Pa葯tele 葯i credin葲a unor simpli pescari
Andrea Tornielli
Vatican News 鈥� Scrie Andrea Tornielli: «Javier Cercas 葯i-a construit întregul roman-adev膬r de aproape cinci sute de pagini, intitulat "Nebunul lui Dumnezeu la cap膬tul lumii", dedicat c膬l膬toriei Papei Francisc în Mongolia, în jurul unei singure întreb膬ri despre învierea trupului. El, un scriitor declarat agnostic 葯i anticlerical, a fost impresionat de un act de iubire fa葲膬 de mama sa bolnav膬 葯i de certitudinea acesteia c膬 î葯i va revedea, în ceruri, so葲ul, mort cu mult timp în urm膬. Cititorul trebuie s膬 parcurg膬 o c膬l膬torie lung膬 葯i palpitant膬 înainte de a ajunge la r膬spuns, a葯a cum se întâmpl膬 cu finalul a葯teptat al unui roman poli葲ist.
Ne afl膬m în ajunul celor mai importante trei zile pentru cre葯tinii din întreaga lume, în timpul c膬rora comemor膬m evenimentul care se afl膬 la originea credin葲ei noastre: p膬timirea, moartea 葯i învierea lui Isus din Nazaret, care au avut loc în jurul anului 30, într-o provincie îndep膬rtat膬 葯i m膬rgina葯膬 a Imperiului Roman. Este util s膬 ne oprim 葯i s膬 reflect膬m, s膬 ne însu葯im aceast膬 întrebare, ca nu cumva 葯tirile 葯ocante 葯i cele o mie de griji zilnice s膬 ne distrag膬 de la inima evenimentului.
Evangheliile canonice nu au fost n膬scocite secole mai târziu de autorii unei fic葲iuni devo葲ionale sau de propagandi葯tii îndârji葲i ai unei ideologii religioase, ci se bazeaz膬 pe relat膬ri ale unor martori oculari; ele sunt o relatare sumar膬 a faptelor, sunt departe de a fi miraculoase 葯i nu descriu momentul învierii. Ele nu relateaz膬 ce s-a întâmplat în mormântul lui Iosif din Arimateea, "împrumutat" pentru înmormântarea Nazarineanului. Ele relateaz膬 doar ceea ce este omene葯te posibil de relatat 葯i ceea ce a fost v膬zut: faptul c膬 Omul, singurul din istoria omenirii care s-a definit pe sine ca fiind "calea, adev膬rul 葯i via葲a", revendicând o natur膬 divin膬, a fost r膬stignit în mod barbar, dup膬 condamnarea la crucea ru葯inii ca un tâlhar, 葯i a murit. Trupul s膬u a fost coborât repede de pe cruce 葯i îngropat la fel de grabnic. Prietenii s膬i, cu excep葲ia unuia, Ioan, l-au l膬sat singur pe Calvar, unde femeile s-au dovedit mai curajoase decât ei. Apoi, în zorii celei de-a treia zile, în timp ce apostolii r膬mâneau îngrozi葲i 葯i închi葯i în cenaclu, femeile au f膬cut o descoperire 葯ocant膬: mormântul era gol 葯i Isus era viu.
Istoricitatea relat膬rii înmormânt膬rii, precum 葯i cea a relat膬rii despre mormântul gol, nu mai este pus膬 la îndoial膬 de cercet膬torii serio葯i: de ce ar inventa cineva acuza葲ia c膬 trupul a fost furat dac膬 mormântul nu ar fi fost gol? Dar credin葲a Mariei Magdalena, a lui Petru 葯i Ioan, a lui Toma 葯i a celorlal葲i apostoli nu se bazeaz膬, 葯i nici nu s-a bazat vreodat膬, pe semnele, oricât de elocvente, ale mormântului gol 葯i ale pânzeturilor r膬mase intacte. O absen葲膬 nu este suficient膬 pentru a da na葯tere unei convingeri atât de "nebune葯ti" precum cea a învierii unui trup care poate fi atins, dar în acela葯i timp tr膬ie葯te într-o alt膬 dimensiune 葯i poate trece prin pere葲i. Este adev膬rat c膬 Ioan, privind la pânzele din mormânt, "a v膬zut 葯i a crezut", dar la originea credin葲ei celor doisprezece b膬rba葲i r膬t膬ci葲i 葯i a acelui mic grup de femei care au ajutat-o pe mama lui Isus sub cruce nu poate s膬 fi fost decât o prezen葲膬 mult mai 葯ocant膬 decât un semn oarecare. Cel care murise 葯i fusese îngropat, a revenit la via葲膬. Iar ele l-au v膬zut, au vorbit cu el, l-au atins, au mâncat cu el. Maria Magdalena 葯i celelalte femei au fost primele martore ale învierii.
Exist膬 un Big Bang la originea cre葯tinismului care nu poate fi explicat prin categoriile sociologice. Ce anume a putut transforma un mic grup de ucenici îngrozi葲i 葯i dezam膬gi葲i în vestitori neobosi葲i ai mor葲ii 葯i învierii lui Cristos, dispu葯i s膬 m膬rturiseasc膬 tuturor ceea ce v膬zuser膬 葯i s膬 moar膬 ca martiri pentru a istorisi despre aceasta? Ceea ce i-a mi葯cat este atestat înc膬 de la început, în aceste cuvinte ale sfântului apostol Paul din Prima Scrisoare c膬tre Corinteni: "C膬ci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit 葯i eu: Cristos a murit pentru p膬catele noastre, dup膬 Scripturi, a fost înmormântat 葯i a înviat a treia zi, dup膬 Scripturi. 葮i i s-a ar膬tat lui Chéfa, apoi celor doisprezece, dup膬 aceea s-a ar膬tat la peste cinci sute de fra葲i dintr-o dat膬, dintre care cei mai mul葲i au r膬mas pân膬 acum, iar unii dintre ei au murit. Dup膬 aceea, i s-a ar膬tat lui Iacob 葯i apoi tuturor apostolilor" (1 Cor 15, 3-11) Despre aceste cuvinte, unii cercet膬tori consider膬 c膬 nu ar fi fost scrise de sfântul Paul 葯i c膬 ar fi fost preluate dintr-o tradi葲ie anterioar膬, care dateaz膬 din anii 30 ai primului secol al erei cre葯tine. Evangheliile, care au fost scrise mai târziu, sunt de acord în toate privin葲ele cu acest rezumat al misterului pascal.
Cercet膬toarea evreic膬 Paula Fredriksen, profesor emerit de Scriptur膬 la Universitatea din Boston, a scris în cartea "Isus din Nazaret: Regele evreilor": "葮tiu c膬, în termenii lor, ceea ce au v膬zut a fost Isus înviat. Aceasta este ceea ce spun ucenicii. Toate dovezile istorice pe care le avem ulterior atest膬 convingerea lor c膬 asta este ceea ce au v膬zut. Eu nu spun c膬 ei chiar l-au v膬zut pe Isus înviat. Nu am fost acolo, nu 葯tiu ce au v膬zut. Dar, ca istoric, 葯tiu c膬 trebuie s膬 fi v膬zut ceva. Credin葲a ucenicilor c膬 L-au v膬zut pe Cristos înviat... are fundamente istorice, fapte cunoscute în mod neîndoielnic de prima comunitate de dup膬 moartea lui Isus".
Patriarhul de atunci al Vene葲iei, Albino Luciani, remarca într-o omilie memorabil膬 la s膬rb膬toarea Învierii Domnului, din 1973: "Incredulitatea ini葲ial膬, a葯adar, nu a fost doar a lui Toma, ci a tuturor apostolilor, oameni s膬n膬to葯i, puternici, reali葯ti, alergici la orice fenomen de halucina葲ie, care s-au predat doar în fa葲a eviden葲ei faptelor. Cu un astfel de material uman, era, de asemenea, foarte improbabil s膬 se treac膬 de la ideea unui Cristos demn de rena葯tere spiritual膬 în inimi la ideea unei învieri trupe葯ti, prin for葲a reflec葲iei 葯i a entuziasmului. De altfel, în loc de entuziasm, dup膬 moartea lui Cristos, a existat doar dezn膬dejde 葯i dezam膬gire în rândul apostolilor. De asemenea, a lipsit timpul: în cincisprezece zile, un grup puternic de oameni, neobi葯nuit cu specula葲iile, nu î葯i schimb膬 mentalitatea în bloc, f膬r膬 sprijinul unor dovezi solide!»
