To?i. Comentariu de Paolo Rufini
Paolo Ruffini
To?i. În Pia?a Sfântul Petru, to?i au fost, într-adev?r, prezen?i în aceast? zi (26 aprilie 2025 – n.r.). Pia?a era atât de plin? de oameni, încât al?ii nu mai aveau unde s? vin?. La fel, pe Via della Conciliazione, pe str?zile din jurul ei ?i pe traseul spre Santa Maria Maggiore. To?i erau acolo, to?i, cu to?ii. A?a cum papa Francisc a repetat de atâtea ori, de la Ziua Mondial? a Tineretului pân? la ultimul s?u r?mas bun, ?Pa?te fericit tuturor”, din ziua Învierii Domnului.
Erau acolo persoane în vârst? ?i copii, unii doar de câteva luni, adu?i de p?rin?i ca s? fie la rândul lor, prin vie?ile lor fragede, martorii unui moment special. Mai erau acolo adolescen?ii, nu chiar cu mult mai mari, ?i erau mul?i, foarte mul?i, ca ?i cum ar fi fost chema?i de o regie care îi ?i ne dep??e?te, ca s? preia ?tafeta credin?ei de la un pap? care a ?tiut s? vorbeasc? pe limba lor, s?-i provoace s? cread?, s? spere, s? viseze, s? demonstreze c? e posibil s? tr?im în pace, s? construim pas cu pas o lume mai bun?. Au v?zut cu ochii lor c? speran?a, care i-a adus aici pentru Jubileul lor, merge dincolo de moarte.
Erau acolo preo?i, foarte mul?i, ca s? concelebreze. Episcopi, cardinali, laici boteza?i. Înt?rindu-se unii pe al?ii în credin??. Erau acolo mai marii lumii, cei boga?i ?i cei s?raci ca s?-l salute pe Francisc ?i s? se gândeasc? la cum va fi viitorul. Erau acolo mul?i oameni care nu cred, precum ?i mul?i care cred, de alte religii. Erau acolo prieteni ?i chiar du?mani.
To?i, ca s? asculte cuvintele lui Petru: ”Într-adev?r, acum în?eleg c? Dumnezeu nu este p?rtinitor, ci în orice neam, cel care se teme de el ?i face dreptatea îi este pl?cut. El a trimis fiilor lui Israel cuvântul s?u, care aduce vestea cea bun? a p?cii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor” (Fap 10, 34-36).
To?i, ca s?-?i aduc? aminte, prin omilia cardinalului Re, de cuvintele lui Francisc despre pace, despre r?zboi, care este întotdeauna o înfrângere, ?i despre fraternitate, pe care atât de multe ori o reneg?m, precum ?i despre necesitatea de a în?elege c? nimeni nu se salveaz? de unul singur ?i despre Biseric?, în?eleas? ca ”spital de campanie”, o cas? cu u?ile deschise. Pentru to?i.
Erau cu to?ii, cu adev?rat to?i în aceast? zi. Ca atunci când aceea?i Pia?? era plin? numai de prezen?a papei Francisc, în timpul pandemiei de Covid. Erau cu adev?rat toat?, toat?, toat? lumea conectat? prin orice mijloc de comunicare. Iar sub cerul f?r? nori se dezv?luia, într-un fel la rândul s?u tainic, secretul simplu al comuniunii care une?te întregul neam omenesc, popor al lui Dumnezeu, reunit într-o unic? îmbr??i?are. Una posibil?, mai mult, adev?rat?. Sub ochii tuturor. Ca într-un armisti?iu pentru o zi special?, de s?rb?toare. O zi în care misterele rozariului sunt cele de slav?. Care transform? triste?ea în cântec ?i celebreaz? deopotriv? moartea ?i via?a, moartea ?i învierea.
La fel sunt de în?eles aplauzele spontane la trecerea sicriului, în?l?at ca pentru un salut reciproc, mai mult un ”La revedere!” decât un adio. ?i un angajament care-i prive?te pe to?i, f?r? nicio excluziune.
