杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
13 decembrie 2024 – Vatican News. A avut loc vineri, în aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului, a doua predic? de Advent, prezentat? de predicatorul Casei Pontificale, preotul italian Roberto Pasolini, din Ordinul Franciscan al Fra?ilor Minori Capucini (OFMCap.), în prezen?a papei Francisc. Erau prezen?i, de asemenea, mai mul?i membri ai Curiei Romane, superiori generali ai diferitelor ordine c?lug?re?ti, preo?i, seminari?ti, persoane consacrate ?i credincio?i laici.

Medita?iile de Advent de anul acesta, a remarcat predicatorul, au început vinerea trecut? cu vocile profe?ilor care ”ne pot ar?ta prin care por?i trebuie s? trecem pentru a ne converti inimile la bucurie ?i la responsabilitatea Evangheliei”. Dup? ”Poarta uimirii”, care a inspirat prima predic? de Advent, predicatorul a îndemnat s? trecem prin ”Poarta încrederii”.

”Încrederea este o atitudine fundamental?”, a spus pr. Pasolini, ”care întemeiaz? ?i sus?ine rela?iile umane. Ea alimenteaz? curajul în provoc?rile de fiecare zi ?i deschide privirea c?tre viitor. Nu este o certitudine lipsit? de riscuri, ci de un act de deschidere care recunoa?te posibilitatea binelui chiar ?i în mijlocul fragilit??ii ?i al incertitudinii. Încrederea nu este un sim??mânt naiv, ci o alegere curajoas? care izvor??te dintr-o viziune profund? a realit??ii”. În acest sens, a ad?ugat predicatorul, ”Profe?ii Vechiului Testament ne înva?? c? a avea încredere înseamn? a p?stra vie speran?a chiar ?i în momentele de încercare ?i de dezolare”.

În continuarea predicii, p?rintele Pasolini a vorbit pe larg despre dou? pagini profetice inspirate din lumea naturii: frunzele copacilor, care exprim? fream?tul inimii în fa?a necazurilor (Isaia 7,1-9) ?i, apoi, ploaia ?i z?pada (Isaia 55,10-11), care sunt raportate la lucrarea Cuvântului care iese din gura lui Dumnezeu, care ”respect? libertatea noastr? ?i este fericit când o folosim pentru a deveni asemenea Lui”.

Dup? cele dou? imagini profetice, predicatorul a eviden?iat dou? exemple din care ”ies la suprafa?? aspecte de încredere surprinz?toare, fa?? de care, uneori, nu avem o aten?ie cuvenit?”. Primul exemplu este al centurionului, un om care nu face parte din poporul lui Israel (Luca 7), dar are o mare încredere în Isus ?i se îngrije?te de cel bolnav. Al doilea exemplu ilustrat de predicator este Sfântul Iosif, so?ul Fecioarei Maria, care prin îns??i semnifica?ia numelui s?u – ”Dumnezeu adaug?” – este o profe?ia a capacit??ii sale de a se încrede în Domnul ?i în providen?a sa.

”Când ne afl? în situa?ii pe care nu ?tim cum s? le interpret?m nici cum s? le primim”, a spus predicatorul, ”nu este u?or s? ne oprim ?i s? l?s?m un spa?iu ra?ionamentului. Lua?i de panic? sau de mânie, deseori încerc?m doar s? ne ferim de problem? ?i s? evit?m efortul pentru a reveni cât mai curând posibil la echilibrul nostru, care atunci se simte amenin?at. Ne este team? s? vedem în fa?? realitatea pentru c? nu am vrea s? fim constrân?i s? recunoa?tem în aceasta o chemare la a ne implica mai mult cu via?a celorlal?i, declarând ce suntem dispu?i s? punem pe planul generozit??ii”.

”Poarta încrederii, indicat? de profe?i, m?rturisit? de centurionul f?r? nume ?i de dreptul Iosif, ne introduce într-un spa?iu de mare libertate. Ca s? putem trece pragul ei”, a ad?ugat predicatorul la final, ”nu este suficient s? ar?t?m ori s? simul?m un pic de optimism în rela?ia cu realitatea. Este necesar s? ne îndrept?m privirea c?tre Dumnezeu ?i s? deschidem larg inima la lucrarea Duhului s?u. Este încrederea sa fa?? de noi cea care reactiveaz? cele mai bune resurse de care suntem capabili. Dac? vom reu?i s? reg?sim încrederea nu numai în Dumnezeu, dar ?i în noi în?ine ?i în ceilal?i, poate nu vom vedea schimb?ri mari în jurul nostru, dar ne vom da seama c? suntem capabili s? admir?m via?a celorlal?i f?r? prejudec??i false ?i inutile, cu o mare naturale?e. Vom ?ti, de asemenea, s? îmbr??i??m realitatea chiar ?i atunci când aceasta se prezint? incomod? ?i resping?toare, corectând inima noastr? ?i remodulând a?tept?rile noastre. Ferici?i s? credem c? realitatea, a?a cum este, poate fi un spa?iu de fericire, pentru c? este locul în care Dumnezeu a ales s? fie cu noi pentru totdeauna”.