Medita?ia papei Francisc prezentat? cu ocazia ”Scrisorii c?tre Poporul lui Dumnezeu”
Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
26 octombrie 2023 – Vatican News. La congrega?ia general? de miercuri, 25 octombrie a.c., a actualei adun?ri sinodale – la care a fost adoptat? Scrisoarea c?tre Poporul lui Dumnezeu – papa Francisc a prezentat, în spaniol?, o ampl? medita?ie despre natura ?i credin?a Bisericii.
V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, medita?ia Sfântului P?rinte.
Papa Francisc
Discurs la a XVIII-a congrega?ie general? a primei sesiuni a celei de-a XVI-a Adun?ri generale a Sinodului episcopilor
Îmi place s? m? gândesc la Biseric? ca la poporul credincios al lui Dumnezeu, sfânt ?i p?c?tos, un popor chemat ?i convocat cu vigoarea Fericirilor ?i a capitolului 25 din Evanghelia dup? Sfântul Matei. Isus, pentru Biserica sa, nu a adoptat niciuna dintre schemele politice ale timpului s?u: nici farisei, nici saducei, nici esenieni, nici zelo?i. Nicio "corpora?ie închis?". El a preluat doar tradi?ia lui Israel: "Voi ve?i fi poporul meu ?i eu voi fi Dumnezeul vostru".
Îmi place s? m? gândesc la Biseric? ca la acest popor simplu ?i umil care umbl? în prezen?a Domnului, poporul credincios al lui Dumnezeu. Acesta este sensul religios al poporului nostru credincios. ?i spun popor credincios pentru a nu c?dea în numeroasele abord?ri ?i scheme ideologice prin care este "redus?" realitatea poporului lui Dumnezeu. Pur ?i simplu popor credincios, sau chiar 'poporul sfânt ?i credincios al lui Dumnezeu' pe cale, sfânt ?i p?c?tos. Aceasta este Biserica.
Una dintre caracteristicile acestui popor credincios este infailibilitatea sa; da, este infailibil în credin??. (In credendo falli nequit, spune Lumen Gentium 9) Infallibilitas in credendo. ?i explic aceasta în felul urm?tor: când vrei s? ?tii ce crede Sfânta Mam? Biseric?, te duci la Magisteriu, pentru c? el este cel care este îns?rcinat s? te înve?e, dar când vrei s? ?tii cum crede Biserica, te duci la poporul credincios.
Îmi vine în minte o imagine: poporul credincios adunat la intrarea în catedrala din Efes. Istoria (sau legenda) spune c? poporul st?tea de o parte ?i de alta a drumului spre catedral? în timp ce episcopii intrau în procesiune, iar poporul repeta în cor "Maica lui Dumnezeu", cerând ierarhiei s? declare dogm? acel adev?r pe care îl de?inea deja ca popor al lui Dumnezeu. (Unii spun c? aveau bastoane în mâini ?i le ar?tau episcopilor). Nu ?tiu dac? aceasta este istorie sau legend?, dar imaginea este valabil?.
Poporul credincios, poporul sfânt ?i credincios al lui Dumnezeu, are un suflet ?i pentru c? putem vorbi de sufletul unui popor putem vorbi de o hermeneutic?, de un mod de a vedea realitatea, de o con?tiin??. Poporul nostru credincios are o con?tiin?? a demnit??ii sale, î?i boteaz? copiii, î?i îngroap? mor?ii.
Membrii ierarhiei provin din acest popor ?i au primit credin?a de la acest popor, în general de la mamele ?i bunicile lor. "Mama ?i bunica ta", îi spune Paul lui Timotei, o credin?? transmis? în dialect feminin, ca mama Macabeilor care vorbea "în dialect" copiilor ei. ?i aici îmi place s? subliniez c? în poporul sfânt ?i credincios al lui Dumnezeu credin?a se transmite în dialect ?i, în general, în dialect feminin. ?i asta nu doar pentru c? Biserica este mam? ?i pentru c? femeile sunt cele care o reflect? cel mai bine (Biserica este femeie), ci pentru c? femeile sunt cele care ?tiu s? a?tepte, care ?tiu s? descopere resursele Bisericii, ale poporului credincios, care merg dincolo de limit?, poate cu team?, dar cu curaj, ?i în clar-obscurul unei zile care începe se apropie de un mormânt cu intui?ia (care înc? nu este speran??) c? acolo poate fi ceva viu.
Femeia poporului sfânt ?i credincios al lui Dumnezeu este o oglindire a Bisericii. Biserica este feminin?, este mireas?, este mam?.
Când slujitorii merg prea departe în slujirea lor ?i maltrateaz? poporul lui Dumnezeu, ei desfigureaz? fa?a Bisericii cu atitudini machiste ?i dictatoriale. E îndeajuns s? v? aminti?i de discursul sorei Liliana Franco. Este dureros s? g?se?ti în unele birouri parohiale "lista de pre?uri" a serviciilor sacramentale ca la supermarket. Ori Biserica este poporul credincios al lui Dumnezeu pe cale, sfânt ?i p?c?tos, ori ajunge s? fie o firm? de diverse servicii. Iar atunci când lucr?torii pastorali iau aceast? a doua cale, Biserica devine supermarketul mântuirii, iar preo?ii, simpli angaja?i ai unei corpora?ii multina?ionale. Acesta este marele e?ec la care ne conduce clericalismul. ?i aceasta, cu mult? triste?e ?i scandal: este suficient s? mergem la croitoriile ecleziastice din Roma pentru a vedea scandalul tinerilor preo?i care probeaz? sutane ?i p?l?rii ori albe ?i cote cu dantel?.
Clericalismul este un bici, un flagel, o form? de mundanitate care murd?re?te ?i ruineaz? fa?a miresei Domnului; el înrobe?te poporul sfânt ?i credincios al lui Dumnezeu.
Iar poporul lui Dumnezeu, poporul sfânt ?i credincios al lui Dumnezeu, merge înainte cu r?bdare ?i umilin??, suportând risipa, relele tratamente, excluderile din partea clericalismului institu?ionalizat. ?i cu cât? normalitate vorbim despre "prin?ii Bisericii" sau despre promov?rile episcopale ca despre promov?ri în carier?! Ororile lumii, mundanitatea care maltrateaz? poporul sfânt ?i credincios al lui Dumnezeu.
