杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc? 
18 iunie 2025 – Vatican News. Pagina Evangheliei în care Isus vindec? un paralitic ne poate ajuta s? în?elegem lucrarea Domnului în situa?iile în care noi ne sim?im bloca?i ?i închi?i într-o strad? f?r? ie?ire: a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audien?ei generale de miercuri, 18 iunie 2025, cu participarea a zeci ?i zeci de mii de romani ?i pelerini de pe toate continentele. Ampl? ?i bogat?, la final, pagina saluturilor transmise de Sfântul P?rinte în diferite limbi, amintind, printre altele, solemnitatea Trupul ?i Sângele Domnului.

Continuând, practic, seria catehezelor din anul jubiliar în care îl contempl?m pe Isus care vindec?, papa a propus pentru audien?a general? de miercuri o medita?ie despre ”situa?iile în care ne sim?im bloca?i ?i închi?i într-o strad? f?r? ie?ire. Uneori, într-adev?r, ni se pare c? este inutil s? sper?m: devenim resemna?i ?i nu mai avem puterea s? lupt?m. Aceast? situa?ie este descris? în Evanghelii prin imaginea paraliziei. Este motivul pentru care în aceast? zi a? vrea s? m? opresc la vindecarea unui paralitic, relatat? în capitolul al cincilea al Evangheliei dup? Ioan (5,1-9)”.

Isus a mers la Ierusalim pentru una din s?rb?torile iudeilor, dar nu merge direct la templu, ci se opre?te la una din por?ile acestuia unde, probabil, erau sp?late oile care urmau s? fie sacrificate. Nu departe de aceast? poart? st?teau ?i mul?i bolnavi care, spre deosebire de oi, erau exclu?i de la templu pentru c? erau considera?i ”impuri”. În aceast? situa?ie, Isus însu?i este cel care merge la ei în suferin?a lor. ”Ace?ti bolnavi”, a remarcat papa, ”sperau într-un miracol care putea s? le schimbe soarta. Într-adev?r, al?turi de aceast? poart? se afla o sc?ld?toare, ale c?rei ape erau considerate taumaturgice, adic? aveau puterea de a vindeca: în unele momente, apa se agita ?i, dup? credin?a timpului, cel dintâi care se cufunda era vindecat”.

În acest fel, a spus mai departe papa Leon, se isca un fel de ”r?zboi între s?raci” ?i ne putem închipui scena trist? a acestor bolnavi care se târau cu greu din dorin?a de a intra primii în sc?ld?toare, care era numit? ”Betesda”, ceea ce înseamn? ”casa milostivirii”. Aceasta ”ar putea fi o imagine a Bisericii, unde bolnavii ?i s?racii se adun? ?i unde Domnul vine ca s? vindece ?i s? d?ruiasc? speran??”, a subliniat papa Leon al XIV-lea.

În acest cadru, Isus se adreseaz? în mod specific unui om care era paralizat de 38 de ani, un om resemnat, pentru c? nu reu?ea niciodat? s? intre în apele sc?ld?toarei atunci când apa se agita (cf. v. 7). ”Ceea ce ne paralizeaz? de multe ori”, a reluat papa, ”este întocmai dezam?girea. Ne sim?im descuraja?i ?i risc?m s? c?dem în indiferen??”. Dar Isus îi pune acestui paralitic o întrebare care ar putea s? ni se par? superflu?: ”Vrei s? te vindeci?” (v. 6). Cu toate acestea, a reluat papa, ”este o întrebare necesar? pentru c?, atunci când unul este blocat ani îndelunga?i, se poate stinge chiar ?i dorin?a de vindecare. Uneori, prefer?m s? r?mânem în starea de bolnavi, obligându-i pe ceilal?i s? aib? grij? de noi. Acesta este, uneori, ?i un pretext pentru a nu decide ce s? facem cu via?a noastr?. Isus, în schimb, îl trimite pe acest om direct la dorin?a sa cea mai adev?rat? ?i profund?”.

Omul acela, într-adev?r, r?spunde de o manier? mai organizat? la întrebarea lui Isus ?i exprima viziunea sa asupra vie?ii. ”El spune mai întâi c? nu are pe nimeni care s?-l coboare în apele sc?ld?toarei: vina, a?adar, nu este a lui, ci a celorlal?i care nu au grij? de el. Aceast? atitudine devine pretextul prin care evit? s?-?i asume propriile responsabilit??i. Dar oare era chiar adev?rat c? nu avea pe nimeni care s?-l ajute? Iat? r?spunsul aduc?tor de lumin? al sfântului Augustin: Da, pentru a fi vindecat avea o nevoie absolut? de un om, dar de un om care s? fie ?i Dumnezeu. (...) A venit, a?adar, omul de care avea nevoie: de ce s? mai amâne din nou vindecarea? (Omilia 17,7). Paraliticul adaug?, apoi, c? atunci când încearc? s? se cufunde în sc?ld?toare, este mereu un altul care ajunge înaintea lui. Acest om exprim? o viziune fatalist? asupra vie?ii. Ne închipuim c? lucrurile ni se întâmpl? pentru c? nu avem noroc, pentru c? destinul ne este potrivnic. Acest om este descurajat. Se simte învins în lupta vie?ii”.

”Isus, în schimb, îl ajut? s? descopere c? via?a lui este ?i în mâinile lui”, a reluat papa la catehez?. ”El îl îndeamn? s? se ridice în picioare, s? se u?ureze de situa?ia sa cronic? ?i s?-?i ia targa (cf. v.8). Acel p?tu? nu trebuie l?sat sau aruncat: reprezint? trecutul de boal?, este istoria lui. Pân? în acel moment, trecutul l-a blocat, l-a constrâns s? zac? asemenea unui mort. Acum el este cel care poate s? ia targa ?i s? o duce unde dore?te, poate s? decid? ce s? fac? cu istoria lui. Este vorba de a merge pe cale, asumându-?i responsabilitatea de a alege ce drum s? parcurg?. Iar aceasta, datorit? lui Isus!”.

”Dragi fra?i ?i surori”, a spus papa la finalul catehezei, ”s?-i cerem Domnului darul de a în?elege unde s-a blocat via?a noastr?. S? ne str?duim s? d?m glas dorin?ei noastre de vindecare ?i s? ne rug?m pentru to?i cei care se simt paraliza?i ?i care nu v?d c?i de ie?ire. S? cerem s? ne întoarcem ca s? locuim în Inima lui Cristos, adev?rata cas? a milostivirii”.

La saluturile finale, papa Leon al XIV-lea a men?ionat diferite grupuri de pelerini din mai multe ??ri, încurajându-i ca vizita la mormintele apostolilor s? ofere fiec?ruia ocazia unei experien?e intense de credin?? pentru a fi, la rândul lor, apostoli ai Evangheliei. Nelipsitul salut adresat, la încheiere, tinerilor, bolnavilor ?i so?ilor recent c?s?tori?i, a fost inspirat de apropiata solemnitate ”Trupul ?i Sângele Domnului”, iar Sfântul P?rinte ?i-a exprimat urarea ca aceast? îndr?git? celebrare ”s? ne ofere tuturor ocazia de a aprofunda credin?a ?i iubirea noastr? fa?? de Euharistie”.

Audien?a general? s-a încheiat cu rug?ciunea Tat?l Nostru, cântat? în limba latin?, urmat? de binecuvântarea apostolic? a Succesorului lui Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la to?i cei care o primesc în spirit de credin??.