Audien?a general?. Leon XIV: Dumnezeu nu p?r?se?te niciodat? masa iubirii
Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
13 august 2025 – Vatican News. La cateheza audien?ei generale de miercuri, 13 august a.c., în Aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului, cu tema ”Isus Cristos, speran?a noastr?”, din ciclul de cateheze despre misterul p?timirii, mor?ii ?i învierii lui Isus, papa Leon al XIV-lea a vorbit despre tr?darea lui Isus de c?tre Iuda, la momentul Cinei de Tain?, din capitolul 14 al Evangheliei dup? Marcu: ”Adev?r v? spun, unul dintre voi, care m?nânc? cu mine, m? va tr?da!” (Mc 14,18).
Papa a sosit în jurul orei 10:00, ora Romei, ?i i-a întâmpinat pe to?i cu un salut în englez?, spaniol? ?i italian?. Din cauza temperaturilor ridicate din Roma, audien?a a avut loc în Aula Paul VI-lea, a?a cum a fost anun?at: ”Ast?zi ?inem aceast? audien?? într-un mod diferit, pentru a ne proteja de soare ?i de c?ldura extrem?. V? mul?umesc c? a?i venit. Bun venit tuturor!”, a spus papa Leon la începutul catehezei.
V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, alocu?iunea papei Leon al XIV-lea de la cateheza audien?ei generale de miercuri, 13 august 2025:
«Continu?m drumul nostru c?tre ?coala Evangheliei, urmând pa?ii lui Isus în ultimele zile ale vie?ii sale. Ast?zi ne oprim asupra unei scene intime, dramatice, dar ?i profund adev?rate: momentul în care, în timpul Cinei Pascale, Isus dezv?luie c? unul dintre cei Doisprezece îl va tr?da: ”Adev?r v? spun, unul dintre voi, care m?nânc? cu mine, m? va tr?da!” (Mc 14,18).
Cuvinte puternice. Isus nu le roste?te pentru a condamna, ci pentru a ar?ta cât de mult iubirea, atunci când este adev?rat?, nu se poate lipsi de adev?r. Înc?perea de la etaj, unde pu?in mai înainte totul fusese preg?tit cu grij?, se umple brusc de o durere t?cut?, f?cut? din întreb?ri, suspiciuni, vulnerabilitate. Este o durere pe care o cunoa?tem bine ?i noi, atunci când în rela?iile cele mai dragi se strecoar? umbra tr?d?rii.
Cu toate acestea, modul în care Isus vorbe?te despre ceea ce urmeaz? s? se întâmple este surprinz?tor. El nu ridic? vocea, nu arat? cu degetul, nu pronun?? numele lui Iuda. Vorbe?te în a?a fel încât fiecare s? se poat? întreba. ?i exact asta se întâmpl?. Sfântul Marcu ne spune: ”Atunci au început s? se întristeze ?i s?-i spun? unul dup? altul: ”Nu cumva eu?” (Mc 14,19).
Dragi prieteni, aceast? întrebare – ”Nu cumva eu?” – este probabil una dintre cele mai sincere pe care ni le putem adresa. Nu este întrebarea unui nevinovat, ci a discipolului care se descoper? fragil. Nu este strig?tul celui vinovat, ci ?oapta celui care, de?i dore?te s? iubeasc?, ?tie c? poate r?ni. Din aceast? con?tientizare începe calea mântuirii.
Isus nu denun?? pentru a umili. El spune adev?rul pentru c? vrea s? salveze. ?i pentru a fi salva?i, trebuie s? sim?im: s? sim?im c? suntem implica?i, s? sim?im c? suntem iubi?i, în ciuda tuturor lucrurilor, s? sim?im c? r?ul este real, dar nu are ultimul cuvânt. Numai cei care au cunoscut adev?rul unei iubiri profunde pot accepta ?i rana unei tr?d?ri.
Reac?ia discipolilor nu este furie, ci triste?e. Ei nu se sup?r?, ci se întristeaz?. Este o durere care provine din posibilitatea real? de a fi implica?i. ?i tocmai aceast? triste?e, dac? este acceptat? cu sinceritate, devine un loc de convertire. Evanghelia nu ne înva?? s? neg?m r?ul, ci s?-l recunoa?tem ca o ocazie dureroas? de a rena?te.
Isus, apoi, adaug? o fraz? care ne tulbur? ?i ne face s? ne gândim: ”Îns? vai omului aceluia prin care Fiul Omului este tr?dat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dac? nu s-ar fi n?scut” (Mc 14,21). Sunt cuvinte dure, desigur, dar trebuie în?elese bine: nu este vorba de un blestem, ci mai degrab? de un strig?t de durere. În greac?, acel ”vai” sun? ca o lamentare, un ”ahimè”, o exclama?ie de compasiune sincer? ?i profund?.
Noi suntem obi?nui?i s? judec?m. Dumnezeu, în schimb, accept? s? sufere. Când vede r?ul, nu se r?zbun?, ci se întristeaz?. Iar acel ”mai bine dac? nu s-ar fi n?scut”, nu este o condamnare impus? a priori, ci un adev?r pe care fiecare dintre noi îl poate recunoa?te: dac? reneg?m iubirea care ne-a generat, dac? tr?dând devenim infideli nou? în?ine, atunci pierdem cu adev?rat sensul venirii noastre pe lume ?i ne excludem singuri de la mântuire.
Cu toate acestea, chiar acolo, în punctul cel mai întunecat, lumina nu se stinge. Dimpotriv?, începe s? str?luceasc?. Pentru c?, dac? ne recunoa?tem limitele, dac? ne l?s?m atin?i de durerea lui Cristos, atunci putem în sfâr?it s? rena?tem. Credin?a nu ne scute?te de posibilitatea p?catului, dar ne ofer? întotdeauna o cale de ie?ire: cea a milostivirii.
Isus nu se scandalizeaz? în fa?a fragilit??ii noastre. El ?tie bine c? nicio prietenie nu este ferit? de riscul unei tr?d?ri. Dar Isus continu? s? aib? încredere. Continu? s? stea la mas? cu ai s?i. Nu renun?? s? împart? pâinea nici m?car cu cel care îl va tr?da. Aceasta este for?a t?cut? a lui Dumnezeu: nu p?r?se?te niciodat? masa iubirii, chiar ?i atunci când ?tie c? va fi l?sat singur.
Dragi fra?i ?i surori, ?i noi ne putem întreba ast?zi, cu sinceritate: ”Nu cumva eu?”. Nu pentru a ne sim?i acuza?i, ci pentru a face loc adev?rului în inimile noastre. Mântuirea începe aici: din con?tientizarea faptului c? noi am putea fi cei care încalc? încrederea în Dumnezeu, dar c? putem fi ?i cei care o adun?, o protejeaz? ?i o reînnoie?te.
În fond, aceasta este speran?a: s? ?tim c?, de?i noi putem e?ua, Dumnezeu nu ne p?r?se?te niciodat?. Chiar dac? noi putem tr?da, El nu înceteaz? s? ne iubeasc?. ?i dac? ne l?s?m cuprin?i de aceast? iubire – umil?, r?nit?, dar mereu fidel? – atunci putem rena?te cu adev?rat. ?i putem începe s? tr?im nu ca tr?d?tori, ci ca fii mereu iubi?i».
La saluturile finale, papa a urat bun venit pelerinilor de limb? italian?, ”în special, îi salut pe participan?ii la Capitulul General al Institutului ”Fiicelor Crucii”. De asemenea, îi salut pe credincio?ii din Verona, Modena ?i Manerbio, încurajându-i pe fiecare s? progreseze în integritatea, puritatea credin?ei ?i a vie?ii”.
”Gândurile mele”, a mai spus papa, ”se îndreapt? c?tre cei bolnavi, so?ii recent c?s?tori?i ?i tineri. Aplauze pentru to?i so?ii c?s?tori?i care sunt al?turi de noi! S? ne rug?m ?i pentru cei care particip? la Tab?ra interna?ional? de tineret ”Giorgio La Pira”.
”În apropiata Solemnitate a ”Adormirii Maicii Domnului”, a? dori s? v? îndemn s? adresa?i neîncetat rug?ciunile c?tre Fecioara Maria, urmând exemplul ei în primirea deplin? a voca?iei la ”familiaritate” cu Dumnezeu ?i la grija fa?? de fiecare om”, a conchis papa Leon al XIV-lea.
Audien?a general? s-a încheiat cu rug?ciunea Tat?l Nostru, cântat? în limba latin?, urmat? de binecuvântarea apostolic? a Succesorului lui Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la to?i cei care o primesc în spirit de credin??.
