杏MAP导航

ANDREA TORNIELLI

Vatican News - 19 decembrie 2023. «"Nemo venit nisi tractus", nimeni nu se apropie de Isus dac膬 nu este atras, scria Sfântul Augustin parafrazând cuvintele Nazarineanului: "Nimeni nu vine la mine dac膬 nu este atras de Tat膬l meu". La originea atrac葲iei fa葲膬 de Isus - acea atrac葲ie de care vorbea Benedict al XVI-lea, amintind de modul în care se r膬spânde葯te credin葲a - se afl膬 întotdeauna ac葲iunea harului. Dumnezeu ne precede întotdeauna, ne cheam膬, ne atrage, ne face s膬 facem un pas spre El, sau cel pu葲in aprinde în noi dorin葲a de a face acest pas, chiar dac膬 ni se pare c膬 ne lipse葯te înc膬 puterea 葯i ne sim葲im paraliza葲i.

Inima unui pastor nu poate r膬mâne indiferent膬 fa葲膬 de oamenii care se apropie de el cu umilin葲膬 cerând s膬 fie binecuvânta葲i, indiferent de condi葲ia lor, de istoria lor, de drumul lor în via葲膬. Inima p膬storului nu stinge lic膬rirea pl膬pând膬 a celor care î葯i simt propria insuficien葲膬, 葯tiind c膬 au nevoie de mil膬 葯i ajutor de sus. Inima p膬storului întrez膬re葯te în acea cerere de binecuvântare o cr膬p膬tur膬 în zid, o mic膬 sp膬rtur膬 prin care harul poate fi deja la lucru. 葮i astfel, prima sa preocupare nu este s膬 închid膬 micu葲a cr膬p膬tur膬, ci întâmpinând 葯i implorând binecuvântare 葯i mil膬 pentru ca oamenii pe care-i are în fa葲a sa s膬 poat膬 începe s膬 în葲eleag膬 planul lui Dumnezeu pentru via葲a lor.

Aceast膬 con葯tientizare de baz膬 este transmis膬 de "Fiducia supplicans", Declara葲ia Departamentului pentru Doctrina Credin葲ei privind semnifica葲ia binecuvânt膬rilor, care deschide posibilitatea binecuvânt膬rii cuplurilor aflate în situa葲ii neregulate, chiar 葯i a cuplurilor de acela葯i sex, clarificând în mod clar c膬 binecuvântarea în acest caz nu înseamn膬 aprobarea op葲iunilor lor de via葲膬 葯i reiterând, de asemenea, necesitatea de a evita orice ritualizare sau alte elemente care ar putea imita chiar 葯i de departe o c膬s膬torie. Este un document care aprofundeaz膬 doctrina privind binecuvânt膬rile, f膬când distinc葲ia între cele rituale 葯i liturgice 葯i cele spontane, care se caracterizeaz膬 mai degrab膬 ca fiind acte de devo葲iune legate de pietatea popular膬. Este un text care concretizeaz膬, zece ani mai târziu, cuvintele scrise de papa Francisc în "Evangelii gaudium": "Biserica nu este o vam膬, este casa p膬rinteasc膬 în care este loc pentru fiecare persoan膬 cu propria sa via葲膬 葯i dificult膬葲i".

Originea Declara葲iei este evanghelic膬. Aproape în fiecare pagin膬 a Evangheliei, Isus rupe tradi葲iile 葯i prescrip葲iile religioase, respectabilitatea, conven葲iile sociale. 葮i face gesturi care îi scandalizeaz膬 pe conformi葯ti, pe cei care se autointituleaz膬 "puri", pe cei care î葯i fac un scut de norme 葯i reguli pentru a îndep膬rta, a respinge, a închide u葯ile. Aproape în fiecare pagin膬 a Evangheliei îi vedem pe înv膬葲膬torii legii încercând s膬-l pun膬 pe Isus la punct cu întreb膬ri tenden葲ioase, pentru ca apoi s膬 murmure indigna葲i în fa葲a libert膬葲ii sale care debordeaz膬 de mil膬: "El îi prime葯te pe p膬c膬to葯i 葯i m膬nânc膬 cu ei!".

Isus era gata s膬 alerge la casa centurionului din Cafarnaum pentru a-l vindeca pe slujitorul s膬u iubit, f膬r膬 grija de a se murd膬ri intrând în locuin葲a unui p膬gân. El a permis p膬c膬toasei s膬 îi spele picioarele în fa葲a privirilor judec膬toare 葯i dispre葲uitoare ale oaspe葲ilor, incapabili s膬 în葲eleag膬 de ce nu a respins-o. L-a privit 葯i l-a chemat pe vame葯ul Zaheu în timp ce st膬tea prins de crengile sicomorului, f膬r膬 s膬 se a葯tepte ca el s膬 se converteasc膬 葯i s膬-葯i schimbe via葲a înainte de a primi acea privire milostiv膬. Nu a condamnat-o pe femeia adulterp, care era pasibil膬 de lapidare conform legii, ci a dezarmat mâinile c膬l膬ilor ei, amintindu-le c膬 葯i ei - ca to葲i ceilal葲i - erau p膬c膬to葯i. A spus c膬 a venit pentru cei bolnavi 葯i nu pentru cei s膬n膬to葯i, s-a comparat cu figura singular膬 a unui p膬stor dispus s膬 lase 99 de oi nesupravegheate pentru a merge s膬 o g膬seasc膬 pe cea r膬t膬cit膬. L-a atins pe lepros, vindecându-l de boala sa 葯i de stigmatul de a fi un proscris "de neatins". Ace葯ti oameni considera葲i "rebuturi" i-au întâlnit privirea 葯i s-au sim葲it iubi葲i, beneficiari ai unei îmbr膬葲i葯膬ri plin膬 de îndurare care le-a fost oferit膬 f膬r膬 nicio condi葲ie prealabil膬. Descoperindu-se iubi葲i 葯i ierta葲i, ei 葯i-au dat seama ce erau: ni葯te bie葲i p膬c膬to葯i ca to葲i ceilal葲i, care aveau nevoie de convertire, care tr膬iau condi葲ia total膬 de cer葯etori.

Papa Francisc le-a spus noilor cardinali, crea葲i în februarie 2015: "Pentru Isus, ceea ce conteaz膬 mai presus de toate este s膬 ajung膬 la cei îndep膬rta葲i 葯i s膬-i salveze, s膬 vindece r膬nile celor bolnavi, s膬 îi reintegreze pe to葲i în familia lui Dumnezeu. Iar acest lucru îi scandalizeaz膬 pe unii! Iar lui Isus nu-i este fric膬 de acest tip de scandal! El nu se gânde葯te la oamenii închi葯i care se scandalizeaz膬 chiar 葯i de o vindecare, care se scandalizeaz膬 de orice deschidere, de orice pas care nu se încadreaz膬 în schemele lor mentale 葯i spirituale, de orice mângâiere sau bun膬tate care nu corespunde obiceiurilor lor de gândire 葯i purit膬葲ii lor ritualice".

"Doctrina catolic膬 peren膬 despre c膬s膬torie", subliniaz膬 Declara葲ia, nu se schimb膬: numai în contextul c膬s膬toriei dintre un b膬rbat 葯i o femeie "rela葲iile sexuale î葯i g膬sesc sensul lor natural, adecvat 葯i pe deplin uman". Prin urmare, trebuie s膬 se evite s膬 se recunoasc膬 drept c膬s膬torie "ceea ce nu este". Dar, dintr-o perspectiv膬 pastoral膬 葯i misionar膬, nu este momentul s膬 închidem u葯a unui cuplu aflat într-o situa葲ie neregulat膬 care vine s膬 cear膬 o simpl膬 binecuvântare, poate cu ocazia unei vizite la un sanctuar sau în timpul unui pelerinaj. Eruditul evreu Claud Montefiore a identificat caracterul distinctiv al cre葯tinismului tocmai în acest lucru: "În timp ce alte religii descriu omul care îl caut膬 pe Dumnezeu, cre葯tinismul proclam膬 un Dumnezeu care îl caut膬 pe om.... Isus a înv膬葲at c膬 Dumnezeu nu a葯teapt膬 poc膬in葲a p膬c膬tosului, ci îl caut膬 pentru a-l chema la sine." U葯a deschis膬 a unei rug膬ciuni 葯i o mic膬 binecuvântare pot fi un început, o oportunitate, un ajutor.»