Considera?ii omiletice la Duminica Floriilor (C): ?i noi a?a credem
(Vatican News – 13 aprilie 2025) E Ziua Domnului. Duminica Floriilor deschide poarta de intrare în marea ?S?pt?mân? sfânt?”. ?În timpul Postului de patruzeci de zile ne-am preg?tit inimile prin poc?in?? ?i fapte de iubire iar azi ne adun?m s? începem cu întreaga Biseric? celebrarea misterului pascal, al mor?ii ?i învierii Domnului nostru Isus Cristos, mister pentru îndeplinirea c?ruia El a intrat în cetatea sa, Ierusalim”. Liturghia Floriilor este atât de gr?itoare ?i sugestiv?, încât explica?iile omiletice pot fi reduse la esen?ial. Gesturile rituale, cânt?rile ?i lecturile sacre vorbesc de la sine. Pentru o participare spiritual? rodnic? este îndeajuns s? deschidem bine ochii ca s? vedem, urechile ca s? auzim dar mai ales inimile ca s? primim cu simplitate binecuvântarea Domnului. În aceste considera?ii sunt propuse câteva orient?ri pentru o tr?ire mai con?tient? a Tainelor pascale
1. Drama decisiv? a r?scump?r?rii lumii
Comemor?m în aceast? mare s?pt?mân? drama cea mai decisiv? cunoscut? de istorie. Cheia de interpretare a întregii vie?i a lui Isus este oferit? de apostolul Paul într-o sintez? de nedep??it: ?Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu c? e egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, dup? felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. S-a umilit pe sine f?cându-se ascult?tor pân? la moarte, pân? la moartea pe cruce. Pentru aceasta, ?i Dumnezeu l-a în?l?at ?i i-a d?ruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus s? se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe p?mânt ?i al celor de dedesubt, ?i orice limb? s? dea m?rturie c? Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tat?l” ( Fil 2,6-11: lectura a doua).
2. Urmarea lui Isus pe drumul Crucii
Participând la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie, cre?tinii î?i propun s?-l urmeze pe Isus pe drumul Crucii. În acest ciclu liturgic notat cu litera ?C” suntem c?l?uzi?i de Evanghelia dup? sfântul Luca. Acesta concepe Evanghelia sa ca pe o singur? ?i lung? c?l?torie a lui Isus din Galileea la Ierusalim pentru s?rb?toarea Pa?telui. Acum suntem la cap?tul acestei c?l?torii Scopul ultim al acestei ?urc?ri” este oferirea de sine pe Cruce. Isus nu este singur. Este înso?it de apostoli ?i de mul?imea discipolilor care l-au urmat. Ast?zi noi suntem cei care îl înso?esc tainic pe Isus în Pa?tele s?u.
3. Dou? p?r?i: bucurie ?i triste?e
Liturghia de Florii are dou? p?r?i semnificative. Se deschide cu binecuvântarea ramurilor ?i procesiunea s?rb?toreasc? în amintirea intr?rii lui Isus în Ierusalim (cf. Lc 19,28-40) ?i continu? imediat cu celebrarea euharistic? în care se proclam? întreaga povestire a Patimii Domnului (cf. Lc 22,14–23,56). Aceste dou? momente trezesc în inimile participan?ilor dou? sim??minte contrastante, unul de bucurie ?i altul de triste?e. Sentimentele de bucurie sunt exprimate în procesiunea cu ramuri, imitând mul?imea care în acea zi a strigat într-un glas: "Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace în cer ?i glorie în înaltul cerurilor!" (Lc 19,38). Îns? gloria ?i regalitatea lui Cristos sunt doar prevestite. Ele se vor realiza în P?timire ?i în Cruce. Sentimentele de mâhnire se nasc în inimile credincio?ilor la lectura/cântarea pe roluri a Patimii Domnului. Stând în picioare ?i în total? t?cere participan?ii parcurg în mod ideal scenele dramatice ale p?timirii. Cei care l-au aclamat pe Isus ca ?rege”, doar dup? câteva zile cer insistent cu strig?te puternice: ?R?stigne?te-l, r?stigne?te-l!” (Lc 23,21). L-au preferat pe Baraba. Cât? nerecuno?tin??, cât? perfidie, cât? nestatornicie!
4. Dou? dimensiuni: mântuire ?i revela?ie
Primii cre?tini au v?zut în p?timirea lui Isus dou? aspecte importante. Au în?eles c? Patima Domnului înseamn? mântuire ?i revela?ie. Ce vreau s? spun? Drumul Crucii este un eveniment determinant care a fost acceptat ?i tr?it de Isus în favoarea noastr? ca act de solidaritate. Isus a luat asupra sa p?catele noastre ?i a murit în locul nostru. Apoi, drumul Crucii este deopotriv? un act revelator în dou? privin?e. În Cruce se dezv?luie chipul lui Dumnezeu cu iubirea sa nem?rginit? fa?? de noi. În Cruce ne este ar?tat? calea pe care suntem chema?i s? p??im pentru a fi p?rta?i la via?a nou? cu Domnul înviat.
5. Suntem în inima Evangheliei: noi a?a credem!
Ascultând proclamarea patimii Domnului, oricine î?i poate da seama c? nu este vorba de o pagin? biblic? obi?nuit? în care se poveste?te sfâr?itul tragic al lui Isus. Este vorba de ?Evanghelia Evangheliilor” cu anun?ul prin excelen?? al mesajului cre?tin pe care Biserica îl adreseaz? oamenilor din toate timpurile ?i pe care apostolul Paul l-a condensat în aceast? profesiune de credin??: ?V-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit ?i eu: Cristos a murit pentru p?catele noastre, dup? Scripturi, a fost înmormântat ?i a înviat a treia zi, dup? Scripturi. ?i s-a ar?tat lui Chefa (Petru) ?i apoi celor doisprezece. A?adar, atât eu, cât ?i ei, noi predic?m astfel, iar voi astfel a?i crezut (cf. 1Cor 15,3-11). ?i noi a?a credem.
6. ?Botezul” mor?ii, îngrop?rii ?i învierii lui Isus
A sosit momentul ?botezului” lui Isus întru moarte, atât de dorit ?i de temut! A sosit ceasul Satanei ?i al celor alia?i cu puterea întunericului! Dintotdeauna Isus s-a preg?tit la taina acestui ?Botez”: nu un ?botez” ritual, dar un botez al vie?ii. ?S-a despuiat” în mod progresiv de demnitatea sa dumnezeiasc?, a ales condi?ia de servitor ?i s-a l?sat în voia Tat?lui într-o ascultare total? pân? la moarte (cf. Fil 2,6-11 lectura a doua). Isus ?tie c? b?t?lia va fi cumplit?, sângeroas? ?i ca adev?rat lupt?tor se concentreaz? în lupt?. Asud? sânge, dar nu d? înapoi. Este întristat profund, dar nu î?i pierde cump?tul. Este mereu st?pân pe sine. În timp ce apostolii, cu excep?ia lui Iuda, cad de somn, Isus, r?mas singur s? vegheze, se cufund? într-o rug?ciune filial?. Domnul accept? s? bea pân? la cap?t paharul plin cu nelegiuirile omenirii. Nu doar cu ale altora, dar ?i cu ale mele ?i ale tale.
7. P?rta?i la patimile Domnului
Pentru libertatea mea ?i a ta, Isus accept? moartea infamant? a sclavului. A început la cina pascal? cu d?ruirea tainic? de sine în Euharistie pe care o înf?ptuie?te prin d?ruirea concret? pe lemnul Crucii. Acestea sunt semnele extreme ale unei iubiri libere, gratuite, f?r? margini. Pentru a nu r?mâne simpli spectatori la tainele pascale, s? ne punem aceast? întrebare: dintre personajele care se perind? în timpul p?timirii lui Isus, al?turi de cine sau în locul c?ruia a? vrea s? fiu? Te invit s? alegi trei: pe Petru care plânge cu lacrimi amare tr?darea lui Isus; pe Simon din Cirene care îl ajut? pe Isus s?-?i duc? crucea; pe tâlharul din dreapta crucii care se recunoa?te p?c?tos ?i îl roag? pe Isus cu adânc? credin??: "Isuse, aminte?te-?i de mine când vei intra în împ?r??ia ta!" Iar el i-a spus: "Adev?r î?i spun, ast?zi vei fi cu mine în paradis!" (Lc 23,42-43).
8. Mul?imile se întorceau b?tându-?i pieptul
?i acum clipa suprem?: Moartea lui Isus pe Cruce. Era cam pe la ora a ?asea ?i s-a f?cut întuneric pe tot p?mântul pân? la ora a noua. Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâ?iat la mijloc. Isus a strigat cu glas puternic: "Tat?, în mâinile tale încredin?ez sufletul meu". ?i spunând aceasta, ?i-a dat duhul. Când centurionul a v?zut ceea ce s-a întâmplat, l-a pream?rit pe Dumnezeu, zicând: "Cu adev?rat, omul acesta era drept". Toate mul?imile, prezent la aceast? priveli?te, v?zând cele petrecute, se întorceau b?tându-?i pieptul. To?i cunoscu?ii s?i ?i femeile care l-au urmat din Galileea st?teau mai deoparte ?i priveau acestea (Lc 23, 44-49).
9. Rug?ciunea Bisericii
Dumnezeule atotputernic ?i ve?nic, tu ai dat neamului omenesc un exemplu de umilin?? în Mântuitorul nostru, care s-a f?cut om ?i a îndurat moartea pe cruce: d?-ne harul s? înv???m a-l urma în r?bdare, ?i astfel, s? ne învrednicim a fi p?rta?i de învierea sa.
S? ave?i o ?S?pt?mân? Sfânt? binecuvântat?” cu roadele mântuirii.
(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 11 aprilie 2025)