杏MAP导航

Vatican News - 27 ianuarie 2025. «”Speran?a nu în?al?” (Rom 5,5) ?i ne face puternici în necazuri» este tema mesajului transmis de papa Francisc în vederea Zilei mondiale a bolnavului din 2025. Marcat? înc? de la înfiin?are pe 11 februarie, în comemorarea liturgic? a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, aceast? Zi pastoral? special? a ajuns în anul curent la cea de-a XXXIII-a edi?ie.

Datorit? Anului jubiliar, în cadrul c?ruia sunt cuprinse manifest?ri speciale pentru bolnavi, ini?iativele specifice ale Zilei mondiale a bolnavului din 2025 au fost amânate pentru anul urm?tor ?i se vor desf??ura în Peru, la sanctuarul marian al Fecioarei Maria de la Chapi, din arhidieceza de Arequipa. În 2025, Jubileul bolnavilor ?i al lucr?torilor din domeniul s?n?t??ii are loc la Roma pe 5 ?i 6 aprilie, iar Jubileul persoanelor cu dizabilit??i, pe 28 ?i 29 aprilie.

Red?m aici, în traducerea noastr? de lucru, Mesajul papei Francisc pentru a 33-a Zi mondial? a bolnavului.

MESAJUL SFÂNTULUI P?RINTE
cu ocazia celei de-a XXXIII-a Zile Mondiale a Bolnavului
11 februarie 2025

”Speran?a nu în?al?” (Rom 5,5)
?i ne face puternici în necazuri

Dragi fra?i ?i surori!

S?rb?torim cea de-a XXXIII-a Zi Mondial? a Bolnavului în Anul Jubiliar 2025, în care Biserica ne invit? s? devenim ”pelerini ai speran?ei”. În aceasta, suntem înso?i?i de Cuvântul lui Dumnezeu care, prin Sfântul Paul, ne transmite un mesaj de mare încurajare: ”Speran?a nu în?al?” (Rom 5,5), ba chiar ne face puternici în necazuri.

Acestea sunt expresii mângâietoare, dar pot ridica unele întreb?ri, mai ales în cazul celor care sufer?. De exemplu: cum r?mânem puternici atunci când suntem afecta?i în trup de boli grave, care genereaz? invaliditate ?i, care, necesit? poate un tratament ale c?rui costuri sunt peste posibilit??ile noastre? Cum facem acest lucru atunci când, pe lâng? propria noastr? suferin??, o vedem pe cea a celor care ne iubesc ?i care, de?i ne sunt aproape, se simt neputincio?i în a ne ajuta? În toate aceste circumstan?e, sim?im nevoia unui sprijin mai mare decât noi în?ine: avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, al harului S?u, al Providen?ei Sale, al acelei for?e care este darul Duhului S?u (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1808).

A?adar, s? ne oprim pentru o clip? ?i s? reflect?m asupra prezen?ei lui Dumnezeu care este aproape de cei afla?i în suferin??, fiind caracterizat? de trei aspecte: întâlnirea, darul ?i împ?rt??irea.

1. Întâlnirea. Atunci când îi trimite pe cei ?aptezei ?i doi de ucenici în misiune (cf. Lc 10, 1-9), Isus îi îndeamn? s? le spun? bolnavilor: ”S-a apropiat de voi împ?r??ia lui Dumnezeu!” (v. 9). El le cere, a?adar, s? îi ajute s? în?eleag?, chiar ?i în infirmitate, oricât ar fi de dureroas? ?i greu de în?eles, c? este o ocazie de a-L întâlni pe Domnul. În timpul bolii, dac? pe de o parte sim?im toat? fragilitatea noastr? ca fiin?e – fizic?, psihologic? ?i spiritual? – pe de alt? parte, experiment?m apropierea ?i compasiunea lui Dumnezeu, care în Isus a împ?rt??it suferin?a noastr?. El nu ne abandoneaz? ?i, adesea, ne surprinde cu darul unei tenacit??i pe care nu am fi crezut niciodat? c? o avem ?i pe care, singuri, nu am fi g?sit-o niciodat?.

Boala devine, a?adar, ocazia unei întâlniri care ne schimb?, prin care descoperim o stânc? de nezdruncinat, în care afl?m c? ne putem ancora pentru a face fa?? furtunilor vie?ii: o experien?? care, chiar ?i în sacrificiu, ne face mai puternici, pentru c? suntem con?tien?i c? nu suntem singuri. De aceea, se spune c? durerea aduce întotdeauna cu sine un mister al mântuirii, pentru c? ne face s? sim?im aproape ?i real? consolarea care vine de la Dumnezeu, pân? la a ”cunoa?te plin?tatea Evangheliei cu toate promisiunile ?i via?a ei” (Sfântul Ioan Paul al II-lea, Discurs c?tre tineri, New Orleans, 12 septembrie 1987).

2. Aceast? realitate ne conduce la al doilea punct de reflec?ie: darul. În momentele de suferin?? ne d?m seama mai mult ca niciodat? c? orice speran?? vine de la Domnul ?i c?, prin urmare, este în primul rând un dar pe care trebuie s?-l primim ?i s?-l cultiv?m, r?mânând ”fideli fidelit??ii lui Dumnezeu”, potrivit frumoasei expresii a Madeleinei Delbrêl (cf. La speranza è una luce nella notte [Speran?a este o lumin? în noapte - tr.n.], Vatican 2024, Prefa??).

De altfel, numai în învierea lui Cristos î?i g?se?te locul în orizontul infinit al ve?niciei orice destin al nostru. Doar din Pa?tele s?u provine certitudinea c? nimic, ”nici moartea, nici via?a, nici îngerii, nici st?pânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici în?l?imile, nici adâncurile ?i nici vreo alt? creatur? nu va putea s? ne despart? de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8, 38-39). ?i, din aceast? ”mare speran??” vine orice alt? lic?rire de lumin? cu ajutorul c?reia putem dep??i încerc?rile ?i obstacolele vie?ii (cf. Benedict XVI, Scrisoarea enciclic? Spe salvi, 27.31). Mai mult decât atât, Cel Înviat merge împreun? cu noi, devenind înso?itorul nostru de c?l?torie, cum a f?cut cu ucenicii la Emaus (cf. Lc 24,13-53). La fel ca ?i ei, îi putem împ?rt??i nedumeririle, grijile ?i dezam?girile noastre, putem asculta Cuvântul S?u care ne lumineaz? ?i ne aprinde inima ?i îl putem recunoa?te prezent la frângerea Pâinii, pentru a primi din r?mânerea Sa cu noi, de?i în limitele prezentului, acel ”dincolo” care, devenind apropiat, ne red? curajul ?i încrederea.

3. Ajungem astfel la cel de-al treilea aspect, împ?rt??irea. Locurile în care este suferin?? sunt adesea locuri de împ?rt??ire, în care ne îmbog??im unii pe al?ii. De câte ori, la c?p?tâiul unei persoane bolnave, înv???m s? sper?m! De câte ori, fiind aproape de cei care sufer?, înv???m s? credem! De câte ori, aplecându-ne asupra celor în nevoie, descoperim iubirea! Realiz?m, a?adar, c? suntem ”îngeri” ai speran?ei, mesageri ai lui Dumnezeu, unii pentru al?ii, to?i împreun?: bolnavi, medici, asisten?i medicali, membri ai familiei, prieteni, preo?i, c?lug?ri ?i c?lug?ri?e; oriunde ne-am afla: în familii, ambulatorii, case de îngrijire, spitale ?i clinici.

Este important s? fim capabili s? în?elegem frumuse?ea ?i semnifica?ia acestor întâlniri de har ?i, s? înv???m s? le scriem în suflet, pentru a nu le uita: s? p?str?m în inim? zâmbetul blând al unui lucr?tor medical, privirea recunosc?toare ?i încrez?toare a unui pacient, chipul în?eleg?tor ?i grijuliu al unui medic sau al unui voluntar, chipul plin de a?teptare ?i ner?bdare al unui so?, al unui copil, al unui nepot sau al unui prieten drag. Toate acestea sunt lumini de pre?uit care, chiar ?i în întunericul încerc?rii, nu numai c? dau putere, dar ne înva?? adev?ratul gust al vie?ii, în iubire ?i apropiere (cf. Lc 10,25-37).

Dragi bolnavi, dragi fra?i ?i surori care ave?i grij? de cei care sufer?, în acest Jubileu ave?i un rol special mai mult ca oricând. A merge împreun? este un semn pentru to?i, ”un imn al demnit??ii umane, un cântec al speran?ei” (Bula de indic?iune a Jubileului, Spes non confundit, n. 11), a c?rui voce dep??e?te cu mult înc?perile ?i paturile locurilor de îngrijire în care v? afla?i, stimulând ?i încurajând în caritate ”corul întregii societ??i” (ibid.), într-o armonie uneori greu de realizat, dar tocmai de aceea foarte dulce ?i puternic?, capabil? s? aduc? lumin? ?i c?ldur? acolo unde este mai mare nevoie.

Întreaga Biseric? v? mul?ume?te pentru aceasta! La fel fac ?i eu ?i m? rog pentru voi, încredin?ându-v? Mariei, t?m?duitoarea bolnavilor, prin cuvintele cu care atâ?ia fra?i ?i surori s-au adresat ei în nevoie:

«Sub ocrotirea ta alerg?m Sfânt? N?sc?toare de Dumnezeu, nu ne dispre?ui în nevoile noastre, ci ne mântuie?te pururea de toate primejdiile, Fecioar? sl?vit? ?i binecuvântat?».

V? binecuvântez, împreun? cu familiile voastre ?i cu cei dragi, ?i v? rog s? nu uita?i s? v? ruga?i pentru mine.

Roma, de la ”Sfântul Ioan din Lateran”, 14 ianuarie 2025
Francisc