杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
24 ianuarie 2025 – Vatican News. ”Gândindu-m? la Jubileul pe care îl celebr?m anul acesta ca la o perioad? de har într-un timp atât de fr?mântat, a? vrea ca prin Mesajul meu s? v? invit s? fi?i comunicatori de speran??, începând de la o reînnoire a muncii ?i misiunii voastre dup? spiritul Evangheliei”: scrie papa Francisc în Mesajul pentru Ziua mondial? a comunica?iilor sociale, pe care Biserica catolic? o marcheaz? anual pe 24 ianuarie, comemorarea Sfântului Francisc de Sales, episcop ?i înv???tor al Bisericii, proclamat în 1923 de papa Pius al XI-lea ca ”patron al jurnali?tilor”.

a fost prezentat vineri, 24 ianuarie a.c., la Sala de Pres? a Sfântului Scaun ?i are ca tem? ”Împ?rt??i?i cu blânde?e speran?a din inimile voastre” (1 Pt 3,15-16). La întâlnirea cu jurnali?tii, în cadrul c?reia au fost prezentate manifest?rile prilejuite de Jubileul din domeniul comunica?iilor (24-26 ianuarie 2025), au luat parte arhiepiscopul Rino Fisichella, pro-prefect al Departamentului pentru evanghelizare, Paolo Ruffini, prefect al Departamentului pentru comunicare, monseniorul Lucio Adrián Ruiz, secretar al Departamentului pentru comunicare, jurnalista Maria Ressa, premiul Nobel pentru pace ?i directoare a platformei Rappler, scriitorul Colum McCann, autor al publica?iilor Apeirogon ?i Let the Great World Spin, fondator al re?elei Narrative 4.

V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, Mesajul papei Francisc pentru a LIX-a Zi mondial? a comunica?iilor sociale.

Împ?rt??i?i cu blânde?e speran?a din inimile voastre (cf. 1Pt 3,15-16)

Dragi fra?i ?i surori,
În timpul nostru, marcat de dezinformare ?i polarizare, unde câteva centre de putere controleaz? o mas? de date ?i informa?ii f?r? precedent, m? adresez vou? con?tient fiind de cât de necesar? este, ast?zi mai mult ca oricând, munca voastr? de jurnali?ti ?i comunicatori. Este nevoie de angajarea voastr? curajoas? pentru a pune în centrul comunic?rii responsabilitatea personal? ?i colectiv? fa?? de aproapele. Gândindu-m? la Jubileul pe care îl celebr?m anul acesta ca o perioad? de har într-un timp atât de fr?mântat, a? vrea ca prin Mesajul meu s? v? invit s? fi?i comunicatori de speran??, începând de la o reînnoire a muncii ?i misiunii voastre dup? spiritul Evangheliei.

Dezarmarea comunic?rii

Ast?zi, de atât de multe ori, comunicarea nu genereaz? speran??, ci team? ?i disperare, prejudecat? ?i ranchiun?, fanatism ?i chiar ur?. De atât de multe ori, ea simplific? realitatea pentru a trezi reac?ii instinctive; folose?te cuvântul ca pe o lam?; ajunge s? se foloseasc? chiar de informa?ii false ori deformate cu grij? pentru a lansa mesaje menite s? excite spiritele, s? provoace ?i s? r?neasc?. Am afirmat de mai multe ori necesitatea de ”a dezarma” comunicarea, de a o purifica de agresivitate. Reducerea realit??ii la slogan nu aduce niciodat? roade bune. Vedem cu to?ii – de la talk show-urile televizive la r?zboaiele verbale din social media – riscurile de a vedea predominând paradigma competi?iei, contrapunerii, a voin?ei de domina?ie ?i posesie, a manipul?rii opiniei publice.

Mai exist? un alt fenomen îngrijor?tor, cel pe care am putea s?-l numim al ”dispers?rii programate a aten?iei” prin sistemele digitale care, f?cându-ne un profil dup? logica pie?ei, modific? percep?ia noastr? a realit??ii. A?a se întâmpl? c? asist?m, deseori neputincio?i, la un soi de atomizare a intereselor, iar aceasta ajunge s? mineze bazele apartenen?ei noastre la comunitate, capacitatea de a munci împreun? pentru un bine comun, de a ne asculta unii pe al?ii, de a în?elege ra?iunile celuilalt. Se pare atunci c?, pentru a se afirma pe sine, ar fi indispensabil a c?uta un ”du?man” împotriva c?ruia s? se dezl?n?uie cuvintele. Iar când cel?lalt devine un ”du?man”, când se întunec? fa?a ?i demnitatea lui pentru a-l umili ?i a-l lua în derâdere, dispare ?i posibilitatea de a genera speran??. Dup? cum ne-a înv??at p?rintele Tonino Bello, toate conflictele ”î?i g?sesc r?d?cina în dizolvarea fe?elor” («La pace come ricerca del volto», in Omelie e scritti quaresimali, Molfetta 1994, p. 317). Nu putem s? capitul?m în fa?a acestei logici.

În realitate, a spera nu este nicidecum u?or. Spunea Georges Bernanos c? ”sper? numai cei care au avut curajul de a nu spera în iluzii ?i minciuni, în care g?seau o siguran?? ?i pe care le considerau în mod fals drept speran??. [...] Speran?a este un risc pe care trebuie s?-l asum?m. Este riscul riscurilor” (La liberté, pour quoi faire?, Paris 1995, tr. it. “A che serve questa libertà”, in Lo spirito europeo e il mondo delle macchine, Milano 1972, pp.255-256). Speran?a este o virtute ascuns?, tenace ?i r?bd?toare. Cu toate acestea, pentru cre?tini a spera nu este o alegere op?ional?, ci o condi?ie la care nu se poate renun?a. Dup? cum amintea Benedict al XVI-lea în enciclica Spe salvi, speran?a nu este un optimism pasiv ci, dimpotriv?, o virtute ”performativ?”, care are capacitatea de a schimba via?a: ”Cine are speran?? tr?ie?te altfel; i-a fost d?ruit? o via?? nou?” (nr. 2).

A da r?spuns cu blânde?e despre speran?a noastr?

În Prima Scrisoare a lui Petru g?sim o sintez? minunat? în care speran?a este pus? în leg?tur? cu m?rturia ?i comunicarea cre?tin?: ”Sfin?i?i-l pe Domnul Cristos în inimile voastre, gata oricând s? da?i r?spuns oricui v? cere cont de speran?a voastr?, dar cu blânde?e ?i bun? cuviin?? (3,15-16). A? vrea s? m? opresc la trei mesaje pe care le putem trage din aceste cuvinte.

”Sfin?i?i-l pe Domnul Cristos în inimile voastre”: speran?a cre?tinilor are o fa??, fa?a Domnului înviat. Promisiunea sa de a fi mereu cu noi prin darul Duhului Sfânt ne permite s? sper?m chiar împotriva oric?rei speran?e ?i s? vedem firimiturile de bine ascunse chiar atunci când totul pare pierdut.

Al doilea mesaj ne cere s? fim preg?ti?i s? d?m con de speran?a noastr?. Este interesant de remarcat c? Apostolul îndeamn? s? d?m cont de speran?? ”oricui v? cere cont”. Cre?tinii nu sunt, mai întâi de toate, cei care ”vorbesc” despre Dumnezeu, dar cei care reverbereaz? frumuse?ea iubirii sale, o modalitate nou? de a tr?i toate lucrurile. Iubirea tr?it? este cea care treze?te întrebarea ?i cere r?spunsul: de ce tr?i?i în acest fel, de ce sunte?i în acest fel?

În cuvintele Sfântului Petru g?sim, în fine, al treilea mesaj: r?spunsul la aceast? întrebare s? fie dat ”cu blânde?e ?i bun? cuviin??”. Comunicarea cre?tinilor, dar a? spune chiar comunicarea în general, ar trebui s? fie urzit? cu blânde?e, cu proximitate. Este stilul înso?itorilor de drum, urmându-L pe cel mai mare Comunicator din toate timpurile, Isus din Nazaret, care de-a lungul drumului dialoga cu cei doi discipoli de la Emaus f?când s? ard? inima lor prin felul în care interpreta evenimentele în lumina Scripturilor.

Visez, de aceea, o comunicare care s? ne fac? înso?itori de drum pentru mul?i fra?i ?i surori ca s? reaprindem în ei speran?a într-un timp atât de fr?mântat. O comunicare capabil? s? vorbeasc? inimii, s? trezeasc? nu reac?ii pasionale de închidere ?i mânie, ci atitudini de deschidere ?i prietenie; capabil? s? parieze pe frumuse?e ?i speran?? chiar ?i în situa?iile aparent mai disperate; s? genereze angajament, empatie ?i interes pentru ceilal?i. O comunicare care s? ajute la ”a recunoa?te demnitatea oric?rei fiin?e umane ?i s? ne îngrijim împreun? de casa noastr? comun?” (enciclica Dilexit nos, nr. 217).

Visez o comunicare care nu vinde iluzii ori temeri, ci s? fie capabil? s? dea motive de speran??. Martin Luther King a spus: ”Dac? pot s? ajut pe cineva în timp ce merg înainte, dac? pot s? îmbucur pe cineva cu un cuvânt sau un cântec... atunci via?a mea nu va fi fost tr?it? în zadar” (Predica “The Drum Major Instinct”, 4 februarie 1968). Ca s? facem acest lucru trebuie s? ne vindec?m de ”bolile” protagonismului ?i auto-referen?ialit??ii, s? evit?m riscul de a vorbi pe la spate unii de al?ii: bunul comunicator face în a?a fel încât cel care ascult?, cite?te ori vede s? poat? fi p?rta?, s? poat? fi aproape, s? poat? g?si ceea ce are mai bun în el ?i s? intre cu aceste sentimente în pove?tile de via?? relatate. A comunica în acest fel ajut? la a deveni ”pelerini de speran??”, dup? cum spune motto-ul Jubileului.

A spera împreun? 

Speran?a este întotdeauna un proiect comunitar. S? ne gândim pentru o clip? la m?re?ia mesajului acestui an de har: suntem cu to?ii invita?i – cu adev?rat to?i! – s? începem din nou, s?-L l?s?m pe Dumnezeu s? ne ridice, s?-L l?s?m s? ne îmbr??i?eze ?i s? ne cople?easc? cu milostivirea Sa. În toate acestea se întrep?trund dimensiunea personal? ?i comunitar?. C?l?torim împreun?, facem pelerinajul împreun? cu atât de mul?i fra?i ?i surori, trecem împreun? prin Poarta Sfânt?.

Jubileul are multe implica?ii sociale. S? ne gândim, de exemplu, la mesajul de milostivire ?i speran?? pentru cei care tr?iesc în închisori sau la apelul de apropiere ?i delicate?e fa?? de cei care sufer? ?i sunt marginaliza?i.

Jubileul ne reaminte?te c? cei care devin f?c?tori de pace ”vor fi numi?i fiii lui Dumnezeu” (Mt 5,9). ?i astfel ne deschide spre speran??, ne arat? necesitatea unei comunic?ri atente, blânde, reflexive, capabil? s? indice c?i de dialog. Prin urmare, v? încurajez s? descoperi?i ?i s? spune?i numeroase pove?ti de bine ascunse în pliurile ?tirilor; s? imita?i c?ut?torii de aur, care cern neobosi?i nisipul în c?utarea micii pepite. Este bine s? g?sim aceste semin?e de speran?? ?i s? le facem cunoscute. Ajut? lumea s? fie un pic mai pu?in surd? la strig?tul celor mici, un pic mai pu?in indiferent?, un pic mai pu?in închis?. S? fi?i mereu capabili s? g?si?i scânteile de bine care ne permit s? sper?m. Aceast? comunicare ne poate ajuta s? ?esem comuniunea, s? ne sim?im mai pu?in singuri, s? redescoperim importan?a de a merge împreun?.

Nu uita?i de inim?

Dragi fra?i ?i surori, în fa?a realiz?rilor ame?itoare ale tehnologiei, v? invit s? ave?i grij? de inima voastr?, adic? de via?a voastr? interioar?. Ce înseamn? acest lucru? V? împ?rt??esc câteva direc?ii:

Fi?i blânzi ?i nu uita?i niciodat? de chipul celuilalt; vorbi?i inimii femeilor ?i b?rba?ilor în slujba c?rora v? face?i treaba.

Nu permite?i reac?iilor instinctive s? v? ghideze comunicarea. Sem?na?i întotdeauna speran??, chiar ?i atunci când este dificil, chiar ?i atunci când cost?, chiar ?i atunci când pare s? nu dea roade.

Încerca?i s? practica?i o comunicare care poate vindeca r?nile umanit??ii noastre.

Face?i loc pentru încrederea inimii care, precum o floare firav?, dar rezistent?, nu cedeaz? la intemperiile vie?ii, ci înflore?te ?i cre?te în cele mai nea?teptate locuri: în speran?a mamelor care se roag? în fiecare zi pentru a-?i vedea copiii întor?i din tran?eele unui conflict; în speran?a ta?ilor care migreaz? cu mii de riscuri ?i peripe?ii în c?utarea unui viitor mai bun; în speran?a copiilor care reu?esc s? se joace, s? zâmbeasc? ?i s? cread? în via?? chiar ?i printre ruinele r?zboaielor ?i pe str?zile s?race ale favelelor.

S? fim martorii ?i promotori ai unei comunic?ri care nu este ostil?, r?spândind o cultur? a grijii, construind pun?i ?i p?trunzând în zidurile vizibile ?i invizibile ale timpului nostru.

S? spune?i pove?ti pline de speran??, având în inim? destinul nostru comun ?i scriind împreun? povestea viitorului nostru.

Toate acestea le pute?i ?i le putem face cu harul lui Dumnezeu, pe care Jubileul ne ajut? s? îl primim din abunden??. Pentru aceasta m? rog ?i v? binecuvântez pe fiecare dintre voi ?i munca voastr?.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 24 ianuarie 2025, comemorarea Sfântului Francisc de Sales.