Sinodalitatea, o conversiune pentru a fi mai misionari
Giampaolo Mattei
Vatican News – 26 octombrie 2024. a fost publicat ?i nu va deveni subiectul unei exorta?ii a pontifului. De fapt, papa Francisc a decis ca acesta s? fie imediat difuzat pentru a putea inspira via?a Bisericii. Procesul sinodal nu ia sfâr?it odat? cu încheierea adun?rii, ci include faza de punere în aplicare (9). Implicarea tuturor "în parcursul zilnic cu o metodologie sinodal? de consultare ?i discern?mânt, identificând modalit??i concrete ?i c?i de formare pentru a realiza o conversiune sinodal? tangibil? în diferitele realit??i ecleziale" (9). În document, îndeosebi episcopii sunt îndemna?i s?-?i pun? întreb?ri despre angajamentul lor fa?? de transparen?? ?i responsabilitate, în timp ce – dup? cum a declarat ?i cardinalul Férnandez, prefect al Departamentului pentru Doctrina Credin?ei – se lucreaz? pentru a oferi mai mult spa?iu ?i roluri de responsabilitate femeilor.
Dou? cuvinte-cheie care se desprind din text – traversate de perspectiva ?i propunerea conversiunii – sunt "rela?ii" – care este un mod de a fi Biseric? – ?i "leg?turi", în semn de "schimb de daruri"
între Bisericile tr?ite dinamic ?i, prin urmare, de a converti procesele. Tocmai Bisericile locale se afl? în centru în orizontul misionar, care este fundamentul însu?i al experien?ei de pluralitate a sinodalit??ii, cu toate structurile puse în slujba misiunii avându-i pe laici tot mai mult în centru ?i protagoni?ti. ?i, în aceast? perspectiv?, concrete?ea înr?d?cin?rii într-un "loc" reiese puternic din documentul final. Deosebit de semnificativ? este ?i propunerea prezentat? în Document de a se asigura c? Departamentele Sfântului Scaun pot lansa o consultare "înainte de a publica documente normative importante" (135).
Structura documentului
Documentul final este alc?tuit din cinci p?r?i (11). Prima - intitulat? Inima sinodalit??ii – este urmat? de a doua parte – Împreun?, în barca lui Petru - "dedicat? conversiunii rela?iilor care construiesc comunitatea cre?tin? ?i modeleaz? misiunea în împletirea voca?iilor, carismelor ?i ministerelor". A treia parte – Pe cuvântul t?u - "identific? trei practici intim legate între ele: discern?mânt eclezial, procese decizionale, cultur? a transparen?ei, responsabilit??ii ?i evalu?rii". A patra parte – Un pescuit bogat – "prezint? modul în care este posibil s? cultiv?m în forme noi schimbul de daruri ?i împletirea leg?turilor care ne unesc în Biseric?, într-un moment în care experien?a de a fi înr?d?cinat într-un loc se schimb? profund". În sfâr?it, partea a cincea – v? trimit ?i eu pe voi – "ne îng?duie s? privim la primul pas care trebuie f?cut: s? ne îngrijim de formarea tuturor în spiritul sinodalit??ii misionare”. În special, se observ?, elaborarea documentului este ghidat? de relat?rile evanghelice ale Învierii (12).
R?nile Celui Înviat continu? s? sângereze
Introducerea documentului (1-12) clarific? imediat esen?a Sinodului ca "o experien?? reînnoit? a acelei întâlniri cu Cel Înviat pe care ucenicii au avut-o în Cenaclu în seara de Pa?te" (1).
"Contemplându-l pe Cel Înviat", se spune în document, "am v?zut ?i semnele r?nilor Sale (...) care continu? s? sângereze în trupurile atâtor fra?i ?i surori, ?i din cauza gre?elilor noastre. Privirea noastr? asupra Domnului nu se îndep?rteaz? de dramele istoriei, ci ne deschide ochii pentru a recunoa?te suferin?a care ne înconjoar? ?i ne p?trunde: chipurile copiilor îngrozi?i de r?zboi, plânsul mamelor, visele frânte ale atâtor tineri, refugia?ii care se confrunt? cu c?l?torii teribile, victimele schimb?rilor climatice ?i ale nedrept??ii sociale" (2). Sinodul, amintind de "prea multele r?zboaie" în curs, s-a al?turat "apelurilor repetate ale papei Francisc pentru pace, condamnând logica violen?ei, a urii, a r?zbun?rii"(2). De asemenea, parcursul sinodal este accentuat din perspectiva ecumenic? – "orientat spre o unitate deplin? ?i vizibil? a cre?tinilor"(4) – ?i "constituie un adev?rat act de receptare ulterioar?" a Conciliului Vatican al II-lea, prelungind "inspira?ia sa" ?i relansând "pentru lumea de ast?zi for?a sa profetic?" (5).
Documentul recunoa?te c? nu totul a fost u?or: "Nu ascundem faptul c? am experimentat în noi în?ine oboseala, rezisten?a la schimbare ?i tenta?ia de a l?sa ideile noastre s? prevaleze asupra ascult?rii Cuvântului lui Dumnezeu ?i a practicii discern?mântului" (6).
Inima sinodalit??ii
Prima parte a documentului (13-48) se deschide cu reflec?ii comune asupra "Bisericii Poporul lui Dumnezeu, sacrament al unit??ii" (15-20) ?i a "r?d?cinilor sacramentale ale Poporului lui Dumnezeu" (21-27). De fapt, tocmai "datorit? experien?ei ultimilor ani", sensul termenilor "sinodalitate" ?i "sinodal" "a fost mai bine în?eles ?i tot mai mult tr?it" (28). ?i "au fost asociate din ce în ce mai mult cu dorin?a de a avea o Biseric? mai apropiat? de oameni ?i mai rela?ional?, care s? fie casa ?i familia lui Dumnezeu" (28). "În termeni simpli ?i sintetici, se poate spune c? sinodalitatea este o cale de reînnoire spiritual? ?i de reform? structural? pentru a face Biserica mai participativ? ?i mai misionar?, adic? pentru a o face mai capabil? s? mearg? al?turi de fiecare b?rbat ?i femeie radiind lumina lui Cristos" (28). Con?tien?i c? unitatea Bisericii nu înseamn? uniformitate, "aprecierea contextelor, culturilor ?i diversit??ilor, precum ?i a rela?iilor dintre acestea, este o cheie pentru a cre?te ca Biseric? sinodal? misionar?" (40), împreun? cu relansarea rela?iilor ?i cu alte tradi?ii religioase, mai ales "pentru a construi o lume mai bun? ?i în pace" (41).
Conversiunea rela?iilor
Apelul în vederea unei Biserici "mai capabil? s? hr?neasc? rela?iile: cu Domnul, între b?rba?i ?i femei, în familii, în comunit??i, între to?i cre?tinii, între grupurile sociale, între religii, cu crea?ia" (50) este observa?ia care deschide a doua parte a Documentului (49-77). ?i "nu au lipsit nici cei care au împ?rt??it suferin?a de a se sim?i exclu?i sau judeca?i" (50). "Prin urmare, pentru a fi o Biseric? sinodal?, este necesar? o adev?rat? convertire rela?ional?. Trebuie s? înv???m din nou din Evanghelie c? grija fa?? de rela?ii ?i leg?turi nu este o strategie sau un instrument pentru o mai mare eficien?? organiza?ional?, ci este modul în care Dumnezeu Tat?l s-a revelat în Isus ?i în Duhul Sfânt" (50). Tocmai "expresiile recurente de durere ?i suferin?? ale femeilor din toate regiunile ?i continentele, atât laice, cât ?i consacrate, în timpul procesului sinodal, dezv?luie cât de des e?u?m în a face acest lucru " (52). În special, "chemarea la reînnoirea rela?iilor în Domnul Isus r?sun? în pluralitatea contextelor" legate de "pluralismul culturilor" cu, uneori, ?i "semnele unor logici rela?ionale distorsionate, adesea opuse celor ale Evangheliei” (53). Lovitura este direct?: "relele care afecteaz? lumea noastr? î?i g?sesc r?d?cinile în aceast? dinamic?" (54), dar "închiderea cea mai radical? ?i dramatic? este cea fa?? de îns??i via?a uman?, care duce la respingerea copiilor, înc? din pântece, ?i a b?trânilor" (54).
Ministere pentru misiune
"Carismele, voca?ia ?i ministerele pentru misiune" (57-67) se afl? în centrul documentului, care se concentreaz? pe participarea cât mai ampl? a laicilor. Slujirea sacerdotal? este "în slujba armoniei" (68) ?i, în special, "slujirea episcopului" este "de a compune darurile Duhului în unitate" (69-71). Printre altele, s-a remarcat faptul c? "rela?ia constitutiv? a episcopului cu Biserica local? nu apare cu suficient? claritate ast?zi în cazul episcopilor titulari, de exemplu reprezentan?ii papali ?i cei care slujesc în Curia Roman?". Al?turi de episcop exist? "presbiteri ?i diaconi" (72-73), pentru o "colaborare între slujitorii hirotoni?i în cadrul Bisericii sinodale" (74). De asemenea, este semnificativ? experien?a "spiritualit??ii sinodale" (43-48), cu certitudinea c? "dac? lipse?te profunzimea spiritual? personal? ?i comunitar?, sinodalitatea se reduce la un expedient organiza?ional" (44). Prin urmare, se observ?, "practicat cu smerenie, stilul sinodal poate face din Biseric? o voce profetic? în lumea de ast?zi" (47).
Conversiunea proceselor
În a treia parte a documentului (79-108), se subliniaz? – înc? de la început – c? "prin rug?ciune ?i dialog fratern, am recunoscut c? discern?mântul eclezial, grija fa?? de procesele decizionale ?i angajamentul de a fi responsabili ?i de a evalua rezultatul deciziilor luate sunt practici prin care r?spundem Cuvântului care ne arat? c?ile misiunii" (79). În special, "aceste trei practici sunt strâns legate între ele. Procesele decizionale au nevoie de discern?mânt eclezial, care necesit? ascultare într-un climat de încredere, sus?inute de transparen?? ?i responsabilitate. Încrederea trebuie s? fie reciproc?: cei care iau decizii trebuie s? poat? avea încredere în Poporul lui Dumnezeu ?i s?-l asculte, iar acesta, la rândul s?u, trebuie s? poat? avea încredere în cei cu autoritate" (80). De fapt, "discern?mântul eclezial în vederea misiunii" (81-86), "nu este o tehnic? organiza?ional?, ci o practic? spiritual? care trebuie tr?it? în spirit de credin??" ?i "nu este niciodat? afirmarea unui punct de vedere personal sau de grup ?i nici nu se rezolv? prin reunirea opiniilor individuale" (82). Articularea proceselor decizionale (87-94), "transparen??, responsabilitate, evaluare" (95-102), "sinodalitate ?i organisme participative" (103-108) sunt punctele centrale ale propunerilor cuprinse în Document, care au rezultat din experien?a Sinodului.
Convertirea leg?turilor
"Într-un moment în care se schimb? experien?a locurilor în care Biserica este înr?d?cinat? ?i pelerin?, este necesar s? cultiv?m în forme noi schimbul de daruri ?i împletirea leg?turilor care ne unesc, sus?inute de slujirea episcopilor în comuniune între ei ?i cu episcopul Romei": aceasta este esen?a p?r?ii a patra a Documentului (109-139). Expresia "înr?d?cinat? ?i pelerin?" (110-119) ne aminte?te c? "Biserica nu poate fi în?eleas? f?r? a fi înr?d?cinat? într-un teritoriu concret, într-un spa?iu ?i într-un timp în care se formeaz? o experien?? comun? de întâlnire cu Dumnezeu care mântuie?te" (110). De asemenea, cu o aten?ie la fenomenele de "mobilitate uman?" (112) ?i "cultur? digital?" (113). Din aceast? perspectiv?, "mergerea împreun? în diferite locuri ca ucenici ai lui Isus, în diversitatea carismelor ?i a slujirilor, precum ?i în schimbul de daruri între Biserici, este un semn eficient al prezen?ei iubirii ?i milostivirii lui Dumnezeu în Cristos" (120). "Orizontul comuniunii în schimbul de daruri este criteriul inspirator al rela?iilor dintre Biserici" (124). De aici "leg?turile pentru unitate: conferin?ele episcopale ?i adun?rile ecleziale" (124-129). Deosebit de semnificativ? este reflec?ia sinodal? asupra "slujirii Episcopului Romei" (130-139).
Tocmai în stilul colabor?rii ?i al ascult?rii, "înainte de a publica documente normative importante, Departamentele sunt îndemnate s? întreprind? o consultare a Conferin?elor episcopale ?i a organismelor corespunz?toare ale Bisericilor catolice orientale" (135).
Formarea unui popor de ucenici misionari
"Pentru ca poporul sfânt al lui Dumnezeu s? poat? m?rturisi întreaga bucurie a Evangheliei, crescând în practica sinodalit??ii, are nevoie de o formare adecvat?: în primul rând, în spiritul libert??ii de fii ?i fiice ale lui Dumnezeu în urmarea lui Isus Cristos, "tr?it? prin rug?ciune ?i recunoscut? în cei s?raci", afirm? documentul în partea a cincea (140-151). "Una dintre solicit?rile care au ap?rut cel mai puternic ?i din toate p?r?ile în timpul procesului sinodal este ca formarea s? fie integral?, continu? ?i împ?rt??it?" (143).
De asemenea, în acest domeniu, urgen?a "schimbului de daruri între diferite voca?ii (comuniune), în perspectiva unei slujiri de îndeplinit (misiune) ?i într-un stil de implicare ?i educare în coresponsabilitate diferen?iat? (participare)" (147). ?i "un alt domeniu de mare importan?? este promovarea în toate mediile ecleziale a unei culturi a protec?iei (safeguarding), pentru a face din comunit??i locuri tot mai sigure pentru minori ?i persoane vulnerabile" (150). În sfâr?it, "temele doctrinei sociale a Bisericii, angajamentul pentru pace ?i justi?ie, grija fa?? de casa comun? ?i dialogul intercultural ?i interreligios trebuie, de asemenea, s? fie mai larg r?spândite în rândul poporului lui Dumnezeu" (151). (traducere de lucru A. M?rtina?)