杏MAP导航

Cetatea Vaticanului
Vatican News – 11 martie 2025. Public?m sinteza celei de-a cincea medita?ii a predicatorului Casei Pontificale care conduce Exerci?iile spirituale în Postul Mare, în Aula Paul al VI-lea, din Cetatea Vaticanului. În cea de-a cincea medita?ie, ?inut? mar?i, 11 martie a.c., în cursul dup?-amiezii, preotul Roberto Pasolini a eviden?iat c? adev?rata provocare a c?l?toriei noastre nu este doar s? trecem prin moarte, ci s? recunoa?tem c? via?a ve?nic? începe deja aici. Ne am?gim adesea c? exist? doar dou? categorii de oameni: cei vii ?i cei mor?i. Evanghelia dup? Ioan, cu învierea lui Laz?r, sfideaz? acest punct de vedere: cei cu adev?rat mor?i nu sunt doar cei care nu mai respir?, ci ?i cei care sunt bloca?i de team?, ru?ine ?i control. Laz?r, înf??urat în bandaje, care îi restric?ioneaz? orice mi?care, ne reprezint? pe to?i atunci când ne l?s?m sufoca?i de a?tept?ri ?i tipare rigide, pierzând contactul cu libertatea noastr? interioar?.

Marta ?i Maria, confruntate cu moartea fratelui lor, exprim? o credin?? condi?ionat?: ”Doamne, dac? ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!” (Ioan 11,21). Aceast? mentalitate reflect? ideea unui Dumnezeu care ar trebui s? intervin? întotdeauna pentru a ne scuti de durere. Dar Isus nu a venit s? elimine suferin?a, ci s? o transforme: ”Eu sunt învierea ?i via?a” (Ioan 11,25). A?adar, adev?rata întrebare nu este dac? vom muri, ci dac? tr?im cu adev?rat, încrez?tori în Cristos ?i în cuvântul s?u.

Aceast? provocare apare, de asemenea, în episodul hemoragiei, o femeie bolnav? de doisprezece ani care, în ciuda tuturor lucrurilor, îndr?zne?te s? ating? mantia lui Isus pentru a c?uta vindecarea (cf. Mc 5,25-34). Starea ei reprezint? întreaga umanitate: c?ut?m remedii, c?ut?m via??, dar ne baz?m adesea pe idoli fal?i care ne las? goli?i în interior. Doar contactul cu Cristos poate aduce adev?rata vindecare, care nu este doar fizic?, ci ?i interioar?: capacitatea de a avea încredere ?i de a ne sim?i primi?i.

Isus îi spune: ”Fiic?, credin?a ta te-a mântuit” (Mc 5,34), ar?tând c? mântuirea nu este o interven?ie exterioar? a lui Dumnezeu, ci se exprim? în capacitatea noastr? de a ne deschide la prezen?a sa. Acela?i lucru este valabil ?i pentru sacramentul spovezii ?i pentru orice experien?? de reconciliere: un act formal nu este suficient, este necesar ca inima noastr? s? redescopere încrederea într-un Dumnezeu care ne vrea cu adev?rat vii.

Semnul lui Laz?r ?i vindecarea femeii cu hemoragie ne pun o întrebare radical?: suntem pe moarte a?teptând sfâr?itul sau suntem vii experimentând învierea? Via?a ve?nic? nu este doar un premiu viitor, ci o realitate pe care o putem alege deja acum, tr?ind cu libertate, speran?? ?i încredere în Dumnezeul care ne cheam? la plin?tate.