Papa Leon ?i spontaneitatea unui copil
preotul Bruno Silvestrini, Osa
În cadrul solemn ?i lini?tit al S?lii Ducale a Palatului Apostolic, pe 7 iunie a.c., a avut loc o întâlnire simpl?, dar profund uman?. Papa Leon al XIV-lea a primit familia lui Giovanni Giordano, colaborator al capelanului carabinierilor de la cazarma ”V.B. Salvo D'Acquisto” de la Tor di Quinto din Roma.
Printre cei prezen?i se aflau so?ia sa ?i fiul s?u cel mic, un copil vioi ?i neobosit, plin de o energie surprinz?toare. În timpul lungii a?tept?ri, nimeni nu l-a putut cu adev?rat ?ine pe loc: alerga dintr-un loc în altul, f?r? s? acorde prea mult? aten?ie sau s? se încread? în cei prezen?i. P?rea s? apar?in? unei lumi a lui, unde a?teptarea era doar un interval de joac?. Dar apoi, la prima apari?ie a Sfântului P?rinte, s-a întâmplat ceva nea?teptat ?i spontan. În timp ce noi, adul?ii, r?mâneam calmi, entuziasma?i, poate chiar intimida?i de sacralitatea momentului, acel b?ie?el parc? s-a luminat: a l?sat totul în urm? ?i, f?r? ezitare, a alergat spre pap?, oferindu-i o îmbr??i?are sincer? ?i spontan?.
Niciun filtru, nicio ezitare: doar puritatea unei inimi de copil care recunoa?te ceea ce este adev?rat, bun ?i primitor. Papa Leon al XIV-lea a zâmbit, r?spunzând cu tandre?e acestui gest nea?teptat ?i profund. Nu putem s? nu ne l?s?m provoca?i de aceast? scen? evanghelic?: ”dac? nu ve?i deveni asemenea copiilor, nu ve?i intra în împ?r??ia cerurilor” (cf. Mt 18,3). ?i tocmai în aceste episoade Providen?a pare c? vrea s? ne ?opteasc? ceva: uneori, cei cu sufletul liber sunt cei capabili s? recunoasc? frumuse?ea ?i paternitatea lui Dumnezeu mai mult decât oricine altcineva.
