Ioan Paul I, ”un cre?tin devenit pap? care ne cheam? la esen?a Evangheliei”
Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
3 septembrie 2022 – Vatican News. Mai sunt doar câteva ore pân? la Sfânta Liturghie ?i ceremonia de beatificare a papei Ioan Paul I. Riturile sacre, urmate de rug?ciunea ”Îngerul Domnului”, sunt prezidate duminic? de papa Francisc pe esplanada bazilicii San Pietro începând cu ora Romei 10.30.
Într-un editorial dedicat evenimentului bisericesc, directorul nostru editorial, Andrea Tornielli, vorbe?te despre magisteriul papei care va fi proclamat Fericit ?i de semnifica?ia idealului cre?tin pe care acesta l-a tr?it pe parcursul întregii sale vie?i. Smerenia ?i recunoa?terea propriei micimi constituie adev?rate constante pentru Ioan Paul I. V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, editorialul lui Andrea Tornielli:
Un cre?tin care a devenit pap? ?i ne cheam? la esen?a Evangheliei
de Andrea Tornielli
În 8 februarie 1970, la prima sa omilie ca patriarh de Vene?ia în bazilica San Marco, Albino Luciani a repetat cuvintele pe care, cu unsprezece ani în urm?, le spusese credincio?ilor diecezei de Vittorio Veneto când a devenit episcopul lor: ”Lui Dumnezeu îi place s? scrie anumite lucruri mari nu pe bronz sau pe marmur?, ci de-a dreptul pe praf pentru ca, dac? scrisul r?mâne neamestecat sau nerisipit de vânt s? rezulte clar c? meritul este cu totul ?i numai al lui Dumnezeu. Praful sunt eu. Func?ia de patriarh ?i dieceza de Vene?ia sunt marile lucruri unite cu praful, iar dac? un pic de bine va ie?i la suprafa?? din aceast? uniune, este clar c? va fi cu totul meritul îndur?rii Domnului”. În aceste cuvinte - Praful sunt eu - se afl? marele secret al vie?ii cre?tine pe care Albino Luciani l-a m?rturisit de-a lungul vie?ii sale.
Sfin?enia lui Ioan Paul I - un cre?tin devenit pap? în 26 august 1978 ?i care ast?zi, dup? 44 de ani, devine Fericit – este povestea de via?? simpl? a unui om care, la orice pas ?i-a pus încrederea în Dumnezeu ?i s-a încredin?at Lui. S-a încredin?at Lui fiind con?tient de propria micime. Isus a spus prietenilor s?i: F?r? Mine nimic nu pute?i face. Iar lui Petru, care l-a dojenit dup? ce prorocise patima ?i moartea sa, i-a poruncit: Treci în urma mea, Satan?! Albino Luciani a urmat tot timpul vie?ii sale aceste dou? îndrum?ri pre?ioase. Harul de a se recunoa?te p?c?to?i, nevoia?i de toate, harul de a nu se bizui pe puterile proprii, pe vitejia sa, pe strategiile sale, ci pe ajutorul ?i prezen?a Altcuiva, i-au îng?duit preotului, episcopului ?i papei s? dea m?rturie pentru chipul unei Biserici senine ?i pline de încredere. O Biseric? tr?ie?te evanghelia în via?a de zi cu zi ?i nu are nevoie de focuri de artificii pentru a ar?ta c? exist?. O Biseric? ce este capabil? s? duc? apropiere, consolare ?i speran?? tuturor, începând de la cei mai mici, de la cei mai s?raci, de la cei exclu?i ?i neprezentabili.
”Dup? m?sura smerenie se cunoa?te progresul nostru spiritual”, spunea Sfântul Francisc de Sales, sfântul preferat al lui Luciani. A?a este ?i pentru el, om de mare cultur? ?i preg?tire, dar capabil s? vorbeasc? simplu ?i colocvial f?cându-se în?eles de to?i. Recunoa?terea altarelor pentru acest fiu al Bisericii din Vene?ia, str?in de orice protagonism, care nu a avut niciodat? ambi?ia unor locuri de relevan?? ?i care mai înainte de a fi ales aproape în unanimitate în conclav se gândea s? plece misionar în Africa atunci când avea s? ajung? la vârsta canonic? a retragerii, este un semn de speran?? pentru to?i. Pentru c?, dup? cum a subliniat vice-postulatoarea cauze de canonizare Stefania Falasca, este beatificat acum nu atât papa ?i pontificatul s?u, ci mai degrab? un cre?tin care ?i-a dat adeziunea cu toat? fiin?a sa la Evanghelie recunoscându-se pe sine drept un fir de ”praf”. Un cre?tin care, rugându-se zi de zi: ”Doamne, ia-m? a?a cum sunt ?i f?-m? a?a cum m? dore?ti”, a devenit instrumentul prin care Dumnezeul milostivirii a scris pagini minunate ?i mai actuale ca niciodat? pentru Biseric? ?i pentru lume.
