”Ultimii” din Evanghelie vor fi ultimii care ?l vor ?nt?mpina
Andrea Tornielli
Astfel, ”cei din urm?” vor fi cei care îl vor întâmpina, în pragul bazilicii ”Santa Maria Maggiore”, care g?zduie?te icoana ”Salus Populi Romani”, sub a c?rei privire matern? papa Francisc urmeaz? s? fie înmormântat. La finalul drumului s?u p?mântesc, ca Episcop al Romei, care a venit aproape de la cap?tul p?mântului, vor sta cunun?, în jurul lui, nu cei mari ai lumii, dar cei s?raci, migran?ii, cei f?r? ad?post, cei marginaliza?i, care au fost plasa?i în centrul atâtor pagini ale magisteriului s?u ?i care sunt în centrul fiec?rei pagini a Evangheliei.
Chiar ?i cuvintele pronun?ate în diminea?a zilei de luni, numit? ?i a Îngerului, de cardinalul camerleng Kevin Joseph Farrell, pentru a anun?a moartea nea?teptat? a papei Francisc au subliniat aceast? piatr? de temelie a înv???turii sale: ”Ne-a înv??at s? tr?im valorile Evangheliei cu fidelitate, curaj ?i iubire universal?, în special, în favoarea celor mai s?raci ?i marginaliza?i”. ”Mi-a? dori o Biseric? s?rac? ?i pentru s?raci”, spusese el la începutul pontificatului s?u. ”Pentru Biseric?, op?iunea celor s?raci este mai degrab? o categorie teologic? decât una cultural?, sociologic?, politic? sau filosofic?. Dumnezeu le acord? ”prima sa milostivire”. Aceast? preferin?? divin? are consecin?e în via?a de credin?? a tuturor cre?tinilor, care sunt chema?i s? aib? ”acelea?i sentimente ca Isus”, a scris el în exorta?ia apostolic? «Evangelii gaudium», un document pe care, înc?, trebuie s?-l în?elegem pe deplin ?i care a marcat cursul ministerului s?u ca Succesor al lui Petru.
Cuvinte care au fost întotdeauna înso?ite de gesturi ?i alegeri concrete. Primul pap? care a ales numele Sfântului din Assisi a urmat linia înv???turilor predecesorilor s?i, precum cea a Sfântului Ioan al XXIII-lea, care, cu o lun? înainte de deschiderea Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea, spusese: ”Biserica se prezint? a?a cum este ?i vrea s? fie, o Biseric? a tuturor ?i, în special, Biserica s?racilor”. Acest magisteriu al cuvintelor ?i al faptelor, pentru primul pap? sud-american, î?i avea originea în Evanghelie ?i în înv???turile primilor P?rin?i ai Bisericii. La fel ca Sfântul Ambroziu, care spusese: ”Nu din bunurile tale faci un dar s?racilor; doar le înapoiezi ceea ce le apar?ine. Ceea ce tu î?i însu?e?ti, în realitate este dat în comun pentru folosul tuturor. P?mântul este dat tuturor, nu numai celor boga?i”. Datorit? acestor cuvinte, Sfântul Paul al VI-lea a putut afirma în enciclica sa «Populorum Progressio», ”c? proprietatea privat? nu constituie un drept necondi?ionat ?i absolut pentru nimeni ?i c? nimeni nu este autorizat s? rezerve pentru uzul s?u exclusiv ceea ce dep??e?te nevoile sale, atunci când altora le lipse?te necesarul”. Sau ca Sfântul Ioan Gur? de Aur, care într-o celebr? omilie spunea: ”Vrei s? cinste?ti trupul lui Cristos? Nu permite ca acesta s? fie obiect de dispre? în m?dularele sale, adic? în cei s?raci, lipsi?i de haine pentru a se acoperi. Nu-l cinsti pe Cristos aici, în biseric?, cu haine de m?tase, în timp ce afar? îl neglijezi când sufer? de frig ?i goliciune. Cel care a spus: Acesta este Trupul Meu, a spus ?i: M-a?i v?zut fl?mând ?i nu mi-a?i dat de mâncare”.
Departe de lecturile ideologice, Biserica nu are interese politice de ap?rat atunci când face apel la dep??irea a ceea ce papa Francisc a numit ”globalizarea indiferen?ei”. Mi?cat doar de cuvintele Evangheliei, sus?inut de tradi?ia P?rin?ilor Bisericii, papa ne-a invitat s? ne întoarcem privirea c?tre ”cei din urm?” favoriza?i de Isus. Acei ”ultimi” care îl vor înso?i acum pe ultimul drum, cu îmbr??i?area lor.
