杏MAP导航

(Vatican News - 19 ianuarie 2025) E Ziua Domnului. Sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie se deschide cu o invita?ie la pream?rirea lui Dumnezeu pentru lucr?rile minunate înf?ptuite în natur? ?i în istoria lumii. ?Tot p?mântul s? te adore ?i s?-?i cânte ?ie, Dumnezeule; s? cânte numelui t?u, Dumnezeule Preaînalt!” (cf. Ps 65/66,4: Ant. la intrare). Dintre lucr?rile lui Dumnezeu psalmistul men?ioneaz? eliberarea poporului din sclavia egiptean?. Poporul lui Israel este convins c? ceea ce Dumnezeu a s?vâr?it în trecut este o garan?ie pentru ceea ce va face pentru el în viitor. Crezând în iubirea milostiv? a lui Dumnezeu omul î?i pune continuu via?a în mâinile lui ?i îi mul?ume?te. La sfânta Liturghie îl pream?rim pe Dumnezeu pentru slava sa cea mare manifestat? în Isus Cristos ?i îi aducem mul?umire. Împreun? cu Biserica nu-i aducem jertfe grase de ardere de tot, cu arom? de berbeci, de boi ?i de ?api (cf. Ps 65/66,15), care nu cur??? con?tiin?a de faptele moarte (cf Evr 9,14), dar îi aducem jertfa Trupului ?i Sângelui lui Cristos. Biserica îns??i se ofer? Tat?lui în unire cu Cristos. În aducerea de mul?umire suntem sus?inu?i de credin?a c? în Cristos cel mort ?i înviat ?am trecut de la moarte la via??” (cf. 1In 3,14) ?i nutrim speran?a c? vom lua parte cu el la masa Pa?telui ve?nic.

1. O nou? manifestare a lui Mesia

Dup? s?rb?torile ?Epifania” ?i respectiv ?Botezul Domnului, ast?zi celebr?m duminica Nun?ii din Cana Galileei. Semnul nun?ii din Cana, cum îl nume?te evanghelistul Ioan, este o nou? manifestare mesianic?. Atunci Isus a început seria semnelor sale, c?ci preschimbând apa în vin ?i-a ar?tat slava iar ucenicii s?i au crezut în el. Ar?tându-?i slava, Isus las? s? se în?eleag? c? s-au împlinit timpurile mesianice. Episodul este povestit doar de evanghelistul Ioan. Îl red?m pe scurt. S-a f?cut o nunt? în satul Cana, nu departe de Nazaret. Lua parte la nunt? ?i mama lui Isus, ?i probabil din acest motiv ?a fost chemat ?i Isus cu discipolii s?i”. La un moment dat s-a terminat vinul. S?rb?toarea bucuriei risca s? se transforme într-o situa?ie penibil? pe care cei doi miri nu aveau s-o uite toat? via?a. Maria, mama lui Isus, a fost cea dintâi care ?i-a dat seama c? nu mai aveau vin, de aceea îi semnaleaz? întâmplarea lui Isus. ?i Domnul rezolv? situa?ia f?când prima sa minune. Cere s? fie umplute cu ap? ?ase vase de piatr? ?i transform? apa într-un vin de calitate mai bun decât primul (cf. In 2,1-11: Evanghelia zilei).

2. Leg?mântul lui Dumnezeu cu oamenii

Ce vrea s? înve?e participarea lui Isus la o nunt?? Principala înv???tur? pe care evanghelistul Ioan vrea s? o transmit? este faptul c? religia este o comuniune de iubire dintre Dumnezeu ?i oameni. Avem aici în vedere toat? teologia alian?ei (leg?mântului) despre care se vorbe?te în Vechiul ?i Noul Testament. Dumnezeu ?i omenirea sunt mirii teologiei cre?tine. În alte religii leg?tura dintre Dumnezeu ?i oameni poate fi v?zut? într-un alt mod, dar pentru Isus ea nu poate fi conceput? decât ca o rela?ie de iubire. De altfel, profe?ii lui Israel gândeau în acela?i mod (cf. Is 62,1-5: prima lectur?). Dac? religia se întemeiaz? pe altceva, ca de pild? pe tradi?iile populare, pe ra?ionalitatea credin?ei, pe etica religioas? considerat? necesar? pentru buna convie?uire între oameni, atunci, într-o zi sau alta ?vinul se va sfâr?i chiar în toiul s?rb?torii”. Vor r?mâne dezam?gi?i to?i cei care cred c? intr? în lumea realit??ilor spirituale cu ajutorul tehnicilor de manipulare psihic? a poten?ialului l?untric. Ar putea r?mâne ?f?r? vin”, adic? ?dezam?gi?i” ?i cei care, ne?inând cont de înv???tura profe?ilor, pun în centrul religiozit??ii Legea ?i nu pe Autorul legii. Aceasta este o pozi?ie religioas? demn? de respect, dar insuficient? ?i periculoas?. Numai ideea despre un Dumnezeu al tuturor oamenilor poate salva religiile de riscurile latente ale extremismului ideologic.

3. Face?i tot ce v? va spune

În pericopa evanghelic? nu este sugerat? în mod explicit teologia nun?ii. Îns? fraza pe care Maria o spune slujitorilor ofer? o direc?ie. Maria, care este prima mireas? a lui Dumnezeu în planul evanghelic de mântuire, a spus: ?Iat?, slujitoarea Domnului: fie mie dup? cuvântul t?u” (Lc 1,38). Acum în?elegem de ce Isus, r?spunzând mamei sale care îi cerea s? intervin? întrucât la s?rb?toarea nun?ii se terminase vinul, i-a zis: ?Ce ne prive?te pe mine ?i pe tine, femeie; înc? nu a venit ceasul meu” (In 2,4). Evanghelistul Ioan pune fa?? în fa?? prima femeie a neamului omenesc, care a zis ?nu” lui Dumnezeu (cf. Gen 3,15) ?i prima femeie a noii umanit??i care a zis ?da” lui Dumnezeu (Lc 1,38) ?i i-a invitat pe oameni s? fac? la fel: ?Face?i tot ce v? va spune!”. Numai ascultându-l pe Isus apa religiozit??ii noastre umane poate fi preschimbat? în vinul Evangheliei, care nu cunoa?te egal. Aceasta este convingerea lui Ioan. Negre?it, este ?i convingerea celorlal?i discipoli ?i prin aceasta, ?i convingerea noastr?.

4. Isus onoreaz? nunta

R?mânem la aceea?i întrebare. Ce a voit Isus s? spun?, acceptând s? participe la o s?rb?toare de nunt?? Mai întâi, Isus a dorit s? onoreze nunta dintre un b?rbat ?i o femeie. Prin prezen?a sa Isus a amintit c? nunta este un lucru frumos voit ?i binecuvântat de Creator. În al doilea rând, evanghelistul vrea s? arate c? prin venirea lui Isus se realizeaz? în lume acea nunt? mistic? dintre Dumnezeu ?i omenire, care fusese anun?at? prin profe?i cu numele de ?alian?a cea nou? ?i ve?nic?”. În Vechiul Testament de multe ori Dumnezeu vorbise despre iubirea sa fa?? de omenire folosind simbolul iubirii nup?iale. Ei bine, spune evanghelistul Ioan, la Cana Galileei, simbolul devine realitate. Nunta concret? dintre doi tineri este ocazia cea mai potrivit? pentru a vorbi despre un alt mire ?i despre o alt? mireas?.

5. Rela?ia de nunt?: simbol ?i realitate

Ce s? în?elegem din asta? Înseamn? c? nunta din Cana este doar un pretext pentru a vorbi despre o alt? nunt?, despre nunta spiritual?? Nu, deoarece raportul este reciproc. Trebuie spus în mod clar: ?Dac? nunta dintre doi tineri serve?te ca simbol pentru nunta spiritual? dintre omenire ?i Cristos, atunci ?i nunta dintre Cristos ?i Biseric? (omenire) serve?te ca model pentru nunta dintre un b?rbat ?i o femeie”. În alte cuvinte, dac? vrem s? descoperim în lumina Scripturilor, cum ar trebui s? fie raporturile dintre un b?rbat ?i o femeie în c?s?torie, atunci trebuie s? privim care sunt raporturile dintre Cristos ?i Biseric?.

6. C?s?toria în viziunea apostolului Paul

Vom încerca s? l?murim institu?ia c?s?toriei urmând gândirea apostolului Paul manifestat? în scrisoarea c?tre comunitatea din Efes (cf. Ef 5,25-33). Apostolul spune c? la originea ?i în centrul oric?rei c?s?torii trebuie s? fie iubirea: ?B?rba?ilor, iubi?i-v? so?iile a?a cum Cristos a iubit Biserica ?i s-a dat pe sine pentru ea” (Ef 5,25). Ast?zi aceast? afirma?ie pare presupus?. Îns?, abia de mai bine de un secol s-a ajuns la o recunoa?tere a ei, ?i înc? nu pretutindeni în lume. Timp de secole ?i milenii c?s?toria a fost o tranzac?ie între familii, un mod de a conserva patrimoniul material sau de a asigura mâna de lucru în folosul capilor sau ca obliga?ie social?. Protagoni?tii c?s?toriei erau p?rin?ii ?i familiile respective, nu mirii care de multe ori se cuno?teau între ei doar în ziua nun?ii. Ce spune sfântul Paul? Potrivit apostolului, Cristos nu numai c? iube?te Biserica, dar iubirea sa este o iubire ?geloas?” (cf. 2Cor 11,2). A?a ar trebui s? fie ?i iubirea oric?rui so? ?i al oric?rei so?ii. De fapt, nu exist? doar gelozia boln?vicioas?, patologic?, rea, semn de sl?biciune ?i lips? de încredere. Exist? ?i o gelozie bun? care este contrariul indiferen?ei ?i nep?s?rii. Exis? o gelozie care înseamn? zel, interes ?i preocupare pentru altul. Înseamn? iubire. Gratuitate.

7. Cristos, modelul so?ilor

Tot în scrisoarea c?tre Efeseni apostolul Paul spune c? Isus s-a dat pe sine pentru comunitatea credincio?ilor ?ca s? ?i-o prezinte sie?i ca o Biseric? glorioas?, f?r? s? aib? vreo pat? sau rid sau ceva asem?n?tor” (Ef. 5,27). Ne întreb?m, e posibil pentru un b?rbat c?s?torit s?-l imite ?i în asta pe mirele Cristos? Poate b?rbatul s? îndep?rteze ridurile propriei so?ii? Dac? da, cum se realizeaz?? Exist? ridurile cauzate de lipsa iubirii, de faptul de a fi l?sa?i singuri. So?ia care se simte important? pentru so?, nu are riduri, sau, dac? le are, sunt riduri de alt soi, care îi m?resc, nu-i mic?oreaz? frumuse?ea. Sunt poate ridurile suferin?ei. Atunci b?rbatul care îl imit? pe Cristos nu ?ine cont de ridurile so?iei, ci se d?ruie?te pentru a o înfrumuse?a. 

8. Biserica, modelul so?iilor

Dar so?iile, ce pot înv??a de la modelul lor care este Biserica? Biserica se împodobe?te numai pentru mirele ei, nu pentru a pl?cea altora. Este mândr? ?i entuziast? de mirele ei Cristos ?i nu obose?te niciodat? s?-i aduc? laude. Încercând s? transpunem pe plan uman, acest fapt aminte?te mireselor ?i so?iilor c? stima ?i admira?ia lor sunt un lucru foarte important pentru mire sau so?. Uneori este pentru ei lucrul care conteaz? cel mai mult pe lume. Ar fi ceva grav dac? so?iile l-ar omite, dac? nu ar avea niciodat? un cuvânt de pre?uire pentru munca lor, pentru capacitatea lor, pentru curajul lor, pentru devotamentul lor fa?? de familie, pentru ceea ce spun, pentru ceea ce fac. Iubirea se alimenteaz? cu stim? ?i respect ?i moare când acestea lipsesc.

9. Fidelitatea lui Dumnezeu

Exist? îns? un lucru pe care modelul divin îl aminte?te mai ales b?rba?ilor, dar e valabil ?i pentru so?ii. E vorba de fidelitate. Dumnezeu este credincios, mereu, în ciuda infidelit??ilor oamenilor. Profetul Osea descrie raporturile dintre Dumnezeu ?i poporul lui Israel folosind imaginea unei c?s?torii în criz?. Poporul este infidel, se arunc? în bra?ele idolilor, îi întoarce spatele lui Dumnezeu. Cum reac?ioneaz? Dumnezeu? Mai întâi, Dumnezeu amenin?? cu pedepse, î?i vars? mânia, strig? puternic c?tre fii cu cuvinte foarte ?omene?ti”: ?Acuza?i-o, acuza?i-o pe mama voastr?,  c?ci ea nu mai este so?ia mea ?i eu nu mai sunt b?rbatul ei! S? fie îndep?rtate din ochii mei semnele desfrân?rii ei”. Dar apoi, v?zând c? amenin??rile nu au nici un rezultat, Dumnezeu decide s? se schimbe el, s? pun? o piatr? peste trecut ?i s? recâ?tige so?ia cu for?a iubirii. Cuvintele lui Dumnezeu duc gândul la un so? care îi ofer? so?iei ?ansa de a face împreun? o lung? c?l?torie, numai ei singuri, pentru a reîncepe totul de la cap?t, ca într-o nou? lun? de miere: ?iat?, o voi ademeni, o voi duce în pustiu ?i-i voi vorbi la inim?!... Va cânta acolo ca în zilele tinere?ii ei” (cf. Os 2,4-17).

10. Fidelitatea dintre so?i

În zilele noastre, se vorbe?te prea pu?in sau deloc despre rolul fidelit??ii în via?a de c?s?torie. Infidelitatea este cauza falimentului celor mai multe c?s?torii. Se justific? tr?darea spunând c? leg?tura de c?s?torie era deja rupt?, uitând c? leg?mântul c?s?toriei începe s? sl?beasc? în momentul când se cedeaz? infidelit??ii, chiar dac? ini?ial doar cu inima. Curios este faptul c? cel ce tr?deaz? arunc? toat? vina asupra altuia ?i se plânge c?-i doar victim?, c?ci a fost în?elat. Într-o cuvântare c?tre popor sfântul Augustin f?cea urm?toarele observa?ii: ?Dac? un so? afirm? c? e cast ?i credincios fa?? de so?ia sa, al?ii râd de el zicându-i c? nu-i b?rbat. Pân? la acest punct ajunge perversitatea omeneasc?, încât cine este învins de pofta nest?pânit?, este considerat c?-i b?rbat, în timp ce nu ar fi b?rbat cel ce o învinge. Este ca ?i cum asistând la un spectacol într-un amfiteatru, s-ar considera mai puternic cine r?mâne întins sub pântecele fiarei, ?i nu cine triumf? asupra ei” (Sermones 9,12). Augustin se adresa so?ilor pentru c? în vremea lui (ca de altfel pân? nu de mult) adulterul era considerat ca ceva enorm de grav, când era comis de c?tre femeie, ?i considerat ca o bravur? cu care se l?uda înaintea prietenilor, când era comis de un b?rbat. Ast?zi ?tim c? avertismentul este valabil pentru so? ?i so?ie în egal? m?sur?.

11. Nu mai au vin

Dar s? revenim la episodul nun?ii din Cana Galileii. Episodul con?ine o speran?? pentru toate perechile de so?i, chiar cele mai bune. Se întâmpl? în orice c?s?torie ceea ce s-a întâmplat la nunta din Cana. Totul începe cu entuziasm ?i mare veselie. ?i ?vinul învesele?te inima omului”, cum spune psalmistul (cf. Ps 103/104,15). Îns?, cu trecerea timpului entuziasmul nun?ii începe s? scad?, ca vinul la nunta din Cana, pân? se stinge complet. Atunci via?a pierde orice farmec, nu mai înainteaz? din dragoste ?i cu bucurie spontan?, dar din obi?nuin??. Dac? so?ii nu sunt aten?i, începe s? se lase asupra familiei un nor cenu?iu de insatisfac?ie ?i de indiferen??. Invita?ilor la propria nunt? – în acest caz copiilor car vin – adesea nu li se mai ofer? decât propria oboseal? ?i propriile preocup?ri. ?i în cazul acestor so?i trebuie s? se spun?: ?Nu mai au vin!”. Atunci, ce-i de f?cut?

12. Invitarea lui Isus la nunt?

Episodul nun?ii din Cana indic? so?ilor o cale pentru a nu ajunge în situa?ia de a pierde vinul bucuriei, sau pentru a ie?i din ea dac? au c?zut. Solu?ia este invitarea lui Isus la propria nunt?. Dac? Isus este prezent, i se poate cere s? repete minunea din Cana. I se poate cere s? preschimbe apa în vin, s? transforme apa obi?nuin?ei, a rutinei, a r?celii în vinul unei iubiri ?i al unei bucurii mai frumoase ?i mai intense, cum era vinul înmul?it în Cana Galileii. ?A-l invita pe Isus la propria nunt?” înseamn? a ?ine la îndemân? Evanghelia iubirii în propria cas?, înseamn? a se ruga împreun?, înseamn? a se apropia frecvent de sfintele taine, înseamn? a lua parte la via?a Bisericii. Este ?tiut c? nu totdeauna cei doi so?i sunt pe aceea?i linie sub aspect religios. Poate unul dintre ei este credincios iar altul nu, sau cel pu?in nu în egal? m?sur?. În acest caz, cel care îl cunoa?te pe Isus, s?-l invite la nunt?, s? fac? asta cu amabilitate, cu respect fa?? de cel?lalt, cu iubire ?i via?? coerent?, s? fac? în a?a fel ca Isus s? devin? prieten pentru amândoi, un ?prieten de familie”!

13. C?s?toria nu este ceva ?absolut”

Dup? ce am auzit multe lucruri despre c?s?torie ?i familie, poate este necesar s? amintim mirilor ?i p?rin?ilor o regul? de baz?. Ca s? o  în?elegem cu se cuvine, e nevoie de aten?ie sporit?. Iat? regula: ?c?s?toria un este ceva absolut, nu înseamn? totul în via??!” A pune pe seama c?s?toriei a?tept?ri peste m?sur? de mari pe care nu le va putea satisface niciodat?, înseamn? a condamna c?s?toria la un e?ec sigur. Un mare scriitor afirma c? ?tot ceea ce este trec?tor nu este decât un simbol; doar în ceruri devine realitate” (J.W. von Goethe, în opera ?Faust”). C?s?toria este, întocmai, una din realit??ile care trec odat? c? înf??i?area acestei lumi (cf. 1Cor 7,31). Ar fi gre?it s? consideri c?s?toria ca ceva absolut de care ar depinde îns??i reu?ita sau falimentul întregii vie?i. Exist? persoane care întâmpin? dificult??i ?i necazuri mari în c?s?torie, dar cu toate acestea sunt de o mare demnitate ?i poate mai bune decât multe altele care au o c?s?torie ?reu?it?”. Doar în Dumnezeu comuniunea dintre persoane (inclusiv a so?ilor între ei) devine realitate pentru totdeauna. În timpul pelerinajului pe p?mânt este important ca fiecare s? r?spund? Domnului potrivit chem?rii. De fapt, exist? diferite daruri, diferite slujiri, diferite lucr?ri, ?îns? toate acestea le lucreaz? unul ?i acela?i Duh, care împarte fiec?ruia dup? cum vrea” (cf. 1Cor 12,4-11).

14. A privi în aceea?i direc?ie

S-a spus c? a se iubi nu înseamn? a se privi în ochi unul pe altul, dar a privi împreun? în aceea?i direc?ie spre acela?i obiectiv. Este ca un vitraliu dublu prin care trece lumina soarelui. Cuvântul lui Dumnezeu ne-a dezv?luit ast?zi direc?ia în care so?ii trebuie s? priveasc? împreun? pentru a persevera în alegerea lor. Dumnezeu este izvorul iubirii ?i al fidelit??ii iar în Isus Cristos s-a ar?tat iubirea sa milostiv? ?i fidel?. D?ruindu-ne vinul nou al Împ?r??iei, Isus face s? ne bucur?m de comuniunea la care Dumnezeu ne cheam?. Ea este asem?n?toare cu cea care se realizeaz? prin nunta dintre un b?rbat ?i o femeie. ?Unul singur este Duhul… unul singur este Domnul” (cf. 1Cor 12,4-11: lectura a doua) ?i orice dar al s?u este pentru deplina noastr? comuniune cu Dumnezeu. Asta ne-o dorim, c?ci ?ne-ai f?cut pentru tine, Doamne, ?i nelini?tit este sufletul nostru pân? nu se odihne?te în tine” (Sf. Augustin, Confesiuni 1,1).

15. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeule atotputernic ?i ve?nic, care st?pâne?ti toate câte sunt pe p?mânt ?i în cer, ascult? cu bun?tate rug?ciunile poporului t?u ?i d?ruie?te timpurilor noastre pacea ta.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu vinul bucuriei ?i al p?cii în familii.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 17 ianuarie 2025)