杏MAP导航

(Vatican News – 16 februarie 2025) E Ziua Domnului. Liturghia acestei duminici începe cu o invoca?ie plin? de încredere luat? din Cartea Psalmilor: ?Fii pentru mine, Doamne, o stânc? ocrotitoare, o cetate înt?rit?, ca s? m? mântuie?ti! C?ci tu e?ti stânca mea, cetatea mea, pentru numele t?u, m? vei c?l?uzi ?i m? vei hr?ni” (Ps 30/31,3-4: Ant. la intrare). Psalmistul biblic î?i manifest? încrederea în Dumnezeu repetând insistent: ?Eu m? încred în tine, Doamne, ?i spun: «Tu e?ti Dumnezeul meu, soarta mea este în mâinile tale!»” (vv.15-16). Desigur, a se încrede în Dumnezeu înseamn? a asculta cuvântul s?u ?i a-l pune în practic?, f?când din el regula întregii vie?i. Omul credincios î?i afl? bucuria în împlinirea voin?ei lui Dumnezeu care este pentru el scut de ap?rare, loc sigur ?i cetate înt?rit?. El î?i cl?de?te via?a pe stânca încrederii în Dumnezeu ?i nu pe nisipurile mi?c?toare ale bog??iilor materiale: ?În mâinile tale îmi încredin?ez duhul, tu m? vei mântui, Doamne, Dumnezeule adev?rat” (v.6). Aceste cuvinte au fost rostite ?i de Isus care murind pe cruce a strigat cu glas puternic: ?Tat?, în mâinile tale încredin?ez sufletul meu”. ?i spunând aceasta, ?i-a dat duhul (cf. Lc 23,46). L-au urmat rostind acelea?i cuvinte numero?i sfin?i ?i ferici?i: sf. ?tefan, sf. Policarp, sf.Vasile cel Mare, sf. Bernard, sf. Venceslau al Boemiei ?i mul?i al?ii. La finalul cânt?rii biblice, psalmistul aduce mul?umire lui Dumnezeu ?i exclam? cu entuziasm: ?Cât de mare este bun?tatea ta, Doamne, pe care ai preg?tit-o pentru cei care se tem de tine ?i cu care îi cople?e?ti pe cei care caut? refugiu în tine înaintea fiilor oamenilor!” (v.20). ?i încheie cu un apel c?tre to?i cei angaja?i ca ?i el în lupta zilnic? de tr?ire coerent?: ?Iubi?i-l, a?adar, pe Domnul, voi, to?i cei credincio?i ai lui! Domnul p?ze?te pe cei fideli ?i pedepse?te cu vârf ?i îndesat pe cei trufa?i! Fi?i tari, s? se înt?reasc? inimile voastre, voi, to?i cei care n?d?jdui?i în Domnul!” (Ps 30/31,24-25). Evanghelia acestei duminici este ?Evanghelia Fericirilor”. Isus ne dezv?luie secretul fericirii (cf. Lc 6,17-18a.20-26). La baza ei st? încrederea în Dumnezeu.

1. Evanghelia ?Fericirilor”

Ast?zi suntem to?i pe câmpie. Nimeni nu este mai sus ?i nimeni nu este mai jos. Evanghelistul Luca spune c? ?Isus, coborând de pe munte împreun? cu Cei Doisprezece, s-a oprit pe câmpie. O mare mul?ime de discipoli ai s?i ?i mult popor din toat? Iudeea, din Ierusalim dar ?i din toat? zona de coast? a Tirului ?i a Sidonului, au venit ca s?-l asculte ?i s? fie vindeca?i de bolile lor”. La începutul vie?ii publice a lui Isus, evangheli?tii vorbesc despre o mare adunare de mul?imi din lumea evreiasc? ?i din teritoriile p?gâne. Luca face din aceast? întâlnire cadrul unui discurs în care Isus traseaz? primele orient?ri ale înv???turii sale. Este vorba de marele discurs de pe câmpie. Isus le vorbe?te Celor Doisprezece, dar ascult? ?i mul?imea din jur. Faptul c? Luca spune c? erau acolo mul?i oameni ?i c? se aflau într-o câmpie accesibil? tuturor, înseamn? c? predica pe care Isus urma s? o ?in? este destinat? tuturor. Sensul profund al existen?ei este acela de a fi ferici?i. C?ut?m ?i vis?m doar la asta. Suntem cer?etori de fericire. Lumea ne aminte?te în fiecare zi c? pentru a fi fericit, trebuie s? fii s?n?tos, bogat, ?i mai bine înc?, dac? renumit ?i respectat. Isus le arat? Celor Doisprezece, dar ?i mul?imii din jur (?i nou?), o alt? cale. Fericirile proclamate de Isus ?sunt cele mai înalte cuvinte ale gândirii umane” (Gandhi). Sunt cuvinte greu de pus în practic?, par utopice, dar ele transmit pace întrucât sunt vestea bun? c? Dumnezeu d? bucurie celor care ofer? iubire. Când cineva se ocup? de fericirea altei persoane, Dumnezeu se ocup? de fericirea lui. Dac? la?i totul pentru Dumnezeu, El are grij? de tine. Vei fi fericit, pentru c? îl vei avea ca p?zitor pe Dumnezeu. E?ti ?clientul” ocrotit de Dumnezeu.

2. Isus contureaz? dou? moduri de a concepe via?a

?i ridicându-?i ochii spre discipolii s?i, Isus spunea: ?Ferici?i voi, cei s?raci! Dar, vai vou?, boga?ilor!” Evangheli?tii nu sunt cronicari, ci m?rturisitori. În timp ce evanghelistul Matei relateaz? opt fericiri pronun?ate de Isus, Luca relateaz? doar patru. Pe de alt? parte, acesta înt?re?te cele patru fericiri, opunând fiec?reia un fel de ?amenin?are” introdus? printr-un ?vai” (?Ferici?i voi…Vai vou?”). Înv???mântul cu ajutorul unor imagini contrastante, paralele ?i repetitive era o practic? comun? pentru a facilita înv??area pentru oamenii crescu?i într-o cultur? oral?. Isus contureaz? dou? moduri de a concepe via?a, dou? lumi: fie ?pentru împ?r??ia lui Dumnezeu”, fie ?pentru propria mângâiere”, fie ?în func?ie de aceast? via??”, fie ?în func?ie de via?a ve?nic?”. Mul?imea este entuziast?, c?ci fericirea este important? pentru toat? lumea. To?i vor s? ?tie doar asta: ce trebuie s? fac? pentru a fi ferici?i? Isus se adreseaz? ucenicilor care îl urmeaz?, dar ascult? ?i cei din mul?ime, printre care ?i str?ini.  Se adreseaz? îns? în primul rând celor care au l?sat totul pentru a-l ?i le spune: ?Ferici?i voi”.

3. Ferici?i voi, cei s?raci!

"Ferici?i voi, cei s?raci, c?ci a voastr? este împ?r??ia lui Dumnezeu!” (Lc 6,20). Aceasta este fericirea fundamental?. Dar s? în?elegem bine. Isus nu spune c? s?racul este fericit. Acest lucru ar fi în contradic?ie cu tot ceea ce face. Isus vrea s? ne ajute s? combatem toate felurile de s?r?cie: material?, spiritual?, intelectual? ?i a?a face ?i Biserica din totdeauna. Isus spune ?Ferici?i voi” cu referire la discipolii s?i, adic? la cei care au decis s?-l urmeze dându-i dreptate. Nu s?r?cia este binecuvântat?, ci persoanele, oamenii, s?racii. S?rac, în greac?, traduce un termen ebraic care înseamn? ?îndoit, aplecat”. S?racul este unul care are nevoie, este vulnerabil ?i nu se poate îndrepta singur. Re?inem ?i acest detaliu: prima fericire este la timpul prezent (?a voastr? este împ?r??ia lui Dumnezeu”) iar celelalte sunt la viitor (v? ve?i s?tura, ve?i râde, r?splata voastr? va fi mare în cer). S?racii sunt ferici?i aici, acum, pentru c? Dumnezeu schimb? istoria cu ei. Împ?r??ia lui Dumnezeu este compus? de c?tre persoane care au decis s?-l urmeze pe Isus primindu-i pe to?i ?i comb?tând orice form? de s?r?cie ?i suferin??. Prima condi?ie pentru a face acest lucru este s? renun??m la bog??iile care ne împiedic? s? deschidem por?ile celui s?rac. Bunurile sunt importante ?i pentru a face bine. Problema se na?te când devin un obstacol în a face bine ?i înc? mai mult când pentru a le acapara trebuie s? exploatezi pe cel s?rac în loc s?-l aju?i. Isus combate s?r?cia ?i lucreaz? pentru a construi o lume pe care o nume?te împ?r??ia lui Dumnezeu. Urmându-l ?i ascultându-l pe Isus, înv???m s? construim acea fraternitate de care avem nevoie.

4. Ferici?i, de?i s?raci, fl?mânzi, mâhni?i, urâ?i ?i insulta?i

Fericirile nu sunt un imn adus suferin?ei ?i mizeriei, dar sunt condi?iile ideale pentru a-l experimenta pe Dumnezeu. Cine seam?n? cu Isus (s?rac, blând, milostiv) îl experimenteaz? pe Dumnezeu. Nu trebuie s? c?ut?m s?r?cia sau durerea, ci s? ne punem încrederea în Dumnezeu. Este vorba de a ?ti pe ce ne baz?m, pe ce temei construim edificiul vie?ii noastre: dac? pe ceea ce trece, sau pe ce nu trece. Isus a spus imediat a cui va fi fericirea, vorbind despre un Dumnezeu care are o sl?biciune pentru cei mai mici, pentru cei nenoroci?i. Îi proclam? ferici?i pe cei s?raci pentru c? Dumnezeu îl iube?te pe fiecare dup? nevoia lui, iar s?racul este cel care are cea mai mare nevoie. Suntem chema?i s?-i ajut?m pe cei s?raci în imitarea lui Isus. Istoria lumii este aria de ac?iune a credinciosului, dac? dore?te ?i el s? fie credibil. ?Ferici?i voi, care acum sunte?i fl?mânzi, c?ci v? ve?i s?tura!” Exist? ?i o foame de rela?ii, de persoane pe care po?i conta; o foame de a fi luat în seam?, apreciat ?i iubit. Cine are atitudinea s?racului, va fi amabil ?i mul?umit. ?Ferici?i voi, care plânge?i acum, c?ci ve?i râde!” Cei care plâng sunt ferici?i, nu pentru c? Dumnezeu iube?te durerea, ci pentru c? El este cu ei împotriva durerii. Dumnezeu este mai aproape de cei cu inima r?nit?. Dumnezeu nu îl salveaz? pe om ?de” lacrimi, ci ?în” lacrimi; nu-l protejeaz? ?de” plâns, ci ?în” plâns. Plâng când m? simt r?u, iar aceasta este condi?ia pentru a putea s? m? întorc la a fi copil ?i s? m? rog cu inim? de copil, chemând pe Dumnezeu tat?, mam?, unchi, bunic, bunic?. ?i Dumnezeu aude strig?tul s?racilor. Ferice de cel care se roag? astfel pentru c? va râde. ?Ferici?i ve?i fi când oamenii v? vor urî, când v? vor exclude, când v? vor insulta ?i vor ?terge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului! Bucura?i-v? în ziua aceea ?i tres?lta?i de bucurie, c?ci, iat?, r?splata voastr? va fi mare în cer! Pentru c? a?a f?ceau ?i p?rin?ii lor cu profe?ii” (cf. Lc 6,21-23). Este adev?rat c? dac? vis?m la o lume ca asta uneori ne sim?im r?u, pentru c? nu suntem în?ele?i ?i ar?t?m prea diferit de ceilal?i. Dar Isus ne promite sprijinul s?u ?i ne face s? experiment?m c? împ?r??ia cerurilor exist?. De aceea, sunt ferici?i oricum cei care recunosc c? sunt s?raci ?i accept? s? fie. Cineva m?rturisea: ?Personal, de când am în?eles asta, tr?iesc mai bine ?i m? simt liber de a fi cine ?tie cine”. S?racii nu trebuie s? etaleze nimic.

5. Vai vou?, boga?ilor! De patru ori ?Vai!”

Spre deosebire de Matei, evanghelistul Luca adaug? patru avertismente dure care încep cu expresia ?Vai!”. ?Dar, vai vou?, boga?ilor, pentru c? v? primi?i mângâierea! Vai vou?, celor care sunte?i s?tui acum, c?ci ve?i suferi de foame! Vai vou?, celor care râde?i acum, c?ci ve?i jeli ?i ve?i plânge! Vai vou?, când to?i oamenii v? vor vorbi de bine; pentru c? a?a au f?cut p?rin?ii lor profe?ilor fal?i" (Lc 6,24-26).. Pare un lucru pu?in ciudat c? acest evanghelist numit ?scriba mansuetudinis Christi - c?rturarul blânde?ii lui Cristos” folose?te repetat interjec?ia ?Vai!”. Trebuie precizat c? Isus nu folose?te cuvântul ?Vai!” ca amenin?are. Expresia greac? ?Ouai” se refer? la un termen ebraic ?Hôi”, care înseamn? ?bocet de înmormântare”. Nu este un ?vai” r?zbun?tor sau imprecativ, ci un ?vai” ce exteriorizeaz? sentimente intense de durere, suferin??, mil?, regret, comp?timire, necaz. Isus nu amenin??, ci îi plânge ca fiind deja mor?i pe cei care nu se las? iubi?i de Tat?l din ceruri. A?adar, ace?ti ?vai” nu sunt blesteme. Sunt preocup?rile unui tat? care î?i iube?te copiii ?i este îndurerat când fac alegeri gre?ite ce nu duc la ?inta vie?ii. Dumnezeu, fiind bogat, s-a f?cut s?rac în Isus Cristos, ar?tând c? exist? o cale mai bun?, deoarece permite s? construim acea comuniune ?i fraternitate vital? de care avem nevoie cu to?ii indiferent de credin?? sau religie. Urmarea ?i ascultarea lui Isus este un mare ajutor ?i un ghid pentru a dobândi o via?? deplin?. Isus însu?i a tr?it fericirile pe care le-a proclamat. Ele zugr?vesc chipul lui. Avem în fa?a ochilor no?tri modelul tuturor fericirilor.

6. Cântarea psalmistului

Dou? c?i, dou? destine, dou? portrete sunt prezentate ?i în compozi?ia didactic? ce deschide cartea Psalmilor biblici. ?Fericit omul care nu ia parte la sfatul celor r?i, nu urmeaz? calea p?c?to?ilor ?i nu se a?az? lâng? cei care batjocoresc, dar î?i g?se?te pl?cerea în Legea Domnului ?i la Legea lui cuget? ziua ?i noaptea. El este ca pomul s?dit lâng? un izvor de ap? ?i aduce rod la timp; frunzele lui nu se ve?tejesc ?i tot ce începe duce la bun sfâr?it. Nu tot a?a este cu cei r?i, nu tot a?a; ei sunt ca pleava pe care o spulber? vântul. C?ci Domnul cunoa?te calea celor drep?i, iar drumul urmat de cei r?i duce la pieire” (Ps 1,1-4.6: psalmul responsorial). ?Fericit este omul care î?i pune încrederea în Domnul” (Ps 39/40,5c). Vestea bun? din aceast? duminic?? Dac? accept?m fericirile, logica lor ne schimb? inimile dup? inima lui Dumnezeu.

7. Rug?ciunea Bisericii

?Dumnezeule, tu ne-ai spus c?-?i faci l?ca? în inimile drepte ?i curate: d?-ne fericirea s? tr?im pururi în harul t?u, astfel încât s? binevoie?ti a locui în noi”. Tuturor, mult? bucurie în Domnul!

S? ve?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucurie ?i pace.
(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 14 februarie 2025)