Simbolul de la Niceea, icoan? a lui Isus Christos ?n cuvinte
Simbolul de la Niceea, icoan? a lui Isus Christos în cuvinte
O ?icoan? în cuvinte”: aceasta este imaginea sugestiv? prin care documentul elaborat de Comisia Teologic? Interna?ional? (CTI) cu ocazia celei de-a 1700-a anivers?ri a Conciliului Ecumenic de la Niceea (325-2025) ?i dat acum publicit??ii, ne propune s? privim Simbolul de credin?? promulgat de P?rin?ii acestui Conciliu ?i al c?rui prim capitol ofer? o frumoas? ?i profund? ?lectur? doxologic?”: ?A s?rb?tori Niceea la cea de-a 1700-a aniversare a sa înseamn? înainte de toate a ne minuna de Simbolul pe care Conciliul ni l-a l?sat ?i de frumuse?ea darului oferit în Isus Cristos, pentru care este ca o icoan? în cuvinte” (n. 7, p. 19).
Tocmai asupra acestei tr?s?turi ?doxologice” trebuie atras? aten?ia, dar nu f?r? a preciza mai întâi c? inten?ia acestor reflec?ii este de a oferi mai degrab? o ?invita?ie la lectur?” decât o sintez? precis? a documentului amplu ?i bogat (care const? în patru capitole, pentru un total de 124 de numere), a c?rui articulare este bine descris? la nr. 5. Primul capitol, intitulat Un simbol pentru mântuire: Doxologie ?i teologie în dogma de la Niceea (nr. 7-47), propune ?o lectur? doxologic? a Simbolului, pentru a eviden?ia resursele sale soteriologice ?i, prin urmare, cristologice, trinitare ?i antropologice”, împreun? cu anvergura ecumenic? a credin?ei de la Niceea. Al doilea capitol, de tent? patristic?, intitulat Simbolul de la Niceea în via?a celor care cred ?Credem a?a cum botez?m; ?i ne rug?m a?a cum credem” (nr. 48-69), încearc? s? exploreze ?modul în care via?a liturgic? ?i via?a de rug?ciune au fost fertilizate în Biseric? dup? Conciliu”; în cel de-al treilea, intitulat Niceea ca eveniment teologic ?i eveniment eclezial (nr. 70-102), se insist? apoi ?asupra modului în care Simbolul ?i evenimentul Conciliului m?rturisesc acela?i eveniment al lui Isus Cristos, a c?rui p?trundere în istorie ofer? un acces f?r? precedent la Dumnezeu ?i introduce o transformare a gândirii umane ?i [...] m?rturise?te de asemenea o noutate în modul în care Biserica lui Cristos se structureaz? ?i î?i îndepline?te misiunea”; pentru a analiza, în fine, în cel de-al patrulea capitol (nr. 103-120), ?condi?iile de credibilitate ale credin?ei m?rturisite la Niceea într-o etap? de teologie fundamental? care va pune în lumin? natura ?i identitatea Bisericii”.
Natura doxologic? a documentului CTI reiese clar înc? de la prima pagin? a textului: ?Dup? 1700 de ani, este vorba de a s?rb?tori acest eveniment printr-o doxologie” (n. 1). Primul sens cu care ne referim la ?doxologie” este a?adar acela de invita?ie de a aduce pream?rire Domnului pentru darul harului pe care Conciliul de la Niceea ?i Simbolul promulgat în cadrul acestuia l-au reprezentat ?i îl reprezint? ?i ast?zi pentru întreaga via?? a Bisericii.
Dar mai exist? ?i o alt? accep?iune semnificativ? în modul în care referin?a la ?doxologie” este folosit? în text, bine exprimat? în deschiderea primului capitol, unde se afirm? c? studiul Simbolului niceean oferit în document se dore?te a fi ?un act de teologie doxologic?” (n. 7). Aceast? afirma?ie luminoas? ?i puternic? este bine luminat? de înv???tura valoroas? a teologului luteran Jürgen Moltmann, care a dedicat unul dintre capitolele eseului s?u despre teologia trinitar? la ceea ce el nume?te ?Trinitatea doxologic?”. Prezentând sensul acestei afirma?ii, el a subliniat - printre altele - c? ?adev?rata teologie, ?i anume cunoa?terea lui Dumnezeu, î?i g?se?te expresia în mul?umire, pream?rire ?i adora?ie. Iar ceea ce este exprimat în doxologie, este într-adev?r teologie adev?rat?. [...] În cunoa?terea recunosc?toare, admirativ? ?i adoratoare, Dumnezeul trinitar nu este transformat într-un obiect al omului, el nu este luat în posesie ori însu?it. Aici, cel care cunoa?te particip? la cel cunoscut ?i, prin cunoa?terea ?i admira?ia sa, este transformat în ceea ce cunoa?te. Aici noi cunoa?tem în m?sura în care iubim, cunoa?tem pentru a participa. A-L cunoa?te pe Dumnezeu înseamn? deci a participa la plin?tatea vie?ii divine. Acesta a fost motivul pentru care în Biserica primelor veacuri cunoa?terea doxologic? a lui Dumnezeu a fost numit? theologia în sens propriu, pentru a o deosebi de doctrina mântuirii, de oeconomia Dei. [...] teologia doxologic? este o teologie de r?spuns. Pream?rirea care se ridic? din ea ?i cunoa?terea lui Dumnezeu pe care o dobânde?te r?spund la mântuirea care este experimentat?? (Trinitatea ?i Împ?r??ia lui Dumnezeu. Doctrina despre Dumnezeu).
Aceste considera?ii sunt deosebit de importante pentru c? reprezint? o invita?ie antrenant? de a tr?i un stil teologic din ce în ce mai atent la luarea în serios a binecunoscutei, dar poate uneori desconsiderate în practica muncii teologice, axiome lex orandi-lex credendi!
De altfel, poate tocmai datorit? unei aten?ii la practica celebrativ? ?i la tradi?ia rug?toare a Bisericii, documentul CTI a f?cut alegerea de a întemeia întreaga reflec?ie pe Simbolul de credin??, pentru a-i ar?ta valoarea trinitar? (nr. 8-20), cristologic? (nr. 21-29), soteriologic? ?i antropologic? (nr. 30-68), pe textul niceno-constantinopolitan (cf. nr. 4). ?i dac? alegerea de a prefera acest Simbol, în locul celui de la Niceea, ar putea p?rea ?bizar?”, având în vedere c? scopul documentului este tocmai acela de a celebra Conciliul din 325, ea trebuie în schimb considerat? luminat? ?i bine oportun? pentru cel pu?in dou? motive: în primul rând pentru o aten?ie cuvenit? fa?? de ceea ce se celebreaz? s?pt?mânal în Euharistia duminical? ?i din fidelitate fa?? de formula folosit? de cre?tini în m?rturisirea credin?ei lor. Al doilea motiv se refer? la aten?ia care a fost acordat?, de asemenea, procesului de receptare la care a fost supus Conciliul de la Niceea ?i care, în cazul Simbolului de la Niceea, a continuat pe parcursul secolului al IV-lea, mai precis, pân? la Conciliul de la Constantinopol din 381.
Prin urmare, doxologia trimite la aten?ia acordat? semnifica?iei teologice a liturgiei: ?Pentru a fi pe deplin în?eles, acest Simbol n?scut din liturghie cap?t? sensul s?u deplin atunci când este proclamat în liturgie ?i articulat cu citirea ansamblului Sfintelor Scripturi” (n. 26); ?în acela?i timp, trebuie subliniat f?r? încetare c? Simbolul, ca simbol al credin?ei, este înr?d?cinat în mod original în contextul liturgic, care este sfera sa vital? ?i, prin urmare, contextul în care prime?te întregul s?u sens” (n. 52); ?rug?ciunea Bisericii este întotdeauna adresat? Tat?lui, prin Fiul, în Duhul Sfânt” (n. 13), în?elegând astfel ceea ce, împreun? cu Cipriano Vagaggini, putem defini foarte bine drept mi?carea cristologic?-trinitar? a liturgiei ?i a întregii istorii a mântuirii.
Mai mult, fidelitatea fa?? de aceast? ?lege a economiei divine”, a?a cum o define?te Vagaggini, deschide calea c?tre recunoa?terea faptului c? ?plin?tatea fontal? a Tat?lui implic? o taxis (o ordine) în via?a Dumnezeului trinitar” (n. 14). O taxis care nu ia nimic din deplina demnitate divin? a celor trei persoane, deoarece, a?a cum se afirm? apoi în mod clar, ?egalitatea, pe de o parte, ?i diferen?a ?i ordinea, pe de alt? parte, nu se contrazic” (n. 14); o taxis care se oglinde?te apoi ?i în acea taxis care marcheaz? rela?iile umane: ? Dup? chipul paternit??ii divine, paternitatea ?i maternitatea uman? implic? darul de sine, o deplin? egalitate între p?rin?i ?i copii, între cei care dau ?i cei care primesc, dar ?i o diferen?? ?i o taxis între ei” (n. 35).
Prin urmare, este necesar s? amintim aici o paradigm? teologic? care este deosebit de atent? la aceast? problem? fundamental? a teologiei trinitare (coexisten?a de comuniune ?i ierarhie), cea a sintaxei, ?i care este deosebit de fructuoas? în citirea numeroaselor ?polarit??i paradoxale ale credin?ei”: m-am ocupat de aceasta de ceva timp, preluând lec?ia lui Vasile de Cezareea care î?i bazeaz? reflec?ia tocmai pe formula baptismal? (cf. n. 51), întotdeauna în ascultare fa?? de principiul lex orandi-lex credendi.
De altfel, tocmai reflec?iei acestui P?rinte din Capadocia i se datoreaz? expresiile care au intrat ulterior în Simbolul de la Constantinopol pentru a exprima credin?a în divinitatea Duhului, care ?poate ?i trebuie s? fie adorat împreun? cu Tat?l ?i cu Fiul - confirmând caracterul doxologic al Simbolului” (n. 12; cf. nn. 60-61).
Recuperând, a?adar, inten?ia enun?at? la început, aceea de a transmite cititorului o ?invita?ie la lectura” acestui valoros document, trebuie reiterat faptul c? el poate fi definit, pe bun? dreptate, ca o adev?rat? ?min?”, care merit? s? fie citit? cu aten?ie, meditat? ?i studiat? pentru a în?elege numeroasele ?vene aurifere” pe care le cuprinde.
Jean Paul Lieggi
Facoltà Teologica Pugliese (Facultatea de Teologie a Regiunii Apulia)
