Angelus. Leon XIV: S? ne rug?m cu ?ncredere: ?n Domnul vom g?si lumin? ?i putere
Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
27 iulie 2025 – Vatican News. Cu o ampl? medita?ie despre evanghelia duminicii a XVII-a din timpul liturgic de peste an, care dup? ritul roman sau latin proclam? cum Isus îi înva?? pe ucenicii s?i ”Tat?l Nostru: rug?ciunea care îi une?te pe to?i cre?tinii”, papa Leon al XIV-lea a condus duminic?, 27 iulie a.c., rug?ciunea ”Îngerul Domnului” de la fereastra Palatului Apostolic din Vatican, cu participarea a mii de romani ?i pelerini.
V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, alocu?iunea papei Leon al XIV-lea de la rug?ciunea ”Angelus” din 27 iulie 2025:
«Ast?zi, Evanghelia ni-l prezint? pe Isus înv??ându-i pe ucenicii s?i Tat?l Nostru (cf. Luca 11,1-13): rug?ciunea care îi une?te pe to?i cre?tinii. În ea, Domnul ne invit? s? ne adres?m lui Dumnezeu numindu-L ”Abba”, ”Tat?”, ca ni?te copii, cu ”simplitate [...], încredere filial?, [...] îndr?zneal?, cu certitudinea c? suntem iubi?i” (Catehismul Bisericii Catolice, 2778).
Cu o expresie foarte frumoas?, Catehismul Bisericii Catolice spune în aceast? privin?? c?, ”prin rug?ciunea Tat?l Nostru, suntem revela?i nou? în?ine, în timp ce Tat?l ni se reveleaz?” (ibid., 2783). ?i este adev?rat: cu cât ne rug?m mai mult cu încredere Tat?lui din ceruri, cu atât ne descoperim mai mult fii iubi?i ?i cu atât cunoa?tem mai mult m?re?ia iubirii sale (cf. Rom 8,14-17).
Evanghelia de ast?zi, a?adar, descrie tr?s?turile paternit??ii lui Dumnezeu prin intermediul unor imagini sugestive: cea a unui om care se treze?te în miez de noapte pentru a-?i ajuta prietenul s? primeasc? un vizitator nea?teptat; sau cea a unui p?rinte care are grij? s? le dea lucruri bune copiilor s?i.
Acestea ne amintesc c? Dumnezeu nu ne întoarce niciodat? spatele atunci când ne îndrept?m c?tre El, chiar dac? ajungem târziu s? batem la u?a Lui, poate dup? gre?eli, oportunit??i ratate sau e?ecuri; chiar dac?, pentru a ne primi, El trebuie s?-?i ”trezeasc?” copiii care dorm în cas? (cf. Luca 11,7). Într-adev?r, în marea familie a Bisericii, Tat?l nu ezit? s? ne fac? pe to?i p?rta?i la fiecare gest al s?u de iubire. Domnul ne ascult? întotdeauna când ne rug?m Lui, ?i dac? uneori ne r?spunde în momente ?i moduri greu de în?eles, este pentru c? El ac?ioneaz? cu o în?elepciune ?i o providen?? mai mari, dincolo de în?elegerea noastr?. De aceea, chiar ?i în aceste momente, s? nu încet?m s? ne rug?m, s? ne rug?m cu încredere: în El vom g?si întotdeauna lumin? ?i putere.
Spunând rug?ciunea ”Tat?l Nostru”, pe lâng? celebrarea harului filia?iei divine, exprim?m ?i angajamentul nostru de a r?spunde acestui dar, iubindu-ne unii pe al?ii ca fra?i în Cristos. Unul dintre P?rin?ii Bisericii, reflectând asupra acestui lucru, scrie: ”Când Îl numim pe Dumnezeu «Tat?l nostru», trebuie s? ne amintim de datoria noastr? de a ne comporta ca fii ?i fiice” (sfântul Ciprian al Cartaginei, De dominica Oratione, 11), iar altul adaug?: ”Nu-L pute?i numi pe Tat?l vostru Dumnezeul a toat? bun?tatea, dac? p?stra?i o inim? crud? ?i inuman?; în acest caz, nu mai ave?i în voi amprenta bun?t??ii Tat?lui ceresc” (sfântul Ioan Gur? de Aur, De angusta porta et in Orationem dominicam, 3). Nu ne putem ruga lui Dumnezeu ca ”Tat?” ?i apoi s? fim duri ?i insensibili fa?? de ceilal?i. Mai degrab?, este important s? ne l?s?m transforma?i de bun?tatea Sa, de r?bdarea Sa, de milostivirea sa, pentru a reflecta chipul S?u în al nostru, ca într-o oglind?.
Dragi fra?i ?i surori, Liturghia de ast?zi ne invit?, în rug?ciune ?i caritate, s? ne sim?im iubi?i ?i s? iubim a?a cum Dumnezeu ne iube?te: cu disponibilitate, discre?ie, grij? reciproc? ?i f?r? calcule. S?-i cerem Mariei s? r?spund? la aceast? chemare, s? ne reveleze dulcea?a fe?ei Tat?lui».
Rug?ciunea Îngerul Domnului a fost urmat? de binecuvântarea apostolic? a Sfântului P?rinte, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la to?i cei care o primesc în spirit de credin??.
