杏MAP导航

Cetatea Vaticanului - Alessandro Di Bussolo/A.M?rtina?
Vatican News – 24 octombrie 2024. "El ne-a iubit" … spune sfântul Paul referindu-se la Cristos (Rom 8,37), pentru a ne face s? descoperim c? de aceast? iubire "nimic nu ne poate desp?r?i vreodat?" (Rom 8,39)”. A?a începe cea de-a patra enciclic? a papei Francisc, intitulat?, dup? cuvintele cu care începe enciclica, "Dilexit nos" ?i dedicat? iubirii umane ?i divine a Inimii lui Isus Cristos: "Inima sa deschis? merge înaintea noastr? ?i ne a?teapt? f?r? condi?ii, f?r? s? impun? nicio cerin?? prealabil? pentru a ne iubi ?i pentru a ne oferi prietenia sa: El ne-a iubit mai întâi (cf. 1 In 4,10). Datorit? lui Isus "am ajuns s? cunoa?tem ?i s? credem iubirea pe care Dumnezeu o are fa?? de noi" (1 In 4,16)” (1).

Iubirea lui Cristos reprezentat? în Inima sa sfânt?

Într-o societate – scrie pontiful – care vede multiplicarea "diferitelor forme de religiozitate f?r? referire la o rela?ie personal? cu un Dumnezeu al iubirii" (87), în timp ce cre?tinismul uit? adesea  "bun?tatea credin?ei, bucuria dedic?rii în slujire, fervoarea misiunii de la persoan? la persoan?" (88), papa Francisc propune o nou? aprofundare asupra iubirii lui Cristos reprezentat? în preasfânta sa Inim? ?i ne îndeamn? s? ne reînnoim devo?iunea autentic? amintindu-ne c? în Inima lui Cristos "putem g?si întreaga Evanghelie" (89): în Inima sa "ne recunoa?tem în sfâr?it pe noi în?ine ?i înv???m s? iubim" (30).

Lumea pare s?-?i fi pierdut inima

Papa Francisc explic? faptul c?, întâlnind iubirea lui Cristos, "devenim capabili s? ?esem leg?turi fr??e?ti, s? recunoa?tem demnitatea fiec?rei fiin?e umane ?i s? ne îngrijim împreun? de casa noastr? comun?" (217). În fa?a Inimii lui Cristos, el îi cere Domnului "s? aib? din nou mil? de acest p?mânt r?nit", rev?rsând asupra lui "comorile luminii ?i iubirii sale", pentru ca lumea, "care supravie?uie?te în mijlocul r?zboaielor, dezechilibrelor socio-economice, consumismului ?i utiliz?rii antiumane a tehnologiei, s? poat? recupera ceea ce este mai important ?i mai necesar": inima (31). Un document publicat în timp ce sunt în curs de desf??urare celebr?rile pentru cea de-a 350-a aniversare a primei manifest?ri a Preasfintei Inimi a lui Isus Sfintei Margareta Maria Alacoque, în 1673, care se vor încheia pe 27 iunie 2025.

Importan?a întoarcerii la inim?

Împ?r?it? în cinci capitole, enciclica privind cultul Preasfintei Inimi a lui Isus reune?te, a?a cum a anun?at pontiful în cadrul audien?ei generale din 5 iunie, "reflec?iile pre?ioase ale textelor magisteriale anterioare ?i o lung? istorie care se întoarce la Sfânta Scriptur?, pentru a repropune ast?zi, întregii Biserici, acest cult înc?rcat de frumuse?e spiritual?". Primul capitol, "Importan?a inimii", explic? de ce este necesar? "întoarcerea la inim?" într-o lume în care suntem tenta?i s? "devenim consumatori insa?iabili" (2). Papa subliniaz? c? devalorizarea actual? a inimii provine din "ra?ionalismul grec ?i precre?tin, idealismul ?i materialismul post-cre?tin", care au preferat concepte precum "ra?iune, voin?? sau libertate". ?i neg?sind loc pentru inim?, "nici ideea unui centru personal" care poate unifica totul, ?i anume iubirea, nu a fost dezvoltat? pe scar? larg? (10).

Gesturile ?i cuvintele de iubire ale lui Isus

Al doilea capitol este dedicat gesturilor ?i cuvintelor de iubire ale lui Cristos, gesturi prin care ne trateaz? ca pe ni?te prieteni ?i ne arat? c? Dumnezeu "este apropiere, compasiune ?i tandre?e". Privirea sa este a celui care "acord? toat? aten?ia sa oamenilor" ?i suferin?ei lor. Cel mai elocvent cuvânt de iubire al s?u este acela de a fi "b?tut în cuie pe cruce", dup? ce l-a plâns pe prietenul s?u Laz?r ?i a suferit în Gr?dina M?slinilor, con?tient de propria sa moarte violent? "în mâinile celor pe care îi iubea atât de mult" (46).

Întoarcerea la sinteza întrupat? a Evangheliei

În capitolul urm?tor, al treilea, intitulat "Aceasta este inima pe care a iubit-o atât de mult", Suveranul Pontif clarific? faptul c? Inima lui Cristos con?ine o "iubire tripl?": iubirea sensibil? a inimii sale fizice "?i iubirea sa spiritual? dubl?, cea uman? ?i cea divin?" (66), în care g?sim infinitul în finit" (64). Papa Francisc face apel la o reînnoire a devo?iunii fa?? de Inima lui Cristos ?i pentru a contracara "noile manifest?ri ale unei 'spiritualit??i f?r? trup' "prezente în societate" (87). Este necesar? întoarcerea la "sinteza întrupat? a Evangheliei" (90) în fa?a "comunit??ilor ?i pastorilor concentra?i doar pe activit??i externe, reforme structurale lipsite de Evanghelie, organiza?ii obsesive, proiecte lume?ti, gândire secularizat?", pe propuneri "pe care uneori se pretinde c? le impun tuturor" (88).

Sfin?ii ?i sfintele, plini de "o iubire d?t?toare"

În capitolul al patrulea, "Iubirea care potole?te setea", papa Francisc citeaz? mai mul?i P?rin?i ai Bisericii care au vorbit despre "rana din coasta lui Isus ca origine a apei Duhului" care ne potole?te setea dup? iubirea lui Dumnezeu. Sfântul Augustin "a deschis calea pentru devo?iunea fa?? de Inima Preasfânt? ca loc al întâlnirii personale cu Domnul" (103).  Încetul cu încetul, aceast? parte r?nit?, aminte?te Papa, "a ajuns s? ia forma inimii" ?i enumer? mai multe femei sfinte care "au istorisit experien?e ale întâlnirii lor cu Cristos, caracterizate prin odihn? în Inima Domnului" (110).

Apari?iile Sfintei Margareta Maria Alacoque

Sub influen?a acestei spiritualit??i, sfânta Margareta Maria Alacoque istorise?te apari?iile lui Isus la Paray-le-Monial, între sfâr?itul lunii decembrie 1673 ?i iunie 1675. Esen?a mesajului care ne este transmis poate fi rezumat în cuvintele pe care sfânta Margareta le-a auzit: "Iat? acea Inim? care i-a iubit atât de mult pe oameni" "pân? la a se epuiza ?i a se consuma pentru a le m?rturisi iubirea sa" (121).

Despre sfânta Tereza de Lisieux, documentul aminte?te c? l-a numit pe Isus "Cel a c?rui inim? b?tea la unison cu a mea" (134). Experien?ele sfintei Faustina Kowalska, subliniaz? papa Francisc, repropun devo?iunea cu un puternic accent "pe milostivirea divin?" ?i, motivat de acestea, ?i sfântul Ioan Paul al II-lea "a legat intim reflec?ia sa asupra milostivirii cu devo?iunea fa?? de Inima lui Cristos" (149). Vorbind despre "devo?iunea mângâierii", enciclica explic? faptul c?, în fa?a semnelor P?timirilor p?strate de inima Celui Înviat, este inevitabil "ca credinciosul s? doreasc? s? r?spund?" ?i "la durerea pe care Cristos a acceptat s? o poarte din atâta iubire" (151).

Devo?iunea fa?? de Inima lui Cristos ne trimite la fra?i

Al cincilea ?i ultimul capitol, "Iubire din iubire" aprofundeaz? dimensiunea comunitar?, social? ?i misionar? a oric?rei devo?iuni autentice fa?? de Inima lui Cristos, care, a?a cum "ne conduce la Tat?l, ne trimite la fra?ii no?tri" (163). De fapt, "iubirea fa?? de fra?i" este "cel mai mare gest pe care i-l putem oferi pentru a-i întoarce iubire pentru iubire" (167). Privind la istoria spiritualit??ii, Suveranul Pontif aminte?te c? angajamentul misionar al Sfântului Charles de Foucauld a f?cut din el un "frate universal": "l?sându-se modelat de Inima lui Cristos, el a dorit s? primeasc? în inima sa fratern? întreaga umanitate suferind?" (179). Papa Francisc vorbe?te apoi de "repara?ie" a?a cum a explicat sfântul Ioan Paul al II-lea: "oferindu-ne împreun? Inimii lui Cristos, "pe ruinele acumulate de ur? ?i violen??, se poate construi civiliza?ia iubirii atât de dorit?, împ?r??ia inimii lui Cristos" (182).

Misiunea de a face lumea s? se îndr?gosteasc?

Enciclica aminte?te din nou, cu sfântul Ioan Paul al II-lea, c? consacrarea la Preasfânta Inim? a lui Isus ?trebuie asimilat? ac?iunii misionare a Bisericii îns??i”. În consecin??, prin cre?tini, "iubirea va fi rev?rsat? în inimile oamenilor, astfel încât s? se construiasc? trupul lui Cristos care este Biserica ?i s? se construiasc? ?i o societate de dreptate, pace ?i fraternitate" (206). Pentru a evita marele risc, subliniat de sfântul Paul al VI-lea, ca în misiune "se spun multe lucruri ?i se fac multe lucruri, dar nu se poate provoca fericita întâlnire cu iubirea lui Cristos" (208), avem nevoie de "misionari în iubire, care se las? înc? cuceri?i de Cristos" (209).

Rug?ciunea papei Francisc

Textul se încheie cu aceast? rug?ciune a papei Francisc: "Îl rog pe Domnul Isus ca din Inima sa sfânt? s? curg? pentru noi to?i râuri de ap? vie pentru a vindeca r?nile pe care ni le provoc?m, pentru a ne înt?ri capacitatea de a iubi ?i de a sluji, pentru a ne impulsiona s? înv???m s? mergem împreun? spre o lume dreapt?, unit? ?i fratern?. Aceasta pân? când vom s?rb?tori ferici?i împreun? banchetul împ?r??iei cere?ti. Acolo va fi Cristos cel înviat, care va armoniza toate diferen?ele noastre cu lumina care curge neîncetat din Inima sa deschis?. Fie ca el s? fie mereu binecuvântat!” (220).