杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – A. M?rtina?
Vatican News – 12 septembrie 2021. Sfânta Liturghie de la Budapesta, prezidat? de papa Francisc, a reprezentat punctul culminant al Congresului Euharistic Interna?ional. Cu motto-ul ?Toate izvoarele mele sunt în tine”, luat din Psalmul 87 (86), evenimentul spiritual interna?ional de la Budapesta a început în data de 5 septembrie a.c., la aceast? manifestare luând parte cardinali, episcopi, preo?i, persoane consacrate ?i credincio?i de pe toate continentele. Papa a salutat prezen?a patriarhului ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu, împreun? cu mai mul?i ierarhi ai Bisericilor ortodoxe. Din România au fost prezen?i, printre al?ii, pre?edintele Conferin?ei Episcopale, arhiepiscopul Aurel Perc?, numero?i preo?i, c?lug?ri ?i credincio?i din diferite dieceze ?i eparhii.

Prezen?a Sfântului P?rinte la încheierea celui de-al 52-lea Congres Euharistic Interna?ional se înscrie în cea de-a 34-a c?l?torie apostolic? a pontificatului, la Budapesta ?i în Slovacia, cu desf??urare între 12 ?i 15 septembrie a.c., c?l?torie  pe care pontiful a definit-o recent ”un pelerinaj de adora?ie ?i rug?ciune în inima Europei”.

Dup? Sfânta Liturghie ?i recitarea rug?ciunii ?Angelus”,  pelerinajul pontifului va continua pentru câteva zile în Slovacia, ?i se va încheia miercuri, 15 septembrie, prin celebrarea liturgic? a Fericitei Fecioare Maria Îndurerate, patroana cereasc? a Slovaciei.

V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, omilia papei Francisc prezentat? la Sfânta Liturghie, celebrat? în Pia?a Eroilor din Budapesta, duminic? 12 septembrie 2021:

La Cezareea lui Filip, Isus îi întreab? pe discipoli: ‘Dar voi, cine spune?i c? sunt eu?’ (Mc 8, 29). Aceast? întrebare îi constrânge pe discipoli la un r?spuns ?i marcheaz? un punct de cotitur? în parcursul lor de urmare a Înv???torului. Ei îl cuno?teau bine pe Isus, nu mai erau încep?tori: aveau familiaritate cu El, au fost martori la numeroase minuni pe care le-a înf?ptuit, erau impresiona?i de înv???tura sa, îl urmau oriunde mergea. ?i totu?i, înc? nu gândeau ca El. Lipsea un pasaj decisiv, cel al trecerii de la admira?ia fa?? de Isus la imitarea lui Isus.

?i azi, Domnul, fixându-?i privirea asupra fiec?ruia dintre noi, ne abordeaz? personal, întrebându-ne: ?Dar eu cine sunt de fapt pentru tine?’ Cine sunt pentru tine? Este o întrebare care, adresat? fiec?ruia dintre noi, nu cere doar un r?spuns exact, din catehism, ci un r?spuns personal, de via??.

Din acest r?spuns i-a na?tere reînnoirea celor care-l urmeaz? pe Isus. Aceasta are loc prin intermediul a trei etape pe care discipolii le-au urmat ?i pe care le putem urma ?i noi: vestirea lui Isus, discern?mântul împreun? cu Isus, urmarea lui Isus.

1. Vestirea lui Isus. La acel ‘Dar voi, cine spune?i c? sunt eu?’ a r?spuns Petru, ca reprezentant al întregului grup: ?Tu e?ti Cristosul’. Petru spune totul în pu?ine cuvinte, r?spunsul este just dar surprinz?tor; dup? aceast? recunoa?tere, Isus ?le-a poruncit cu asprime s? nu vorbeasc? nim?nui despre el’ (v. 30). De ce o interdic?ie atât de drastic?? Dintr-un motiv precis: a spune c? Isus este Cristosul, Mesia, este exact, îns? este incomplet. Exist? întotdeauna riscul de a vesti o fals? mesianitate, potrivit oamenilor ?i nu potrivit lui Dumnezeu. De aceea, începând din acel moment, Isus începe s?-?i reveleze identitatea, cea pascal?, cea pe care o afl?m în Euharistie. Explic? c? misiunea sa ar fi culminat, da, în slava învierii, dar trecând prin umilin?a crucii. Adic?, s-ar fi împlinit potrivit în?elepciunii lui Dumnezeu, ?care’ – spune sfântul Paul – ?nu este a lumii acesteia, nici a conduc?torilor acestei lumi’ (1 Cor 2,6).

Isus impune t?cerea asupra identit??ii sale mesianice, îns? nu pe crucea care-l a?teapt?. Dimpotriv? – noteaz? evanghelistul – Isus începe s? înve?e ?în mod deschis’ (Mc 8, 32) c? ?Fiul Omului trebuie s? sufere multe, s? fie respins de b?trâni, de arhierei ?i c?rturari, s? fie ucis ?i a treia zi s? învie’ (v.31).

În fa?a acestei vestiri a lui Isus, a acestui anun? ?ocant, ?i noi putem r?mâne înm?rmuri?i. ?i noi am vrea mai curând un mesia puternic decât un slujitor r?stignit. Euharistia este în fa?a noastr? pentru a ne aminti cine este Dumnezeu. Nu o face prin cuvinte, ci în mod concret, ar?tându-ni-l pe Dumnezeu ca Pâine frânt?, ca Iubire r?stignit? ?i d?ruit?. Putem ad?uga mult? ceremonie, îns? Domnul r?mâne acolo, în simplitatea unei Pâini care se las? frânt?, distribuit?, mâncat?.

Pentru a ne salva, se face slujitor; pentru a ne da via?a, moare. Ne face bine s? ne l?s?m tulbura?i de vestirea lui Isus. ?i aici începe cel de-al al doilea pasaj.  

2. Discern?mântul împreun? cu Isus. În fa?a vestirii Domnului, reac?ia lui Petru este tipic uman?: când se contureaz? crucea, perspectiva suferin?ei, omul se revolt?. Iar Petru, dup? ce a m?rturisit mesianitatea lui Isus, se scandalizeaz? de cuvintele Înv???torului ?i încearc? s?-l descurajeze de la continuarea pe calea sa. Crucea nu este niciodat? la mod?: azi ca ?i în trecut.

Îns? vindec? în interior. Tocmai în fa?a Crucifixului experiment?m o lupt? interioar? benefic?, conflictul aspru dintre ?a gândi potrivit lui Dumnezeu ?i a iubirii smerite’ ?i ?a gândi potrivit oamenilor’. Pe de o parte, exist? logica lui Dumnezeu, cea a iubirii smerite. Calea lui Dumnezeu fuge de orice impunere, ostenta?ie, triumfalism ?i este întotdeauna dornic? s? împlineasc? binele celuilalt, pân? la sacrificiul de sine. Pe de alt? parte, exist? ?gândirea potrivit oamenilor”: este logica lumii, ata?at? de onoare ?i privilegii, orientat? spre prestigiu ?i succes. Aici conteaz? relevan?a ?i for?a, ceea ce atrage aten?ia celor mul?i ?i afirmarea în fa?a celor mul?i.

Orbit de aceast? perspectiv?, Petru îl ia pe Isus deoparte ?i îi repro?eaz? (cf. v. 32). Ni se poate întâmpla ?i nou? s?-l punem pe Isus deoparte, într-un col? al inimii, continuând s? ne consider?m credincio?i ?i buni, dar mergând înainte pe drumul nostru f?r? a ne l?sa cuceri?i de logica lui Isus. Îns?, El ne înso?e?te în aceast? lupt? interioar? pentru c? dore?te ca, precum apostolii, s? alegem s? fim de partea sa. Exist? partea lui Dumnezeu ?i partea lumii. Diferen?a nu const? între cine este religios ?i cine nu. Diferen?a crucial? const? între adev?ratul Dumnezeu ?i dumnezeul ?eu’-lui nostru. Cât este de departe Cel care domne?te în t?cere, pe cruce, de falsul dumnezeu, pe care am vrea s?-l vedem domnind cu for?? ?i reducându-i la t?cere pe du?manii no?tri. Cât este de diferit Cristos, care se propune doar cu iubire spre deosebire de acei mesia puternici ?i înving?tori, lingu?i?i de lume.

Isus ne scutur?, nu se mul?ume?te cu declara?iile de credin??, ne cere s? purific?m religiozitatea noastr? în fa?a crucii, în fa?a Euharistiei. Ne face bine s? st?m în adora?ie în fa?a Euharistiei pentru a contempla fragilitatea lui Dumnezeu. S? dedic?m timp adora?iei. S? l?s?m ca Isus, Pâinea vie, s? îns?n?to?easc? închiderea noastr? ?i s? ne deschid? spre împ?r?irea cu ceilal?i; s? ne vindece de rigiditate ?i de aplecarea asupra noastr?; s? ne elibereze de sclavia paralizatoare a ap?r?rii imaginii noastre, s? ne inspire s?-l urm?m pe Isus unde vrea El s? ne conduc?. Iat?-ne ajun?i la cel de-al treilea pasaj.

3. Urmarea lui Isus. ?Mergi în urma mea, Satan?’ (Mc 8, 33). Astfel Isus îl conduce pe Petru la sine, cu o porunc? însufle?it?, forte. Îns? Domnul, când comand? ceva, în realitate este acolo, gata s? d?ruiasc? acel ceva. Iar Petru accept? harul de a face ?un pas înapoi’. Parcursul cre?tin nu este o alergare spre succes, în schimb începe cu un pas înapoi, cu o descentralizare eliberatoare, cu înl?turarea din centrul vie?ii. Atunci Petru recunoa?te  c? centrul nu este acel Isus dorit de el, ci adev?ratul Isus. Va c?dea din nou îns?, din iertare în iertare, va recunoa?te din ce în ce mai bine chipul lui Dumnezeu. ?i va trece de la admira?ia steril? fa?? de Cristos la imitarea concret? a lui Cristos.

Ce înseamn? a merge în urma lui Cristos? Înseamn? a merge înainte în via??, cu încrederea lui Isus, cu încrederea de fii iubi?i ai lui Dumnezeu. Înseamn? a parcurge aceia?i cale a Înv???torului, venit pentru a sluji ?i nu pentru a fi slujit (cf Mc 10.45). Înseamn? a ne mi?ca zilnic pa?ii în întâmpinarea fratelui nostru.

Într-acolo ne împinge Euharistia: spre a ne sim?i un singur Trup, spre a ne frânge pentru al?ii.
Dragi fra?i ?i surori, s? facem astfel încât întâlnirea cu Isus, în Euharistie, s? ne transforme, dup? cum i-a transformat pe marii ?i curajo?ii sfin?i pe care-i cinsti?i – m? gândesc la sfântul ?tefan ?i la sfânta Elisabeta. Asemenea lor, s? nu ne mul?umim cu pu?in; s? nu ne resemn?m cu o credin?? care tr?ie?te din rituri ?i repet?ri, s? ne deschidem spre noutatea scandaloas? a lui Dumnezeu r?stignit ?i înviat, Pâine frânt? pentru a da via?? lumii. Vom fi în bucurie ?i vom fi purt?tori de bucurie.

Acest Congres Euharistic Interna?ional este un punct de sosire a unui parcurs, dar s? fie mai ales un punct de plecare. Deoarece mersul în urma lui Isus îndeamn? la a privi înainte, la a accepta punctul de cotitur? al harului, ?i la a face s? tr?iasc? în fiecare zi în noi acea întrebare pe care, precum la Cezareea lui Filip, Domnul ne-o adreseaz? nou?, discipolilor s?i. ‘Dar voi, cine spune?i c? sunt eu?’