杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
5 februarie 2025 – Vatican News. ”Vreau s? îmi cer scuze pentru c?, din cauza acestei r?celi puternice, îmi este greu s? vorbesc. ?i pentru aceasta, l-am rugat pe confratele meu s? citeasc? cateheza”, a spus papa Francisc miercuri, 5 februarie a.c., continuând seria de cateheze dedicate lui ”Isus Cristos, speran?a noastr?”. ”Vizita la veri?oara Mariei, Elisabeta” ?i cântarea ”Magnificat”, au fost în centrul catehezei de miercuri. Pontiful i-a cerut preotului Pierluigi Giroli, din cadrul Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun, s? dea citire alocu?iunii sale.

Red?m în cele ce urmeaz?, în traducerea noastr? de lucru, alocu?iunea Sfântului P?rinte, citit? de preotul Pierluigi Giroli:

Dragi fra?i ?i surori,

Ast?zi contempl?m frumuse?ea lui Isus Cristos, speran?a noastr?, în misterul Vizitei. Fecioara Maria o viziteaz? pe Sfânta Elisabeta; dar mai ales Isus, în pântecele mamei sale, este cel care î?i viziteaz? poporul (cf. Lc 1,68), a?a cum spune Zaharia în imnul s?u de laud?.

Dup? uimirea ?i mirarea în leg?tur? cu ceea ce i-a fost anun?at de c?tre Înger, Maria s-a ridicat ?i a pornit la drum, la fel ca to?i cei chema?i în Biblie, pentru c? ”singurul act prin care omul poate corespunde lui Dumnezeu care se reveleaz? este acela al disponibilit??ii nelimitate” (H.U. VON BALTHASAR, Vocation, Roma 2002, 29). Aceast? tân?r?, fiic? a lui Israel, nu alege s? se protejeze de lume, nu se teme de pericolele ?i judec??ile celorlal?i, ci iese în întâmpinarea lor.

Când cineva se simte iubit, simte o for?? care pune iubirea în mi?care; a?a cum spune apostolul Paul, ”iubirea lui Cristos ne constrânge” (2 Cor 5,14), ne împinge, ne mi?c?. Maria simte imboldul iubirii ?i merge s? ajute o femeie care îi este rud?, înaintat? în vârst? care, dup? o lung? a?teptare, întâmpin? o sarcin? nesperat?, greu de gestionat la vârsta ei. Dar Fecioara merge la Elisabeta pentru a-i împ?rt??i credin?a ei în Dumnezeul imposibilului ?i speran?a ei în împlinirea promisiunilor Sale.

Întâlnirea dintre cele dou? femei produce un impact surprinz?tor: vocea ”plin? de har” cu care o salut? pe Elisabeta provoac? profe?ia în copilul pe care femeia în vârst? îl poart? în pântece ?i stârne?te în ea o dubl? binecuvântare: ”Binecuvântat? e?ti tu între femei ?i binecuvântat este rodul trupului t?u!”. ?i, de asemenea, o fericire: ”Fericit? aceea care a crezut c? se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (v. 45).

În fa?a recunoa?terii identit??ii mesianice a Fiului s?u ?i a misiunii sale de mam?, Maria nu vorbe?te despre ea, ci despre Dumnezeu ?i înal?? o laud? plin? de credin??, speran?? ?i bucurie, o cântare care r?sun? în fiecare zi în Biseric? în timpul rug?ciunii Vesperelor: Magnificat (Lc 1,46-55).

Aceast? laud? a lui Dumnezeu Mântuitorul, izvorât? din inima umilei sale slujitoare, este un memorial solemn care sintetizeaz? ?i împline?te rug?ciunea lui Israel. Ea este împletit? cu rezonan?e biblice, semn c? Maria nu vrea s? cânte ”în afara corului”, ci vrea s? rezoneze cu înainta?ii, exaltându-?i compasiunea pentru cei umili, aceia mai mici pe care Isus, în predica sa, îi va declara ”ferici?i” (cf. Mt 5,1-12).

Prezen?a dominant? a motivului pascal face din Magnificat ?i un cântec al r?scump?r?rii, care are drept fundal amintirea eliber?rii lui Israel din Egipt. Verbele sunt toate la timpul trecut, impregnate de o memorie a iubirii care aprinde prezentul de credin?? ?i lumineaz? viitorul cu speran??: Maria cânt? harul trecutului, dar este femeia prezentului care poart? viitorul în pântecele ei.

Prima parte a acestui cântec laud? ac?iunea lui Dumnezeu în Maria, un microcosmos al poporului lui Dumnezeu care ader? pe deplin la leg?mânt (vv. 46-50); a doua parte se concentreaz? asupra ac?iunii Tat?lui în macrocosmosul istoriei fiilor S?i (vv. 51-55), prin trei cuvinte-cheie: memorie - milostivire - promisiune.

Domnul, care s-a aplecat asupra tinerei Maria pentru a face ”lucruri mari” în ea ?i a o face mama Domnului, a început s? î?i salveze poporul de la exod, amintindu-?i de binecuvântarea universal? promis? lui Abraham (cf. Gen 12:1-3). Domnul, Dumnezeul credincios dintotdeauna, a rev?rsat un flux neîntrerupt de iubire milostiv? ”din genera?ie în genera?ie” (v. 50) asupra poporului fidel leg?mântului, iar acum manifest? plin?tatea mântuirii în Fiul S?u, trimis pentru a salva poporul de p?catele sale. De la Abraham, la Isus Cristos ?i comunitatea credincio?ilor, Pa?tele apare astfel ca o categorie hermeneutic? pentru în?elegerea fiec?rei eliber?ri ulterioare, pân? la cea realizat? de Mesia la plinirea vremurilor.

Dragi fra?i ?i surori, ast?zi s? îi cerem Domnului harul de a ?ti s? a?tept?m împlinirea tuturor promisiunilor Sale ?i s? ne ajute s? primim prezen?a Mariei în via?a noastr?. Mergând la ?coala ei, s? descoperim cu to?ii c? fiecare suflet care crede ?i sper? ”concepe ?i genereaz? Cuvântul lui Dumnezeu” (Sfântul Ambrozie, Expunere a Evangheliei dup? Luca 2, 26).

Audien?a general? s-a încheiat cu rug?ciunea Tat?l Nostru, cântat? în limba latin?, urmat? de binecuvântarea apostolic? a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la to?i cei care o primesc în spirit de credin??.