere asupra pomului vie牛ii 艧i s膬 poat膬 intra prin por牛i în cetate!  Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul meu ca s膬 m膬rturiseasc膬 acestea înaintea voastr膬 艧i înaintea Bisericilor. Eu sunt r膬d膬cina, neamul lui David, steaua cea care str膬luce艧te, aceea de diminea牛膬". 艦i Duhul 艧i mireasa spun: "Vino!" Iar cel care aude s膬 spun膬 "Vino!" 艦i cel c膬ruia îi este sete, cel care vrea s膬 primeasc膬 apa vie牛ii în dar, s膬 vin膬! Cel care d膬 m膬rturie spune acestea: "Da, voi veni curând!" "Amin. Vino, Doamne Isuse!" Cu aceste cuvinte se încheie cartea Apocalipsului 艧i cu ea Noul Testament 艧i întreaga Biblie. Este un strig膬t 鈥�însetat鈥� dup膬 鈥瀉pa vie牛ii鈥�.

5. Iat膬, eu vin curând 艧i r膬splata mea este cu mine

Dup膬 ce am s膬rb膬torit 鈥�În膬l牛area Domnului鈥�, ne îndrept膬m privirea spre viitor. La în膬l牛area lui Isus au ap膬rut doi b膬rba牛i în haine albe, care le-au explicat ucenicilor c膬, 鈥瀉cest Isus, care a fost în膬l牛at de la ei la cer, va veni tot a艧a cum l-au v膬zut mergând spre cer鈥� (cf. Fap 1,11). Ioan aude glasul Domnului care zice: "Iat膬, eu vin curând 艧i r膬splata mea este cu mine, ca s膬 dau fiec膬ruia dup膬 ceea ce a f膬cut!鈥� Este astfel întemeiat膬 艧i confirmat膬 credin牛a în întoarcerea lui Isus, 艧i în acela艧i timp se subliniaz膬 c膬 nu este sarcina ucenicilor s膬 priveasc膬 spre cer, nici s膬 cunoasc膬 timpurile 艧i ceasurile care sunt ascunse în taina lui Dumnezeu. Sarcina lor este acum s膬 duc膬 m膬rturia despre Cristos pân膬 la marginile p膬mântului. F膬r膬 îndoial膬 ei au dat m膬rturie c膬 Isus este Cel Viu, 鈥濾ia牛a鈥� îns膬牛i prin care 艧i noi avem via牛膬 (cf. In 14,19). Credin牛a în întoarcerea lui Cristos este cel de-al doilea stâlp al m膬rturisirii cre艧tine.

6. Duhul, Biserica 艧i a艧teptarea întoarcerii lui Isus

Cuvintele din Apocalips ne permit, mai cu seam膬 în a艧teptarea Rusaliilor, s膬 descoperim rolul pe care îl are Duhul Sfânt în a men牛ine treaz膬 艧i vie în comunitatea cre艧tin膬 a艧teptarea întoarcerii Domnului. Duhul 艧i Mireasa spun: 鈥濾ino!鈥� Dar cine este mireasa, cine este 鈥濪uhul鈥� 艧i ce înseamn膬 鈥濾ino!鈥� Nu e greu de în牛eles cine este mireasa. Cartea Apocalipsului nume艧te 鈥瀖ireas膬鈥� poporul cre艧tin, Biserica, mai cu seam膬 în comuniunea ei de via牛膬 cu Domnul înviat. 鈥濪uhul鈥�, se refer膬 în mod cert la Duhul Sfânt care vorbe艧te prin profe牛ii Bisericii. Sunt cei care au primit m膬rturia lui Isus (cf. Ap 19,10). Duhul 艧i mireasa nu se contrapun, ca 艧i când ar fi dou膬 subiecte separate 艧i distante. Duhul 艧i Biserica se prezint膬 mai degrab膬 ca o singur膬 鈥瀙ersoan膬 mistic膬鈥�. Putem reformula astfel textul: Mireasa inspirat膬 de Duhul, spune: 鈥濾ino!鈥� F膬r膬 叠颈蝉别谤颈肠膬, Mângâietorul nu ar putea s膬 strige c膬tre Cristos: 鈥濾ino, Doamne!鈥�, pentru c膬 Cristos nu este 鈥濪omn鈥� al Duhului. Noi m膬rturisim în Crez c膬 Duhul este Domn 艧i de via牛膬 D膬t膬tor la fel ca Fiul.

7. Duhul men牛ine Biserica în a艧teptarea lui Cristos

Rug膬ciunea 艧i m膬rturisirea Bisericii: 鈥濾ino!鈥� Cui i se adreseaz膬 aceast膬 chemare? R膬spunsul îl g膬sim în fraza final膬 a textului unde citim: 鈥濾ino, Doamne Isuse鈥�. În limba aramaic膬 expresia este echivalent膬 cu o formulare ce poate fi decupat膬 艧i în牛eleas膬 diferit: 鈥濵arana tha鈥� care înseamn膬 鈥濾ino, Doamne!鈥�, sau  鈥濵aran atha鈥� prin care se afirm膬 c膬 鈥濪omnul a venit鈥�. În aceast膬 dublu膬 lectur膬 se vede clar cum a艧teptau primii cre艧tini venirea lui Isus. Este chemarea: 鈥濾ino!鈥� 艧i în acela艧i timp, certitudinea plin膬 de con牛inut: 鈥濫l a venit鈥�. Expresia r膬suna în aceste dou膬 forme la Liturghia euharistic膬 a comunit膬牛ii cre艧tine din Corint, dup膬 cum m膬rturise艧te apostolul Paul (cf. 1Cor 16,22). Acest strig膬t f膬cea parte 艧i din rug膬ciunile liturgice ale Cinei euharistice a cre艧tinilor din jurul anului 100, dup膬 cum documenteaz膬 scrierea 鈥濪idahé鈥� în care este redat膬 unitatea celor dou膬 moduri de lectur膬. Din aceasta reiese limpede c膬 fraza 鈥濪uhul 艧i mireasa spun: Vino, Doamne Isuse鈥� este inspirat膬 din Liturghia Bisericii. Este o dovad膬 c膬 n膬zuin牛a puternic膬 a Bisericii dup膬 Cristos nu era independent膬 de Duhul Sfânt. Duhul men牛ine vie în noi a艧teptarea lui Cristos. Duhul men牛ine Biserica cu fa牛a înainte, spre întoarcerea Domnului. Cre艧tinii invoc膬 venirea definitiv膬 a lui Isus 艧i tr膬iesc în acela艧i timp cu bucurie 艧i recuno艧tin牛膬 c膬 Isus î艧i anticipeaz膬 înc膬 de acum venirea 艧i înc膬 de acum vine în mijlocul nostru. În rug膬ciunea cre艧tin膬 pentru întoarcerea lui Isus este mereu con牛inut膬 艧i experien牛a prezen牛ei lui. El este acum lâng膬 noi 艧i în chip special este prezent în Sfânta Împ膬rt膬艧anie.

8. Vino, Doamne Isuse!

Dar cum stau lucrurile în existen牛a cre艧tin膬 cu privire la a艧teptarea întoarcerii Domnului? Mai a艧tept膬m pe cineva? Îl a艧tept膬m pe Domnul, sau mai degrab膬 nu? Deja Sfântul Ciprian, episcop de Cartagina (+258), sim牛ea nevoia s膬-i îndemne pe cre艧tini s膬 nu neglijeze rug膬ciunea pentru întoarcerea lui Cristos, de frica unor mari catastrofe sau de frica mor牛ii. Oare ar trebui s膬 ne fie mai drag膬 lumea care se îndreapt膬 spre declin decât Domnul pe care înc膬 îl a艧tept膬m? Putem 艧i trebuie s膬 ne rug膬m pentru venirea Domnului spunând cu sinceritate: 鈥濵arana tha鈥�, 鈥濾ino, Doamne Isuse!鈥� Ne rug膬m s膬 anticipeze prezen牛a sa care s膬 înnoiasc膬 lumea. Îl rug膬m în clipe de suferin牛膬 personal膬: 鈥濾ino, Doamne Isuse 艧i prime艧te via牛a mea în prezen牛a puterii tale binevoitoare 艧i a iubirii tale milostive! Îl rug膬m s膬 se apropie de cei pe care îi iubim sau pentru care suntem îngrijora牛i. Îl rug膬m s膬-艧i manifeste prezen牛a lucr膬toare în 叠颈蝉别谤颈肠膬 sa. Îl rug膬m s膬 ne dea 艧i ast膬zi noi martori, naratori credibili ai prezen牛ei sale, în care El însu艧i s膬 vin膬 la noi. Aceast膬 rug膬ciune nu vizeaz膬 în mod imediat sfâr艧itul timpurilor, dar ea poart膬 în sine toat膬 amploarea invoca牛iei din rug膬ciunea domneasc膬 pe care Isus însu艧i ne-a înv膬牛at s-o spunem: 鈥濾ie împ膬r膬牛ia ta鈥�. Vino, Doamne Isuse!

9. Sfânta Liturghie 艧i a艧teptarea Domnului

La fiecare sfânt膬 Liturghie m膬rturisim într-un glas a艧teptarea Domnului, când spunem: 鈥濵oartea ta o vestim, Doamne 艧i învierea ta o m膬rturisim, pân膬 când vei veni鈥�. Înc膬rc膬tura acestei a艧tept膬ri este con牛inut膬 艧i în exclama牛ia: 鈥濬erici牛i cei chema牛i la osp膬牛ul Mielului鈥�, pronun牛at膬 de preot înaintea distribuirii Sfintei Împ膬rt膬艧anii. Fraza este luat膬 din cartea Apocalipsului în care Cristos mort 艧i înviat este reprezentat ca Mielul care a fost jertfit. Ioan, v膬z膬torul din insula Patmos într-o zi de duminic膬, vorbe艧te despre mii 艧i mii de oameni care 艧i-au purificat hainele în sângele Mielului 艧i care cântau un cântec nou înaintea tronului, spunând: 鈥濾rednic e艧ti tu s膬 prime艧ti cartea 艧i s膬 desfaci sigiliile sale pentru c膬 ai fost înjunghiat 艧i ai cump膬rat pentru Dumnezeu prin sângele t膬u [oameni] din toate triburile, limbile, popoarele 艧i neamurile鈥� (Ap 5,9). La celebrarea duminicii în comunitate se realizeaz膬 prezen牛a lui Isus în mijlocul nostru. Cuvintele sale, dac膬 le ascult膬m realmente, au o for牛膬 incredibil膬 în orice faz膬 a vie牛ii. Isus nu s-a separat niciodat膬 de noi, ci tr膬ie艧te în comunitatea 艧i în îns膬艧i via牛a noastr膬, în gesturile 艧i cuvintele noastre, chiar când ele nu sunt des膬vâr艧ite iar limitele omene艧ti 艧i lipsurile pot duce la descurajare. O credin牛膬 matur膬 nu este cea f膬r膬 dubii 艧i tare ca granitul, c膬ci 艧i statuile de piatr膬 sunt tari, dar moarte. Credin牛a este via牛膬 艧i aceasta persist膬 cât膬 vreme suntem în a艧teptarea Domnului. Dar lumea de azi mai a艧teapt膬 pe cineva?   Domnul spune: "Iat膬, eu vin curând 艧i r膬splata mea este cu mine, ca s膬 dau fiec膬ruia dup膬 ceea ce a f膬cut!鈥�

10. Rug膬ciunea Bisericii

鈥濧scult膬 cu bun膬voin牛膬, Doamne, rug膬ciunile noastre. Noi credem c膬 Mântuitorul neamului omenesc se afl膬 împreun膬 cu tine în m膬rire; d膬-ne harul s膬 sim牛im c膬 el r膬mâne cu noi pân膬 la sfâr艧itul veacurilor, dup膬 cum ne-a f膬g膬duit鈥�.

S膬 ave牛i o 鈥濪uminic膬 binecuvântat膬鈥� cu bucuria Zilei Domnului!
(Radio Vatican 鈥� Anton Lucaci, material omiletic de vineri 30 mai 2025)