杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc? 
9 mai 2025 – Vatican News. V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru omilia papei Leon al XIV-lea de la prima sa Sfânt? Liturghie, celebrat? vineri, 9 mai a.c., la ora 11.00, în Capela Sixtin?, cu participarea cardinalilor prezen?i la Roma cu ocazia recentului conclav.

OMILIA SFÂNTULUI P?RINTE LEON XIV 
Sfânta Liturghie ”Pro Ecclesia” cu cardinalii electori 
Capela Sixtin?, 9 mai 2025

Încep în englez? ?i apoi continui în italian?. Dar vreau s? repet cuvintele psalmului responsorial: ”Voi cânta un cântec nou Domnului pentru c? a f?cut lucruri minunate”. Într-adev?r, nu numai cu mine, dar cu voi to?i, dragii mei cardinali. În timp ce celebr?m în aceast? diminea??, v? invit s? reflect?m la faptele minunate pe care Domnul le-a s?vâr?it, binecuvânt?rile pe care Domnul continu? s? le reverse asupra fiec?ruia dintre noi prin intermediul slujirii lui Petru. M-a?i chemat ca s? duc aceast? cruce ?i ca fiu binecuvântat cu aceast? misiune. Iar eu ?tiu c? pot s? contez pe fiecare dintre voi pentru ca s? lucra?i împreun? cu mine astfel încât s? continu?m - ca Biseric?, ca o comunitate de prieteni ai lui Isus, care cred - s? proclam?m Vestea cea bun?, s? vestim Evanghelia ?i s? spunem: Cristos este Fiul lui Dumnezeu cel viu.

?Tu e?ti Christos, Fiul lui Dumnezeu cel viu” (Mt 16,16). Cu aceste cuvinte Petru, întrebat de Înv???tor, împreun? cu ceilal?i ucenici, despre credin?a sa în El, exprim? pe scurt patrimoniul pe care de dou? mii de ani Biserica, prin succesiunea apostolic?, l-a p?strat, aprofundat ?i transmis.

Isus este Christos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, adic? singurul Mântuitor ?i revelatorul fe?ei Tat?lui.

În El, Dumnezeu, pentru a se face apropiat ?i accesibil oamenilor, ni s-a revelat în ochii încrez?tori ai unui copil, în mintea vie a unui tân?r, în tr?s?turile mature ale unui b?rbat (cf. Conciliul Vatican II, constitu?ia pastoral? Gaudium et spes, nr. 22), pân? când, dup? înviere, S-a ar?tat celor ai S?i cu trupul S?u glorios. El ne-a ar?tat astfel un model de umanitate sfânt? pe care îl putem imita cu to?ii, împreun? cu promisiunea unui destin etern care dep??e?te toate limitele ?i capacit??ile noastre.

Petru, în r?spunsul s?u, cuprinde ambele lucruri: darul lui Dumnezeu ?i calea de urmat pentru a se l?sa transformat de El, dimensiuni inseparabile ale mântuirii, încredin?ate Bisericii pentru a le vesti pentru binele neamului omenesc. încredin?ate nou?, ale?i de El înainte de a fi forma?i în sânul mamei (cf. Ier 1,5), ren?scu?i în apa Botezului ?i, dincolo de limitele ?i f?r? meritele noastre, condu?i aici ?i trimi?i de aici, pentru ca Evanghelia s? fie vestit? la orice f?ptur? (cf. Mc 16,15).

A?adar, în mod special, Dumnezeu, chemându-m? prin votul vostru s? urmez Întâiului dintre Apostoli, îmi încredin?eaz? aceast? comoar? pentru ca, cu ajutorul S?u, s? fiu administratorul ei credincios (cf. 1 Cor 4,2) în folosul întregului Trup mistic al Bisericii; pentru ca ea s? fie din ce în ce mai mult o cetate a?ezat? pe munte (cf. Ap 21,10), o arc? a mântuirii care navigheaz? printre valurile istoriei, un far care lumineaz? nop?ile lumii. ?i aceasta nu atât datorit? m?re?iei structurilor sale sau grandorii cl?dirilor sale - cum sunt monumentele în care ne afl?m - cât prin sfin?enia membrilor s?i, a acelui ?popor pe care Dumnezeu l-a dobândit pentru ca s? vesteasc? faptele admirabile ale celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunat?” (1 Pt 2,9).

Cu toate acestea, înaintea conversa?iei în care Petru î?i face m?rturisirea de credin??, exist? ?i o alt? întrebare: ”Oamenii”, întreab? Isus, ”cine spun c? este Fiul Omului?” Nu este o întrebare banal?, ba chiar prive?te un aspect important al slujirii noastre: realitatea în care tr?im, cu limitele ?i poten?ialul ei, cu întreb?rile ?i convingerile ei.

?Cine spun oamenii c? este Fiul Omului?” (Mt 16,13). Gândindu-ne la scena asupra c?reia reflect?m, am putea g?si dou? r?spunsuri posibile la aceast? întrebare, conturând tot atâtea atitudini.

Exist?, în primul rând, r?spunsul lumii. Matei subliniaz? faptul c? discu?ia dintre Isus ?i ai s?i despre identitatea sa are loc în frumosul ora? Cezareea lui Filip, plin de palate luxoase, a?ezat într-un peisaj natural încânt?tor, la poalele Hermonului, dar care g?zduie?te ?i cercuri de putere necru??toare ?i este scena tr?d?rilor ?i a infidelit??ii. Aceast? imagine ne vorbe?te despre o lume care îl consider? pe Isus o persoan? total lipsit? de importan??, în cel mai bun caz un personaj curios, care poate stârni mirare prin modul s?u neobi?nuit de a vorbi ?i de a ac?iona. ?i astfel, atunci când prezen?a sa devine sup?r?toare din cauza cerin?elor de onestitate ?i a exigen?elor morale pe care le invoc?, aceast? ?lume” nu va ezita s? îl resping? ?i s? îl elimine.

Apoi, exist? cel?lalt r?spuns posibil la întrebarea lui Isus: cel al oamenilor obi?nui?i. Pentru ei, Nazarineanul nu este un ??arlatan”: el este un om drept, care are curaj, care vorbe?te bine ?i care spune lucruri corecte, la fel ca al?i mari profe?i din istoria Israelului. De aceea îl urmeaz?, cel pu?in atâta timp cât o pot face f?r? prea multe riscuri ?i nepl?ceri. Dar îl consider? doar un om ?i, de aceea, în momentul pericolului, în timpul Patimilor, îl abandoneaz? ?i ei ?i pleac?, dezam?gi?i.

Ceea ce frapeaz? la aceste dou? atitudini este actualitatea lor. Într-adev?r, ele întruchipeaz? idei pe care le-am putea reg?si cu u?urin?? - poate exprimate într-un limbaj diferit, dar identice în substan?? - pe buzele multor b?rba?i ?i femei din timpul nostru.

Chiar ?i ast?zi exist? multe contexte în care credin?a cre?tin? este considerat? un lucru absurd, pentru oameni slabi ?i cu o inteligen?? redus?; contexte în care alte valori îi sunt preferate, precum tehnologia, banii, succesul, puterea, pl?cerea.

Acestea sunt medii în care nu este u?or s? m?rturise?ti ?i s? proclami Evanghelia ?i în care cei care cred sunt batjocori?i, comb?tu?i, dispre?ui?i sau, în cel mai bun caz, suporta?i ?i comp?timi?i. ?i totu?i, tocmai din aceast? cauz?, sunt locuri în care este nevoie urgent? de misiune, pentru c? lipsa credin?ei aduce adesea cu sine drame precum pierderea sensului vie?ii, uitarea milei, înc?lcarea demnit??ii persoanei în formele sale cele mai dramatice, criza familiei ?i atâtea alte r?ni de care societatea noastr? sufer?, ?i nu pu?in.

Nici ast?zi nu lipsesc contextele în care Isus, de?i apreciat ca om, este redus doar la un fel de lider carismatic sau de supraom, ?i aceasta nu doar printre necredincio?i, ci ?i printre mul?i boteza?i, care ajung astfel s? tr?iasc?, la acest nivel, într-un ateism faptic.

Aceasta este lumea care ne-a fost încredin?at?, în care, a?a cum ne-a înv??at de atâtea ori papa Francisc, suntem chema?i s? d?m m?rturie despre credin?a plin? de bucurie în Isus Mântuitorul. De aceea, ?i pentru noi este esen?ial s? repet?m: ?Tu e?ti Christos, Fiul lui Dumnezeu cel viu” (Mt 16,16).

Este esen?ial s? facem acest lucru în primul rând în rela?ia noastr? personal? cu El, în angajamentul unei c?l?torii zilnice de convertire. Dar apoi, de asemenea, ?i ca Biseric?, tr?ind împreun? apartenen?a noastr? la Domnul ?i ducând tuturor Vestea sa cea bun? (cf. Conciliul Vatican II, constitu?ia dogmatic? Lumen gentium, nr. 1).

Spun aceasta în primul rând pentru mine, ca Succesor al lui Petru, în momentul în care îmi încep misiunea de episcop al Bisericii care se afl? la Roma, chemat s? prezideze în caritate Biserica universal?, potrivit expresiei celebre a sfântului Igna?iu de Antiohia (cf. Scrisoarea c?tre Romani, Salutul). Acesta, dus în lan?uri spre acest ora?, locul apropiatei sale jertfe, le-a scris cre?tinilor din acel ora?: ?Atunci voi fi cu adev?rat ucenic al lui Isus Cristos, când lumea nu-mi va vedea trupul” (Scrisoarea c?tre Romani, IV, 1). Se referea la faptul de a fi devorat de fiarele din circ - ?i a?a s-a ?i întâmplat - dar cuvintele sale amintesc într-un sens mai general de un angajament la care nu poate renun?a nimeni dintre cei care exercit? în Biseric? o slujire de autoritate: ei s? dispar? pentru ca Christos s? r?mân?, ei s? se fac? mici pentru ca El s? fie cunoscut ?i glorificat (cf. Ioan 3,30), ei s? se d?ruiasc? pân? la cap?t pentru ca nim?nui s? nu-i lipseasc? ocazia de a-L cunoa?te ?i de a-L iubi.

Dumnezeu s?-mi d?ruiasc? harul acesta, ast?zi ?i întotdeauna, cu ajutorul blândei mijlociri a Mariei, Maica Bisericii.