杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc? 
20 aprilie 2025 – Vatican News. Alergarea despre care se vorbe?te în relat?rile Evangheliei despre Pa?ti, când to?i protagoni?tii alearg?, a fost în centrul omiliei preg?tit? de papa Francisc pentru Sfânta Liturghie din Duminica Pa?telui în Pia?a San Pietro. La celebrarea euharistic? prezidat? de cardinalul Angelo Comastri, vicar general emerit al Cet??ii Vaticanului, au luat parte aproximativ 40 de mii de romani ?i pelerini. La sfâr?itul Sfintei Liturghii a avut loc ceremonia tradi?ionalului mesaj pascal ”Urbi et Orbi”, înso?it de darul indulgen?ei plenare.

V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, omilia preg?tit? de papa Francisc pentru Sfânta Liturghie din Duminica Pa?telui 2025.

Maria din Magdala, v?zând c? piatra mormântului a fost dat? la o parte, a început s? alerge ca s?-i spun? lui Petru ?i Ioan. Cei doi discipoli, primind ?tirea r?v??itoare, au ie?it la rândul lor ?i, ne spune Evanghelia, ”alergau amândoi împreun?” (In 20,4). To?i protagoni?tii relat?rilor despre Pa?ti alearg?. Aceast? alergare exprim?, pe de o parte, îngrijorarea c? trupul Domnului a fost luat, dar, pe de alta, alergarea Magdalenei, a lui Petru ?i a lui Ioan spune o dorin??, un avânt al inimii, atitudinea interioar? a celui care porne?te în c?utarea lui Isus. Într-adev?r, El a înviat din moarte ?i de aceea nu se mai afl? în mormânt. În alt? parte trebuie s? fie c?utat.

Aceasta este vestea Pa?telui: El trebuie s? fie c?utat în alt? parte. Cristos a înviat, e viu! El nu a r?mas prizonierul mor?ii, nu mai este înf??urat în giulgiu ?i, de aceea, nu poate fi cuprins într-o poveste frumoas? de spus, nu se poate face din El un erou din trecut sau s?-l gândim ca o statuie depus? într-o sal? de muzeu. Trebuie s? ne punem în mi?care, s? ie?im ca s?-l c?ut?m: s?-l c?ut?m în via??, s?-l c?ut?m pe chipul fra?ilor, s?-l c?ut?m în cele zilnice, s?-l c?ut?m oriunde, dar nu în mormânt.

S?-l c?ut?m întotdeauna, pentru c?, dac? a înviat din moarte, atunci El este prezent oriunde, locuie?te în mijlocul nostru, se ascunde ?i se arat? chiar ast?zi în surorile ?i fra?ii pe care-i întâlnim pe cale, în situa?iile cele mai anonime ?i imprevizibile ale vie?ii noastre. El este viu ?i r?mâne întotdeauna cu noi, plângând lacrimile celui care sufer? ?i multiplicând frumuse?ea vie?ii în gesturile m?runte de iubire ale fiec?ruia dintre noi.

De aceea, credin?a pascal?, care ne deschide la întâlnirea cu Domnul înviat ?i ne dispune s?-l primim în via?a noastr? este, este cu totul altceva decât o sistematizare static? ori o acomodare lini?tit? în vreo asigurare religioas?. Dimpotriv?, Pa?tele ne încredin?eaz? o mi?care, ne mân? s? alerg?m cum a f?cut cu Maria din Magdala ?i discipolii; ne îndeamn? s? avem ochi capabili de a vedea dincolo pentru a-l întrevedea în Isus, Cel viu, pe Dumnezeu care se reveleaz? ?i se face prezent ?i ast?zi, ne vorbe?te, merge înaintea noastr?, ne surprinde. Asemenea Mariei din Magdala, putem sim?i în fiecare zi c?-l pierdem pe Domnul, dar în fiecare zi putem alerga ca s?-l c?ut?m din nou, ?tiind cu certitudine c? El se las? g?sit ?i ne lumineaz? cu lumina învierii sale.

Fra?i ?i surori, iat? speran?a cea mai mare a vie?ii noastre: putem s? tr?im aceast? existen?? s?rman?, slab? ?i r?nit? ?inându-ne ag??a?i de Cristos, pentru c? El a învins moartea, învinge întunecimile noastre ?i va învinge întunericul lumii ca s? ne fac? s? tr?im împreun? cu El în bucurie, pentru totdeauna. C?tre acest ?el, dup? cum spune apostolul Paul, alerg?m ?i noi, dând uit?rii pe cele din urm? ?i tr?ind avânta?i c?tre cele din fa?? (cf. Fil 3,12-14). Ne gr?bim, astfel, s? mergem în întâmpinarea lui Cristos cu pasul iute al Magdalenei, lui Petru ?i Ioan.

Jubileul ne cheam? s? reînnoim în noi darul acestei speran?e, s? cufund?m în ea suferin?ele ?i nelini?tile noastre, s?-i molipsim cu speran?? pe cei pe care-i întâlnim pe cale, s? încredin??m speran?ei viitorul vie?ii noastre ?i destinul omenirii. Iat? de ce nu putem s? parc?m inima în am?girile acestei lumi sau s? o închidem în triste?e. Trebuie s? alerg?m, plini de bucurie. S? alerg?m în întâmpinarea lui Isus, s? redescoperim harul inestimabil de a fi prietenii s?i. S? permitem ca drumul nostru s? fie luminat de Cuvântul s?u de via?? ?i adev?r. Dup? cum spunea marele teolog Henri de Lubac, «ar fi îndeajuns s? în?elegem acest fapt: cre?tinismul este Cristos. Altceva decât acesta, într-adev?r, nu exist?. În Cristos, noi avem totul» (Les responsabilités doctrinales des catholiques dans le monde d’aujourd’hui, Paris 2010, p 276).

Acest ”totul”, care înseamn? Cristos înviat, deschide via?a noastr? la speran??. El e viu, El vrea ?i ast?zi s? reînnoiasc? via?a noastr?. Lui, biruitorul p?catului ?i al mor?ii, vrem s?-i spunem: ”Doamne, la aceast? s?rb?toare î?i cerem darul de a fi la rândul nostru înnoi?i ca s? tr?im aceast? noutate peren?. Scutur?-ne, Doamne, de tristul praf al obi?nuin?ei, oboselii ?i dezvr?jirii. D?ruie?te-ne bucuria de a ne trezi diminea?a cu ochii mira?i ca s? vedem culorile inedite ale acelei dimine?i, unic? ?i diferit? de toate celelalte (...) Totul este nou, Doamne, ?i nimic nu se repet?, nimic nu e vechi” (A. Zarri, Quasi una preghiera).

Surori, fra?i, în uimirea credin?ei pascale, ducând în suflet orice a?teptare de pace ?i eliberare, putem s? spunem: împreun? cu tine, Doamne, totul e nou,  împreun? cu tine, totul începe din nou.

*** 
Dup? Sfânta Liturghie din duminica Pa?telui în Pia?a San Pietro, a urmat, în balconul binecuvânt?rilor, ceremonia tradi?ionalului mesaj pascal ”Urbi et Orbi”, la care papa Francisc a rostit salutul ini?ial ?i binecuvântarea apostolic? final?, înso?it? de darul indulgen?ei plenare. Mesajul a fost citit de maestrul de ceremonii, monseniorul Diego Ravelli, în timp ce papa era înso?it de cardinalul protodiacon Dominique Mamberti ?i de cardinalul Fernando Vergez Alzaga, pre?edinte emerit al Guvernatoratului Statului Cet??ii Vaticanului. La finalul ceremoniei, papa a mers cu automobilul panoramic în Pia?a Sfântul Petru ca s? salute zecile de mii de romani ?i pelerini.