杏MAP导航

Vatican News – 10 iulie 2025

V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, Mesajul Sfântului P?rinte pentru a V-a Zi mondial? a bunicilor ?i b?trânilor (27 iulie 2025).

”Fericit este omul care nu a dec?zut de la speran?a lui” (cf. Sir 14,2)

Dragi fra?i ?i surori,

Jubileul pe care îl tr?im ne ajut? s? descoperim c? speran?a este un izvor de bucurie întotdeauna, la orice vârst?. Apoi, atunci când aceasta este forjat? de focul unei existen?e îndelungate, devine izvor al unei fericiri depline.

Sfânta Scriptur? prezint? diferite cazuri de b?rba?i ?i femei înainta?i în vârst? pe care Domnul îi implic? în planurile sale de mântuire. S? ne gândim la Abraham ?i Sara: deja b?trâni, ei r?mân nedumeri?i în fa?a cuvântului lui Dumnezeu, care le promite un fiu. Imposibilitatea de a genera p?rea c? a închis privirea lor de speran?? în ceea ce prive?te viitorul.

Nu diferit? este reac?ia lui Zaharia la vestea na?terii lui Ioan Botez?torul: ?Prin ce voi cunoa?te aceasta? Eu sunt b?trân, iar so?ia mea este înaintat? în vârst?” (Lc 1,18). B?trâne?ea, lipsa de fecunditate ?i declinul par s? sting? speran?ele de via?? ?i de fecunditate ale acestor b?rba?i ?i femei. Chiar întrebarea pe care Nicodim i-o pune lui Isus, când Înv???torul îi vorbe?te de o ”nou? na?tere”, pare doar una retoric?: ?Cum poate s? se nasc? un om când este b?trân? Oare poate s? intre din nou în sânul mamei sale ?i s? se nasc??” (In 3,4). Cu toate acestea, în fa?a unui r?spuns aparent scontat, Domnul îi surprinde de fiecare dat? pe interlocutorii s?i printr-o interven?ie salvatoare.

B?trânii, semne de speran?? 
În Biblie, Dumnezeu î?i arat? de mai multe ori providen?a sa adresându-se unor persoane înaintate în vârst?. A?a se întâmpl? nu doar cu Abraham, Sara, Zaharia ?i Elisabeta, dar ?i cu Moise, chemat s? elibereze poporul s?u când avea nu mai pu?in de optzeci de ani (cf. Ex 7,7). Prin aceste alegeri, el ne înva?? c? în ochii s?i b?trâne?ea este un timp de binecuvântare ?i de har ?i c? b?trânii, pentru el, sunt primii m?rturisitori de speran??. ”Ce este oare acest timp de b?trâne?e?” – se întreba în aceast? privin?? sfântul Augustin. ”Î?i r?spunde aici Dumnezeu: O, s? se retrag? cu adev?rat puterea ta pentru ca în tine s? r?mân? puterea mea, iar tu s? po?i spune împreun? cu apostolul: când sunt slab, atunci sunt tare” (Super Ps. 70,11). Faptul c? num?rul celor înainta?i în vârst? este ast?zi în cre?tere devine, de aceea, pentru noi un semn al timpurilor pe care suntem chema?i s?-l discernem pentru a citi bine istoria pe care o tr?im.

Via?a Bisericii ?i a lumii, într-adev?r, se în?elege numai în succesiunea genera?iilor, iar a da o îmbr??i?are unui b?trân ne ajut? s? în?elegem c? istoria nu se epuizeaz? în prezent, nici nu se consum? între întâlniri rapide ?i rela?ii fragmentare, dar se deap?n? c?tre viitor. În cartea Genezei g?sim episodul mi?c?tor al binecuvânt?rii pe care Iacob, care era deja b?trân, o d? nepo?ilor s?i, fiilor lui Iosif: cuvintele lui îi îndeamn? s? priveasc? cu speran?? la viitor ca la un timp al promisiunilor lui Dumnezeu (cf. Gen 48,8-20). Dac? este adev?rat, a?adar, c? fragilitatea celor b?trâni are nevoie de vigoarea celor tineri, este la fel de adev?rat c? lipsa de experien?? a tinerilor are nevoie de m?rturia b?trânilor pentru a proiecta cu în?elepciune viitorul. De atât de multe ori, bunicii no?tri au fost pentru noi exemple de credin?? ?i de devo?iune, de virtu?i civice ?i angajament social, de memorie ?i statornicie în încerc?ri! Aceast? frumoas? mo?tenire, pe care ei ne-au încredin?at-o cu speran?? ?i iubire, va fi întotdeauna un motiv de gratitudine ?i un îndemn la perseveren??.

Semne de speran?? pentru cei b?trâni 
Jubileul, înc? de la originile sale biblice, a reprezentat un timp de eliberare: sclavii erau elibera?i, datoriile ?terse, ogoarele restituite proprietarilor originari. Era un moment de restaurare a ordinii sociale voite de Dumnezeu, în care se reparau inegalit??ile ?i samavolniciile acumulate în decursul anilor. Isus reînnoie?te aceste evenimente de eliberare atunci când, la sinagoga din Nazaret, proclam? celor s?raci vestea cea bun?, celor orbi vederea, celor închi?i eliberarea ?i celor asupri?i întoarcerea la libertate (cf. Lc 4,16-21).

Privind la persoanele înaintate în vârst? din aceast? perspectiv? jubiliar?, suntem chema?i la rândul nostru s? tr?im împreun? cu ei eliberarea, mai ales eliberarea de solitudine ?i abandon. Anul acesta este momentul potrivit pentru a o realiza: credincio?ia lui Dumnezeu fa?? de f?g?duin?ele sale ne înva?? c? exist? o fericire la vârsta b?trâne?ii, o bucurie cu adev?rat evanghelic?, ce ne cere s? abatem zidurile indiferen?ei în care b?trânii sunt deseori închi?i. Încetul cu încetul, societ??ile noastre, la orice latitudine, se obi?nuiesc atât de mult ori cu faptul de a permite ca o parte atât de important? ?i bogat? dintre ei s? fie ?inut? la margine ?i uitat?.

În fa?a acestei situa?ii, este necesar? o schimbare de ritm care s? arate o asumare a r?spunderii din partea întregii Biserici. Fiecare parohie, fiecare asocia?ie ?i fiecare grup parohial sunt chema?i s? devin? protagoni?ti ai unei ”revolu?ii” a gratitudinii ?i a grijii, de realizat prin vizitarea frecvent? a celor b?trâni, creând pentru ei ?i împreun? cu ei re?ele de sus?inere ?i de rug?ciune, împletind rela?ii care pot d?rui speran?? ?i demnitate celui care se simte uitat. Speran?a cre?tin? ne mân? întotdeauna s? îndr?znim mai mult, s? ne gândim la lucruri mari, s? nu ne mul?umim cu un status quo. În acest caz, s? lucr?m pentru o schimbare care s? restituie b?trânilor stim? ?i afec?iune.

De aceea, papa Francisc a vrut ca Ziua mondial? a bunicilor ?i b?trânilor s? fie marcat? mai presus de toate întâlnindu-l pe cel care este singur. Din acela?i motiv, s-a luat hot?rârea ca cei care nu vor putea s? vin? la Roma anul acesta în pelerinaj s? poat? ”dobândi indulgen?a jubiliar? dac? vor merge s? fac? o vizit? pentru un timp corespunz?tor la cei b?trâni afla?i în solitudine, [...] ca ?i cum ar efectua un pelerinaj c?tre Cristos prezent în persoana lor” (cf. Mt 25,34-36; Peniten?ieria apostolic?, Norme privind acordarea indulgen?ei jubiliare, III). A vizita un b?trân este o modalitate de a-l întâlni pe Isus, care ne elibereaz? de indiferen?? ?i de singur?tate.

Ca b?trâni se poate spera 
Cartea lui Ben Sirah afirm? c? fericirea este a celor care nu ?i-au pierdut speran?a (cf. 14,2), l?sând de în?eles c? în via??, mai ales când este lung?, pot fi atâtea motive pentru ne întoarce cu privirea înapoi în loc s? ne uit?m la viitor. Dup? cum scria papa Francisc în timpul ultimei sale intern?ri la spital, ”fizicul nostru este slab, dar chiar ?i a?a, nimic nu ne poate împiedica s? iubim, s? ne rug?m, s? ne d?ruim pe noi în?ine, s? fim unii pentru al?ii, în credin??, semne luminoase de speran??” (Angelus, 16 martie 2025). Avem o libertate pe care nicio dificultate nu o poate r?pi: aceea de a iubi ?i de a ne ruga. Cu to?ii, întotdeauna, putem s? iubim ?i s? ne rug?m.

Binele pe care îl dorim celor dragi ai no?tri – so?ului ori so?iei cu care am petrecut marea parte a vie?ii, fiilor, nepo?ilor care înveselesc zilele noastre – nu se stinge atunci când puterile se retrag. Dimpotriv?, deseori chiar afec?iunea lor este cea care retreze?te energiile noastre, aducându-ne speran?? ?i înt?rire. Aceste semne de vitalitate ale iubirii, care î?i au r?d?cina în Dumnezeu însu?i, ne dau curaj ?i ne amintesc c? ”dac? omul nostru din afar? se distruge, cel interior se înnoie?te din zi în zi” (2 Cor 4,16). Mai ales atunci când suntem b?trâni, a?adar, s? r?mânem statornici ?i încrez?tori în Domnul. S? ne l?s?m reînnoi?i zi de zi de întâlnirea cu el prin rug?ciune ?i la Sfânta Liturghie. S? transmitem cu iubire credin?a pe care am tr?it-o timp de atâ?ia ani, în familie sau la întâlnirile de fiecare zi: s?-l pream?rim întotdeauna pe Dumnezeu pentru bun?voin?a sa, s? cultiv?m unitatea cu cei dragi ai no?tri, s? ne deschidem larg inima fa?? de cel care este mai departe ?i, în special, de cel care se afl? în greut??i. Vom fi semne de speran??, la orice vârst?.

Din Vatican, 26 iunie 2025 
Papa Leon XIV