杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
17 noiembrie 2024 – Vatican News. ”Este esen?ial s? nu uit?m cât de important? a fost credin?a pentru cei care erau departe de casele lor, de familiile lor ?i de cei dragi”: a spus cardinalul secretar de stat Pietro Parolin la omilia Sfintei Liturghii pe care a celebrat-o în cursul dimine?ii de duminic?, 17 noiembrie a.c., în mijlocul Comunit??ii catolice române de rit latin din Roma, în bazilica ”San Vitale”, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de îngrijire pastoral? neîntrerupt?.

Salutându-l pe parohul comunit??ii, pr. Isidor Iacovici, pe ceilal?i preo?i ?i credincio?ii prezen?i în bazilica paleocre?tin?, cardinalul ?i-a exprimat bucuria pentru faptul c?, ”în sfâr?it”, a reu?it s? dea curs invita?iei primite cu ceva timp în urm? de a celebra Euharistia în aceast? comunitate.

”Mi se pare semnificativ”, a reluat cardinalul, ”faptul c? celebrez ast?zi în aceast? important? bazilic? dedicat? Sfin?ilor Vitale, Valeria, Gervasie ?i Protasie - cunoscut? în mod obi?nuit ca bazilica «San Vitale» - deoarece, având în vedere temeliile sale constantiniene, aminte?te de timpurile când cre?tin?tatea era înc? nedesp?r?it?, de primele concilii ecumenice, de timpurile în care realitatea martiriului de la începuturile Bisericii era înc? foarte prezent? în via?a cre?tinilor. V?d în aceast? s?rb?toare o coinciden?? fericit? care poate s? ne inspire ?i pe noi s? tr?im mai profund credin?a noastr?”.

Dup? ce a parcurs pe scurt ”pelerinajul” pe care Comunitatea l-a parcurs de la o biseric? la alta din Roma, de la bazilica «Sfin?ii Doisprezece Apostoli», la bazilica «Santa Croce al Flaminio», la biserica «Santa Maria in Portico in Campitelli» la actuala bazilic?, prelatul a spus c?, înc? din primii ani, ”a?i îmbog??it cu prezen?a dumneavoastr? via?a pastoral? a acestei parohii romane. Pelerinajul dumneavoastr? pentru a ajunge aici arat?, de asemenea, o maturizare a Comunit??ii, în timp ce alte noi comunit??i au ap?rut în jurul Romei”.

Subliniind începuturile comunit??ii, cardinalul a men?ionat ”bucuria de a se întâlni cu oamenii din propria ?ar? într-o ?ar? înc? necunoscut?, de a se ruga împreun? în propria limb?, de a-?i povesti reciproc dificult??ile ?i bucuriile din fiecare zi ?i de a se revigora prin celebrarea sacramentelor. Este esen?ial s? nu uit?m cât de important? a fost credin?a pentru cei care erau departe de casele lor, de familiile lor ?i de cei dragi”.

În timpurile noastre, a mai spus prelatul, ”exist? riscul de a transforma credin?a într-o hain? de purtat doar duminica, f?r? pasiunea pe care o sim?im atunci când existen?a noastr? depinde de aceast? realitate. În schimb, revigorarea memoriei originilor, a memoriei credin?ei primite de la p?rin?i ?i transmise din genera?ie în genera?ie, a memoriei de a fi fost sus?inu?i, încuraja?i ?i consola?i, în cursul propriei noastre vie?i, de iubirea lui Dumnezeu care a devenit concret? pentru noi printr-o istorie a comunit??ii ?i a oamenilor, este esen?ial? pentru a redescoperi propria identitate. Cu atât mai mult într-o epoc? pe care mul?i o consider? «fluid?» ?i pe care noi to?i o experiment?m ca fiind atât de rapid?, încât uneori ne împiedic? s? facem o pauz?, s? ne oprim pentru a ne reaminti cine suntem, de unde venim ?i care sunt realit??ile care conteaz? cu adev?rat, pentru c? ele r?mân, stau neclintite în fa?a modelor ?i a vremurilor trec?toare”.

Vorbind, apoi, pe larg, despre lecturile biblice ale duminicii, cardinalul Parolin a spus c? aceast? duminic? a anului liturgic transmite apropierea unui sfâr?it ?i a ”celor care r?mân dup? ce totul trece”. Dac? ”unele cuvinte pe care le-am auzit par ?ocante, chiar înfrico??toare” – care anun?? «un timp de strâmtorare cum nu a mai fost de când exist? un popor ?i pân? în acel timp» (Daniel 12,1) -nu mai pu?in tulbur?toare sunt cuvintele din Evanghelia dup? Marcu, potrivit c?reia, în acel timp, «soarele se va întuneca, iar luna nu-?i va mai da str?lucirea ei; stelele vor c?dea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui» (Marcu 12,24-25).

Prin aceste cuvinte, Isus ”nu vrea s? ne înfrico?eze, El care a repetat în Evanghelie: Nu v? teme?i, nu v? fie team?, nu v? face?i griji pentru via?a voastr?! (cf. Lc 12,22). Cristos, într-adev?r, ne semnaleaz? un avertisment important: totul trece, nu doar puterile ?i epocile istoriei, ci chiar stelele de pe cer, cele care prin defini?ie formeaz? firmamentul, ceea ce st? pe loc ?i nu se schimb?. În schimb, spune Isus, chiar ?i acestea vor apune, dar aceast? apunere, care pare s? întunece ceea ce conteaz? în ochii multora, dezv?luie realitatea prim? ?i ultim?, care nu va trece niciodat?: «Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere mare ?i glorie» (Mc 12,26)”.

A?adar, ”Domnul r?mâne ?i toate au în El punctul de convergen??”. S-ar putea spune ”c? sfâr?itul tuturor lucrurilor îl dezv?luie pe Acela care, în realitate, este ?elul tuturor lucrurilor; pe Acela pentru care merit? s? tr?im, punându-ne încrederea în certitudinea c? nu vom fi dezam?gi?i. Este ceea ce au f?cut atât de mul?i dintre fra?ii ?i surorile voastre, ta?i ?i mame în credin??, pentru a reveni la ideea aducerii aminte, care, în momente grave de fr?mânt?ri istorice ?i sociale, au ?tiut cum s? r?mân? ancora?i în credin??. La fel au f?cut ?i martorii credin?ei de la începuturi în acest ora?, mai ales martirii”. De aceea, prezen?a Comunit??ii de români romano-catolici în aceast? bazilic? din Roma ”este un semn viu ?i puternic”, ”pentru a-?i semnala prezen?a, pentru a-?i tr?i credin?a, pentru a-?i redescoperi r?d?cinile ?i pentru a-?i pre?ui speran?a cea mai autentic?”.

”De fiecare dat? când v? afla?i aici”, a ad?ugat prelatul, ”rug?ciunea ?i comuniunea alimenteaz? certitudinea c? Împ?r??ia lui Dumnezeu, care se va manifesta în plin?tatea sa la sfâr?itul timpului, este deja prezent? în inimile voastre ?i c? se reveleaz? ?i se înt?re?te în Misterul pascal al lui Christos. Este Misterul harului care a atins deja vie?ile noastre atunci când, la Botez, am fost cufunda?i în mântuire ?i când Duhul S?u a fost rev?rsat în inimile noastre. Christos care va veni la sfâr?itul timpului, al istoriei, este acela?i Christos care a intrat în inimile noastre ?i este propus cu o blând? delicate?e ca centru ?i ?el al existen?ei noastre”.

”Fr?mânt?rile din societate ?i r?sturn?rile din istorie nu trebuie, a?adar, s? tulbure Împ?r??ia lui Dumnezeu care este în noi, care este Dumnezeu Însu?i, pentru c? sufletul nostru este deja înr?d?cinat ?i întemeiat în iubirea Sa, ancorat în Cel care este stânca, cu o speran?? care vine de la El ?i care este deja o certitudine: nu elementele cosmosului sau hazardul guverneaz? lumea ?i omul, ci un Dumnezeu personal. Dac? noi cunoa?tem aceast? Persoan? ?i El ne cunoa?te, atunci cu adev?rat puterea inexorabil? a elementelor materiale nu mai este ultima instan??” (cf. Benedict al XVI-lea, Spe Salvi 5).

Cre?tinii sunt chema?i s? vesteasc? realitatea c?, ”în mijlocul tuturor fr?mânt?rilor care pot ap?rea în lume, Christos este speran?a lumii. ?i este bine s? ne preg?tim pentru a-l repune în centrul existen?ei noastre, s?rb?torind peste câteva s?pt?mâni Jubileul speran?ei. Necazurile prin care trece istoria - câte sunt acestea în prezentul lumii! - nu trebuie s? ne fac? s? ne l?s?m privirea în jos ?i nici s? sl?bim m?re?ia a?tept?rii noastre: mai mare decât orice strâmtorare este mângâierea pe care Dumnezeu o preg?te?te pentru cei care îl iubesc” (cf. 1 Cor 2,9).

”V? doresc, dragi fra?i ?i surori”, a spus prelatul la finalul omiliei, ”ca pe m?sur? ce v? reg?si?i cu asiduitate în acest templu, apa vie a speran?ei s? continue s? izvorasc? pentru voi. Fie ca voi s? fi?i martori ai acesteia, chiar ?i în ariditatea societ??ii pe care o experimenta?i adesea, pentru c? noi, discipolii lui Isus, suntem chema?i s? aducem lumii speran?a mereu vie a lui Dumnezeu. S?-i cerem Mariei, Maica lui Dumnezeu - Maica Domnului - ?i Maica Speran?ei, Salus Populi Romani, a?a cum este venerat? de poporul roman, s? ne ajute ?i pe noi s? punem din nou ordine în via?a noastr?, punându-l din nou ca centru ?i ?el pe Isus, s? redescoperim în El amintirea binelui, curajul speran?ei ?i frumuse?ea de a-L m?rturisi prin existen?a noastr?”.