杏MAP导航

Cetatea Vaticanului - Adrian Danc?
24 decembrie 2024 - Vatican News. ”Aceasta este noaptea în care poarta speran?ei s-a deschis larg c?tre lume; aceasta este noaptea în care Dumnezeu spune fiec?ruia: exist? speran?? ?i pentru tine! Exist? speran?? pentru fiecare dintre noi”. Mar?i, 24 decembrie 2024, papa Francisc a prezidat la ora Romei 19.00, în bazilica San Pietro, ceremonia solemn? de deschidere a Por?ii Sfinte pentru Jubileul speran?ei ?i Sfânta Liturghie a nop?ii pentru solemnitatea Na?terii Domnului. Deschiderea Por?ii Sfinte marcheaz? începutul Jubileului din 2025, care are ca tem? ”Pelerini de speran??”. La celebrarea euharistic? din interiorul bazilicii au luat parte aproximativ 6.000 de romani ?i pelerini, în timp ce peste 25.000 de pelerini de pe toate continentele  au urm?rit celebrarea din Pia?a Sfântul Petru, unde au fost instalate mai multe mega-ecrane, sfidând valul prelungit de frig din aceste zile. Cei mai mul?i dintre ei au trecut deja pragul Por?ii Sfinte la scurt timp dup? Sfânta Liturghie.

Miercuri, 25 decembrie 2024, în solemnitatea Na?terii Domnului, papa prezideaz? la ora 12.00, în balconul central al bazilicii San Pietro, ceremonia binecuvânt?rii ”Urbi et Orbi” ?i transmite tradi?ionalul mesaj de Cr?ciun. Ceremonia ”Urbi et Orbi” va fi transmis? în direct de la Vatican pe TVR2 ?i TVR Interna?ional. 

V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, omilia papei Francisc de la Sfânta Liturghie a Nop?ii de Cr?ciun din 2024:

Un înger al Domnului, înv?luit în lumin?, lumineaz? noaptea ?i le încredin?eaz? p?storilor vestea bun?: ?V? vestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: ast?zi, în cetatea lui David, vi s-a n?scut un Mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc 2,10-11). Între uimirea s?racilor ?i cântecul îngerilor, cerul se deschide pe p?mânt: Dumnezeu s-a f?cut unul dintre noi pentru a ne face s? devenim asemenea Lui, a coborât printre noi pentru a ne ridica ?i a ne duce înapoi în îmbr??i?area Tat?lui.

Aceasta este, surori ?i fra?i, speran?a noastr?. Dumnezeu este Emanuel, este Dumnezeu-cu-noi. Cel care e infinit de mare s-a f?cut mic; lumina divin? a str?lucit în întunericul lumii; gloria cerului a ap?rut pe p?mânt. Cum? În micimea unui Prunc. ?i dac? vine Dumnezeu, chiar ?i atunci când inima noastr? seam?n? cu o iesle s?rac?, atunci putem spune: speran?a n-a murit, speran?a este vie ?i ne înv?luie via?a pentru totdeauna! Speran?a nu dezam?ge?te.

Surori ?i fra?i, odat? cu deschiderea Por?ii Sfinte am început un nou Jubileu: fiecare dintre noi poate intra în misterul acestei vestiri a harului. Aceasta este noaptea în care poarta speran?ei s-a deschis larg c?tre lume; aceasta este noaptea în care Dumnezeu spune fiec?ruia: exist? speran?? ?i pentru tine! Exist? speran?? pentru fiecare dintre noi. Dar, nu uita?i, surori ?i fra?i, c? Dumnezeu iart? totul, Dumnezeu iart? întotdeauna. Nu uita?i de aceast? realitate, care reprezint? o form? de a în?elege speran?a în Domnul.

Pentru a primi acest dar, suntem chema?i s? pornim la drum cu uimirea p?storilor din Betleem. Evanghelia spune c? atunci când au primit vestea îngerului, ?au mers f?r? întârziere” (Lc 2,16). Acesta este îndemnul de a reg?si speran?a pierdut?, de a o reînnoi în noi, de a o sem?na în mijlocul triste?ilor timpului nostru ?i ale lumii noastre: f?r? întârziere. ?i sunt atât de multe triste?i în aceste timpuri! S? ne gândim la r?zboaie, la copiii mitralia?i, la bombele împotriva ?colilor ?i spitalelor. F?r? a întârzia, f?r? a încetini pasul, ci l?sându-ne atra?i de vestea bun?.

F?r? întârziere, s? mergem s?-l vedem pe Domnul care s-a n?scut pentru noi, cu o inim? u?oar? ?i treaz?, gata de întâlnire, pentru a putea traduce speran?a în situa?iile vie?ii noastre. Aceasta este îndatorirea noastr?: s? traducem speran?a în diferitele situa?ii ale vie?ii. Pentru c? speran?a cre?tin? nu este un final fericit care trebuie a?teptat în mod pasiv, nu este un happy end al unui film: este promisiunea Domnului care trebuie primit aici ?i acum, pe acest p?mânt care sufer? ?i suspin?. Prin urmare, ea ne cere s? nu z?bovim, s? nu ne l?s?m prad? obi?nuin?elor, s? nu ne oprim în mediocritate ?i în lene; ne cere – a?a cum ar spune Sfântul Augustin – s? ne indign?m pentru lucrurile care nu merg bine ?i s? avem curajul s? le schimb?m; ne cere s? devenim pelerini în c?utarea adev?rului, vis?tori neobosi?i, femei ?i b?rba?i care se las? afecta?i de visul lui Dumnezeu, visul unei lumi noi, unde domnesc pacea ?i dreptatea.

S? înv???m din exemplul p?storilor: speran?a care se na?te în aceast? noapte nu tolereaz? indolen?a sedentarului ?i lenea celor care s-au a?ezat în confortul lor, iar mul?i dintre noi suntem în pericolul de a ne adapta la comodit??ile noastre; speran?a nu admite falsa pruden?? a celor care nu se implic? din teama de a nu se compromite ?i nici calculul celor care se gândesc doar la ei în?i?i; speran?a este incompatibil? cu via?a lini?tit? a celor care nu î?i ridic? vocea împotriva r?ului ?i a nedrept??ilor comise în detrimentul celor mai s?raci. Dimpotriv?, speran?a cre?tin?, în timp ce ne invit? s? a?tept?m cu r?bdare Împ?r??ia care încol?e?te ?i cre?te, ne cere îndr?zneala de a anticipa ast?zi aceast? promisiune, prin responsabilitatea ?i chiar prin compasiunea noastr?. Aici, ne va prinde bine s? ne întreb?m cu privire la compasiunea noastr?: eu am compasiune, ?tiu s? suf?r împreun? cu ceilal?i? S? ne gândim la aceast? realitate.

Privind la modul în care ne conform?m adesea lumii acesteia, adaptându-ne la mentalitatea ei, un bun preot-scriitor s-a rugat cu ocazia Cr?ciunului în felul acesta: ?Doamne, î?i cer pu?in? tulburare, pu?in? nelini?te, pu?in? remu?care. De Cr?ciun, a? vrea s? m? simt nemul?umit. Fericit, dar ?i nemul?umit. Fericit pentru ceea ce faci, nemul?umit de lipsa mea de r?spunsuri. Înl?tur? de la noi, te rog, falsa noastr? pace ?i a?az? în ?ieslea” noastr?, mereu prea plin?, o gr?mad? de spini. Pune-ne în suflet dorin?a de altceva" (A. Pronzato, Novena de Cr?ciun). Dorin?a de altceva. A nu sta pe loc. S? nu uit?m c? apa care st? pe loc este prima care se stric?.

Speran?a cre?tin? este tocmai acel ?altceva” care ne cere s? ne mi?c?m ?f?r? întârziere”. Într-adev?r, nou?, discipolilor Domnului, ni se cere s? g?sim în El speran?a noastr? cea mai mare, pentru ca apoi s? o purt?m f?r? întârziere, ca pelerini ai luminii în întunericul lumii.

Surori, fra?i, acesta este Jubileul, acesta este timpul speran?ei! El ne invit? s? redescoperim bucuria întâlnirii cu Domnul, ne cheam? la reînnoirea spiritual? ?i ne angajeaz? în transformarea lumii, pentru ca acest timp s? devin? cu adev?rat un timp jubiliar: s? devin? un timp jubiliar pentru mama noastr? P?mânt, desfigurat? de logica profitului; pentru ??rile cele mai s?race, împov?rate de datorii nedrepte; pentru to?i cei care sunt prizonieri ai vechilor ?i noilor forme de sclavie.

Nou?, tuturor, ne revine darul ?i angajamentul de a aduce speran?a acolo unde s-a pierdut: acolo unde via?a este r?nit?, în a?tept?ri tr?date, în vise frânte, în e?ecuri care spulber? inima; în oboseala celor care nu mai reu?esc s? fac? fa??, în singur?tatea amar? a celor care se simt învin?i, în suferin?a care sap? în suflet; în zilele lungi ?i goale ale de?inu?ilor, în camerele înguste ?i reci ale s?racilor, în locurile profanate de r?zboi ?i de violen??. S? ducem speran?a acolo, s? sem?n?m speran?a acolo.

Jubileul se deschide pentru ca tuturor s? li se ofere speran?a, speran?a Evangheliei, speran?a iubirii, speran?a iert?rii. ?i, întorcându-ne la Iesle, s? vedem duio?ia lui Dumnezeu care se manifest? pe chipul Pruncului Isus ?i s? ne întreb?m: ?Se afl? oare aceast? a?teptare în inimile noastre? Se afl? oare aceast? speran?? în inimile noastre? […] Contemplând bun?voin?a lui Dumnezeu care învinge neîncrederea ?i temerile noastre, contempl?m ?i m?re?ia speran?ei care ne a?teapt?. […] Fie ca aceast? viziune a speran?ei s? lumineze drumul nostru zilnic" (C. M. Martini, Omilia de Cr?ciun, 1980).

Sor?, frate, în aceast? noapte pentru tine se deschide ?poarta sfânt?” a inimii lui Dumnezeu. Isus, Dumnezeu-cu-noi, s-a n?scut pentru tine, pentru mine, pentru noi, pentru fiecare b?rbat ?i femeie. ?i, ?tii, odat? cu El înflore?te bucuria, împreun? cu El via?a se schimb?, cu El speran?a nu dezam?ge?te.