杏MAP导航

Cetatea Vaticanului - Adrian Danc?
18 august 2024 - Vatican News. ”S? ne întreb?m dac? ne este foame ?i sete de mântuire ?i de speran?? pentru noi ?i pentru fra?ii no?tri”: este îndemnul adresat de papa Francisc la rug?ciunea ”Îngerul Domnului”, recitat? duminic?, 18 august a.c., împreun? cu mii de romani ?i pelerini prezen?i la amiaz? în Pia?a Sfântul Petru. Papa a prezentat mai întâi o ampl? medita?ie despre Evanghelia duminicii dup? ritul roman sau latin, în care Isus se prezint? drept ”pâinea cea vie care s-a coborât din cer”, iar dup? rug?ciune a men?ionat beatificarea, duminic?, a unui grup de misionari martiri în Republica Democratic? Congo ?i a îndemnat la rug?ciune pentru pace, în special în Orientul Mijlociu, unde a încurajat ”ab?inerea de la ac?iuni ?i reac?ii violente”.

V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, alocu?iunea papei Francisc:

«Ast?zi, Evanghelia ne vorbe?te despre Isus, care afirm? cu simplitate: ?Eu sunt pâinea cea vie, coborât? din cer” (Ioan 6,51). În fa?a mul?imii, Fiul lui Dumnezeu se identific? cu pâinea, alimentul cel mai comun ?i de zi cu zi: ?Eu sunt pâinea”. Printre cei care ascultau, unii încep s? discute (cf. v. 52): cum poate Isus s? ne dea s? mânc?m propriul s?u trup? ?i noi ne punem aceast? întrebare ast?zi, dar cu uimire ?i recuno?tin??. Iat? dou? atitudini asupra c?rora s? reflect?m: uimire ?i recuno?tin??, în fa?a miracolului Euharistiei.

În primul rând, uimirea, deoarece cuvintele lui Isus ne iau prin surprindere. Dar Isus ne surprinde întotdeauna. Întotdeauna! Chiar ?i ast?zi, în via?a proprie, Isus ne surprinde mereu. Pâinea din cer este un dar care dep??e?te orice a?teptare. Cine nu în?elege stilul lui Isus r?mâne b?nuitor: pare imposibil, chiar inuman s? m?nânci trupul altui om ?i s? bei sângele lui (cf. v. 54). Trupul ?i sângele, în schimb, sunt umanitatea Mântuitorului, propria sa via?? oferit? ca hran? pentru via?a noastr?. 

Aceasta ne aduce la a doua atitudine: recuno?tin?a. Mai întâi, uimirea. Acum, recuno?tin?a, pentru c? îl recunoa?tem pe Isus acolo unde se face prezent pentru noi ?i cu noi. El se face pâine pentru noi. ? Cine m?nânc? trupul meu r?mâne în mine ?i eu în el ” (cf. v. 56). Cristos, om adev?rat, ?tie bine c? trebuie s? m?nânci pentru ca s? tr?ie?ti. Dar el ?tie, de asemenea, c? acest lucru nu este suficient. Dup? ce a înmul?it pâinea p?mânteasc? (cf. Ioan 6, 1-14), El preg?te?te un dar mai mare: El însu?i devine adev?rata hran? ?i adev?rata b?utur? (cf. v. 55). Î?i mul?umim, Doamne Isuse! Din inim? putem spune: ?Mul?umesc, mul?umesc”.

Pâinea cereasc?, cea care vine de la Tat?l, este Fiul care s-a f?cut trup pentru noi. Aceast? hran? este mai mult decât necesar? pentru noi, pentru c? ne potole?te foamea de speran??, foamea de adev?r, foamea de mântuire pe care o sim?im cu to?ii, nu în stomac, ci în inima noastr?. Euharistia este necesar? pentru noi to?i.

Isus are grij? de cea mai mare trebuin??: ne mântuie?te, hr?nindu-ne via?a cu via?a lui, ?i aceasta, pentru totdeauna. ?i datorit? lui putem tr?i în comuniune cu Dumnezeu ?i între noi. Prin urmare, pâinea cea vie ?i adev?rat? nu este ceva magic, nu; nu este ceva care rezolv? brusc toate problemele, ci este însu?i Trupul lui Cristos, care d? speran?? celor s?raci ?i învinge arogan?a celor care se îmbuib? spre paguba lor.

S? ne întreb?m a?adar, fra?i ?i surori: mi-e foame ?i sete de mântuire, nu doar pentru mine, dar ?i pentru to?i fra?ii ?i surorile mele? Când primesc Euharistia, care este miracolul milostivirii, sunt capabil s? m? minunez de Trupul Domnului, care a murit ?i a înviat pentru noi?

S? ne rug?m împreun? Fecioarei Maria ca s? ne ajute s? primim darul cerului în semnul pâinii».

Dup? rug?ciunea ”Îngerul Domnului”, papa a men?ionat câteva priorit??i din via?a Bisericii ?i din actualitatea interna?ional?, începând cu beatificarea, duminic?, a mai multor misionari din R. D. Congo. «Ast?zi, la Uvira, în Republica Democrat? Congo», a spus pontiful, «au fost beatifica?i Alois Carrara (preot, 31 de ani), Ioan Didoné (preot, 34 de ani) ?i (fratele) Victor Faccin (30 de ani), misionari xaverieni italieni, împreun? cu (p?rintele diecezan) Albert Joubert, preot congolez (46 de ani), care au fost uci?i în aceast? ?ar? la 28 noiembrie 1964. Martiriul lor a fost încununarea unei vie?i tr?ite pentru Domnul ?i pentru fra?ii lor. Exemplul ?i mijlocirea lor s? favorizeze c?i de reconciliere ?i pace pentru binele poporului congolez».

«?i s? ne rug?m în continuare», a reluat papa Francisc, «pentru ca în Orientul Mijlociu – în Palestina, în Israel - precum ?i în chinuita Ucraina, în Myanmar ?i în toate zonele de r?zboi s? se deschid? c?i de pace, cu un angajament pentru dialog ?i negociere ?i pentru ab?inerea de la ac?iuni ?i reac?ii violente».

Papa a salutat, în fine, diferite grupuri de romani ?i pelerini, în special pe cei din Brazilia, precum ?i femeile ?i tinerele care s-au adunat în aceste zile la sanctuarul marian din Piekary Slaskie, în Polonia, încurajându-le s? dea m?rturie cu bucurie pentru Evanghelie în familie ?i în societate.

Primi?i la final binecuvântarea apostolic? invocat? de papa Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la to?i cei care o primesc în spirit de credin??.